România pierdută (XIV) de Claudiu Iordache ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.103, 03/2026 ▲ Noi mai credem încă în cultură! Abstract: Lost Romania (XIV) By Claudiu Iordache A profound and visceral meditation on national identity, Lost Romania (XIV) serves as both a stinging critique of social hypocrisy and a spiritual call to arms. Claudiu Iordache moves beyond the mere recovery of civil liberties, proposing a "messianic" evolution of the Romanian soul. He views the nation not as a collection of historical ruins or functional utilities, but as a living destiny—a "Heir Child" that remains unfinished and often abandoned by its own people. The text navigates several key philosophical dimensions: - The Responsibility of Love: The author distinguishes his "filial exigency"—a harsh, demanding love born from high expectations—from the "comfortable love" of the masses that tolerates decay. - The Metaphysics of Freedom: Freedom is described as an inward escape, a return to the source. Iordache warns that Romania "withers in the hands of those who do not desire it," framing the nation as a fragile reality that requires constant, conscious cultivation. - The Revolutionary Legacy: Reflecting on the 1989 Revolution, the author describes it as the nation’s "crown," a moment of self-redemption. However, he warns of a continuing "hemorrhage of energy" and a looming Choice where a single wrong step could lead to the ultimate loss of the country. Concluding with a haunting epilogue from the balconies of the Timișoara Revolution, Iordache’s work is an "exalted consent to defeat" that paradoxically seeks to plug the void through which nothingness enters humanity. It is a testament to a "strange inheritance" that can only be preserved through absolute responsibility and unconditional, yet lucid, devotion.
România pierdută (XIII) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.102, 02/2026 ▲
Lost Romania (XIII) Written in 1995, this visceral philosophical essay serves as both a political indictment and a metaphysical excavation of a nation in decay. Dedicated to the "hypocrites" and "false purveyors of Romanian love," Iordache explores the "lost country" not as a geographical failure, but as an internal prison—an ontological "shattered asphalt" where the individual and the collective soul have decomposed into a single, agonizing image. The narrative establishes a stark tension between the Ugly Reality and the Subterranean Sacred: The Lugubrious Howl: Represented by the "vraiște" (disarray) of the streets and the sudden violence of a world that "schilodește" (maims) the innocent, marking the "double suicide" of both the self and the state. The Deep Pulse: The author posits that "Heaven is beneath us"—a buried patrimony of a "greedy genius" where all that was and will be is stored, waiting for an observer to "rise to their feet" and reclaim it. Ultimately, Iordache proposes a radical Socio-Spiritual Reversal. He argues that "masculine insolence" is an exhausted currency and that the only path to surmounting the national deficit of energy is to invoke the "defeated force" of the woman. By refusing to "copulate with the desecrators," the feminine principle represents the final, impossible revolt against the "hierarchy of misfortune" that governs the relationship between the exploiter and the exploited. România pierdută (XIII) de Claudiu Iordache ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.101, 02/2026 ▲ Noi mai credem încă în cultură!
Romanian Blues – Fragment din ”Omul de cenușă” (I) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.102, 02/2026▲
Abstract: Chapter 14 – "Romanian Blues" From The Book of Ash (Cartea de Cenușă) by Nicholas Jordan Editor’s Note: Highly acclaimed by some of the most prominent figures in contemporary Romanian literature, Nicholas Jordan’s "The Book of Ash" is a masterclass in existential travelogue and gritty realism. Critics have praised the work for its "surgical precision of observation" and its ability to blend the mundane with the metaphysical. In Chapter 14, titled "Romanian Blues," the narrator finds himself abruptly exiled from the canals of Venice back to the stark, grey reality of late-Soviet Russia. Set against the backdrop of a nascent Perestroika, the story captures a world in transition—where Western nylon stockings and blue jeans begin to appear on Moscow’s streets, yet the taps of Hotel Bucharest still run with rust-colored water and the shadows of miniaturized microphones linger in the luminators. The narrative takes a sharp, darkly comedic turn when an occupational hazard of the "professional guide" life—a contracted venereal infection—leads the protagonist to the decaying corridors of Leningrad’s Polyclinic No. 3. Treated by a pragmatic Soviet doctor with a cocktail of penicillin and methylene blue, the narrator embarks on a literal and metaphorical "Blue Period." As the medication turns his world (and his anatomy) a vivid, Technicolor blue, the chapter evolves into a profound reflection on alienation. Jordan masterfully weaves together the raw discomfort of the body with high-culture references—from the haunting lyrics of Janis Joplin’s "Me and Bobby McGee" to the melancholic depths of Picasso’s Blue Period. Through the lens of "the blues," the author explores the mechanics of migration, the physics of light, and the inevitable bitterness of a "good man feeling bad." "Romanian Blues" is a poignant, witty, and unapologetic dissection of the human condition, trapped between the crumbling walls of the East and the hollow promises of the West. Romanian Blues - Fragment din ”Omul de cenușă” (I) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.102, 02/2026 ▲ Noi încă mai credem în cultură!
