România pierdută (XIII) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.102, 02/2026 ▲

România pierdută (XIII) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.102, 02/2026 ▲

Lost Romania (XIII) Written in 1995, this visceral philosophical essay serves as both a political indictment and a metaphysical excavation of a nation in decay. Dedicated to the "hypocrites" and "false purveyors of Romanian love," Iordache explores the "lost country" not as a geographical failure, but as an internal prison—an ontological "shattered asphalt" where the individual and the collective soul have decomposed into a single, agonizing image. The narrative establishes a stark tension between the Ugly Reality and the Subterranean Sacred: The Lugubrious Howl: Represented by the "vraiște" (disarray) of the streets and the sudden violence of a world that "schilodește" (maims) the innocent, marking the "double suicide" of both the self and the state. The Deep Pulse: The author posits that "Heaven is beneath us"—a buried patrimony of a "greedy genius" where all that was and will be is stored, waiting for an observer to "rise to their feet" and reclaim it. Ultimately, Iordache proposes a radical Socio-Spiritual Reversal. He argues that "masculine insolence" is an exhausted currency and that the only path to surmounting the national deficit of energy is to invoke the "defeated force" of the woman. By refusing to "copulate with the desecrators," the feminine principle represents the final, impossible revolt against the "hierarchy of misfortune" that governs the relationship between the exploiter and the exploited. România pierdută (XIII) de Claudiu Iordache ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.101, 02/2026 ▲ Noi mai credem încă în cultură!

România pierdută (XII) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.100, 12/2025 ▲

România pierdută (XII) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.100, 12/2025 ▲

Dar nimeni altcineva decât bărbatul, pur și simplu, nu îmi pare mai responsabil înaintea dezastrului românesc! EI, autocratul faptei întâmplătoare, curajos în frică, viteaz în fugă, rezistent în capitulare, și-a pierdut pe rând, ca soldat şi general, toate bătăliile. România pierdută (XII) de Claudiu Iordache ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.100, 12/2025 ▲ Noi mai credem încă în cultură!

România pierdută (XI) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.99, 11/2025 ▲

România pierdută (XI) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.99, 11/2025 ▲

Oboseala este sfârșitul sfidării! Muntele nu poate fi clintit și nu l-a clintit niciodată nimeni. Dumnezeu contemplă strădania furnicii strivite sub univers, dar compătimirea sa nu e explicită. Simt condamnarea eșecului. Cartea mea nu va putea îndigui orbirea. Dimpotrivă, o va provoca să se apere. Nu-mi fac iluzii. Am știut de la început ce înfrunt. Nu pe Kierkegaard l-au lapidat danezii? Goarnele popoarelor continuă să fie înfundate cu câlți. Clopotele lor au limbile legate cu cârpe. Popoarele nu cred decât în inevitabil, iar dacă totuși cred în el, de ce s-ar osteni să-l evite? Cruzimea în ingratitudine a popoarelor este perfectă, ca și ignoranța lor. Lașe în credință, fidele în patimă, ele par oceane fără țărmuri ale căror valuri agitate se surpă unele în altele. Popoarele au sex, au pântec, n-au suflet, n-au minte. Oricând gata să se lase posedate, ca Titania de măgar, rareori se simt capabile să își releve limitele între suferința și plăcerea de a exista neîngrădit. România pierdută (XI) de Claudiu Iordache ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.99, 11/2025 ▲ Noi mai credem încă în cultură!

România pierdută (X) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.98, 10/2025 ▲

România pierdută (X) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.98, 10/2025 ▲

Într-o seară de vară, rătăcindu-mă în cheiurile Nerei, am auzit pe neașteptate trilurile unduitoare ale unui flaut nevăzut. Acele câteva sunete au fost suficiente pentru a accentua dintr-o dată tăcerea înaltă a defileului în care mă oprisem să-mi ridic cortul. Asurzit, mi-am dus involuntar mâinile la urechi, căutând în același timp sursa acelei prăvăliri brutale de rocă vibratilă, dar nu am văzut pe nimeni… Mi s-a întâmplat nu o dat România pierdută (X) de Claudiu Iordache ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.98, 10/2025 ▲ Noi mai credem încă în cultură!