This narrative explores the professionalization of grief through the eyes of a tour guide who has become "too efficient" at handling the death of his clients. Facing criticism for his perceived lack of compassion, the narrator introduces a "decent interval of mourning" into his tours—a social ritual designed not for the deceased, but to absolve the living of guilt and allow the "Survivors’ Club" to move on with taste and decorum. The text juxtaposes the clinical reality of the American funeral industry—exemplified by "funeralization" ceremonies via helicopter over the Golden Gate Bridge—with the narrator’s own moral exhaustion. As he observes the departure of massive aircraft carriers toward global crises, he reflects on the paradox of a nation that fiercely protects butterflies with fines and monuments while inadvertently "molesting" the world through systemic violence and military might. Ultimately, the story is a biting meditation on the illusions of American grandeur and the chilling ease with which we automate both our rituals of remembrance and our machinery of death. Manual de supraviețuire în călătoriile lungi - Fragment din ”Omul de cenușă” (IV) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.101, 01/2026 ▲ Noi încă mai credem în cultură!
Manual de supraviețuire în călătoriile lungi – Fragment din ”Omul de cenușă” (III) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.99, 11/2025▲
Sunt câteva luni deja, de când somnul mi-e întrerupt, aproape în fiecare noapte, de un nou coșmar. Adorm, și imediat aud voci, un întreg cor parcă, 78 de glasuri intonând fără voia lor un opus funerar dirijat în mai multe registre deodată de către un monstru. Este un fel de caracatiță gigantică, un octopod, un mutant genetic, probabil, pentru că are mai mult de opt brațe: tentaculele sale au rezultat prin înmulțirea cu media mea anuală de 8,5. Și-n jurul meu, văd numai fețe zâmbitoare: turiști, cu sutele, pozând visători în fața autocarelor lor gata de plecare. Simt atunci că-n mijlocul lor se ascunde nevăzut un alt monstru, unul foarte asemănător mie, greu de detectat, și totuși un catalizator al morții la fel de eficient. Manual de supraviețuire în călătoriile lungi - Fragment din ”Omul de cenușă” (III) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.99, 11/2025 ▲ Noi încă mai credem în cultură!
România pierdută (XII) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.100, 12/2025 ▲
Dar nimeni altcineva decât bărbatul, pur și simplu, nu îmi pare mai responsabil înaintea dezastrului românesc! EI, autocratul faptei întâmplătoare, curajos în frică, viteaz în fugă, rezistent în capitulare, și-a pierdut pe rând, ca soldat şi general, toate bătăliile. România pierdută (XII) de Claudiu Iordache ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.100, 12/2025 ▲ Noi mai credem încă în cultură!
România pierdută (XI) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.99, 11/2025 ▲
Oboseala este sfârșitul sfidării! Muntele nu poate fi clintit și nu l-a clintit niciodată nimeni. Dumnezeu contemplă strădania furnicii strivite sub univers, dar compătimirea sa nu e explicită. Simt condamnarea eșecului. Cartea mea nu va putea îndigui orbirea. Dimpotrivă, o va provoca să se apere. Nu-mi fac iluzii. Am știut de la început ce înfrunt. Nu pe Kierkegaard l-au lapidat danezii? Goarnele popoarelor continuă să fie înfundate cu câlți. Clopotele lor au limbile legate cu cârpe. Popoarele nu cred decât în inevitabil, iar dacă totuși cred în el, de ce s-ar osteni să-l evite? Cruzimea în ingratitudine a popoarelor este perfectă, ca și ignoranța lor. Lașe în credință, fidele în patimă, ele par oceane fără țărmuri ale căror valuri agitate se surpă unele în altele. Popoarele au sex, au pântec, n-au suflet, n-au minte. Oricând gata să se lase posedate, ca Titania de măgar, rareori se simt capabile să își releve limitele între suferința și plăcerea de a exista neîngrădit. România pierdută (XI) de Claudiu Iordache ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.99, 11/2025 ▲ Noi mai credem încă în cultură!
Manual de supraviețuire în călătoriile lungi – Fragment din ”Omul de cenușă” (II) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.98, 10/2025▲
Nu m-am putut obișnui niciodată cu atmosfera de veselie forțată a croazierelor, iar, în tot șirul de înșelătorii acvatice la care aveam să asist, rolul de ghicitoare de bâlci pe care și-l asumase Umberto n-a fost decât începutul. Întâmplător însă, dispariția doamnei Bernstine nu reprezintă altceva decât de o simplă statistică demografică. „Trei pătrimi din clienții croazierelor de lux sunt văduve“, citisem într-un anuar al armatorilor de vase. Manual de supraviețuire în călătoriile lungi - Fragment din ”Omul de cenușă” (II) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.98, 10/2025 ▲ Noi încă mai credem în cultură!
România pierdută (X) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.98, 10/2025 ▲
Într-o seară de vară, rătăcindu-mă în cheiurile Nerei, am auzit pe neașteptate trilurile unduitoare ale unui flaut nevăzut. Acele câteva sunete au fost suficiente pentru a accentua dintr-o dată tăcerea înaltă a defileului în care mă oprisem să-mi ridic cortul. Asurzit, mi-am dus involuntar mâinile la urechi, căutând în același timp sursa acelei prăvăliri brutale de rocă vibratilă, dar nu am văzut pe nimeni… Mi s-a întâmplat nu o dat România pierdută (X) de Claudiu Iordache ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.98, 10/2025 ▲ Noi mai credem încă în cultură!
Manual de supraviețuire în călătoriile lungi – Fragment din ”Omul de cenușă” (I) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.97, 9/2025 ▲
Și aașa, de la un sezon la altul, așteptându-mă mereu ca următoarea mea călătorie să fie cu adevărat ultima, au trecut rând pe rând anii. De fiecare dată când mă întorceam acasă, hotărât să-mi schimb radical felul de viață, îmi erau suficiente cinci, cel mult șase săptămâni de odihnă, ca să trec la cealaltă extremă, telefonând eu însumi la sediul din Los Angeles al companiei Globe, curios să aflu cât mai repede cu putință către ce destinații insolite mă vor duce noile mele tururi. Iar cu trecerea timpului, am învățat să-mi drămuiesc din ce în ce mai bine energia. Manual de supraviețuire în călătoriile lungi - Fragment din ”Omul de cenușă” (I) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.97, 9/2025 ▲ Noi încă mai credem în cultură!