Manual de supraviețuire în călătoriile lungi – Fragment din ”Omul de cenușă” (IV) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.101, 01/2026▲
This narrative explores the professionalization of grief through the eyes of a tour guide who has become "too efficient" at handling the death of his clients. Facing criticism for his perceived lack of compassion, the narrator introduces a "decent interval of mourning" into his tours—a social ritual designed not for the deceased, but to absolve the living of guilt and allow the "Survivors’ Club" to move on with taste and decorum. The text juxtaposes the clinical reality of the American funeral industry—exemplified by "funeralization" ceremonies via helicopter over the Golden Gate Bridge—with the narrator’s own moral exhaustion. As he observes the departure of massive aircraft carriers toward global crises, he reflects on the paradox of a nation that fiercely protects butterflies with fines and monuments while inadvertently "molesting" the world through systemic violence and military might. Ultimately, the story is a biting meditation on the illusions of American grandeur and the chilling ease with which we automate both our rituals of remembrance and our machinery of death. Manual de supraviețuire în călătoriile lungi - Fragment din ”Omul de cenușă” (IV) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.101, 01/2026 ▲ Noi încă mai credem în cultură!
Manual de supraviețuire în călătoriile lungi – Fragment din ”Omul de cenușă” (III) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.99, 11/2025▲
Sunt câteva luni deja, de când somnul mi-e întrerupt, aproape în fiecare noapte, de un nou coșmar. Adorm, și imediat aud voci, un întreg cor parcă, 78 de glasuri intonând fără voia lor un opus funerar dirijat în mai multe registre deodată de către un monstru. Este un fel de caracatiță gigantică, un octopod, un mutant genetic, probabil, pentru că are mai mult de opt brațe: tentaculele sale au rezultat prin înmulțirea cu media mea anuală de 8,5. Și-n jurul meu, văd numai fețe zâmbitoare: turiști, cu sutele, pozând visători în fața autocarelor lor gata de plecare. Simt atunci că-n mijlocul lor se ascunde nevăzut un alt monstru, unul foarte asemănător mie, greu de detectat, și totuși un catalizator al morții la fel de eficient. Manual de supraviețuire în călătoriile lungi - Fragment din ”Omul de cenușă” (III) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.99, 11/2025 ▲ Noi încă mai credem în cultură!
România pierdută (XII) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.100, 12/2025 ▲
Dar nimeni altcineva decât bărbatul, pur și simplu, nu îmi pare mai responsabil înaintea dezastrului românesc! EI, autocratul faptei întâmplătoare, curajos în frică, viteaz în fugă, rezistent în capitulare, și-a pierdut pe rând, ca soldat şi general, toate bătăliile. România pierdută (XII) de Claudiu Iordache ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.100, 12/2025 ▲ Noi mai credem încă în cultură!
România pierdută (XI) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.99, 11/2025 ▲
Oboseala este sfârșitul sfidării! Muntele nu poate fi clintit și nu l-a clintit niciodată nimeni. Dumnezeu contemplă strădania furnicii strivite sub univers, dar compătimirea sa nu e explicită. Simt condamnarea eșecului. Cartea mea nu va putea îndigui orbirea. Dimpotrivă, o va provoca să se apere. Nu-mi fac iluzii. Am știut de la început ce înfrunt. Nu pe Kierkegaard l-au lapidat danezii? Goarnele popoarelor continuă să fie înfundate cu câlți. Clopotele lor au limbile legate cu cârpe. Popoarele nu cred decât în inevitabil, iar dacă totuși cred în el, de ce s-ar osteni să-l evite? Cruzimea în ingratitudine a popoarelor este perfectă, ca și ignoranța lor. Lașe în credință, fidele în patimă, ele par oceane fără țărmuri ale căror valuri agitate se surpă unele în altele. Popoarele au sex, au pântec, n-au suflet, n-au minte. Oricând gata să se lase posedate, ca Titania de măgar, rareori se simt capabile să își releve limitele între suferința și plăcerea de a exista neîngrădit. România pierdută (XI) de Claudiu Iordache ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.99, 11/2025 ▲ Noi mai credem încă în cultură!