ALTculture 1/2021: Puterea-Îngerul slut (I)

ALTculture 1/2021: Puterea-Îngerul slut (I) De Claudiu Iordache “…Puterea perpetuează sclavia. Sclavia o divulgă. În serviciul sistemului, mulţimi gigantice îşi abandonează drepturile în schimbul prosperităţii. (De departe, America este cea mai importantă piaţă de „arestaţi“.) Pentru a şi supraveghea prizonierii, puterea se încumetă să penetreze intimitatea nu numai a zidurilor securizatelor cabinete ministeriale, ci şi a pereţilor tot mai subţiri ai vilelor americane, în care cetăţenii supraponderali dorm în stare de veghe. Cum nici un om nu e prea puternic pentru a i se opune, himerele rezistenţei se sting, pe rând, în secolul obez.

ALTculture 11/2020 – A fost odată Lorin…

ALTculture 11/2020 – A fost odată Lorin... De Claudiu Iordache Pe undeva, antimonia fundamentală între personajul generic Fortuna şi persoana Iliescu. Fortuna i-a dat viaţă, Iliescu a luat viaţa de la ea; Fortuna i-a dat un sens, Iliescu i-a deturnat sensul; diferenţa între cei doi nu este doar avansul dramatic de patruzeci şi opt de ore între “oferta” primului şi “raptul” celuilalt, ci şi evoluţia biografică a amândurora după ce Revoluţia a mai încetat a fi dovada onoarei naţionale.

ALTculture 10/2020: Revoluția mea

ALTculture 10/2020: Revoluția mea De Roxana Dascălu Acum un an, publicam ceea ce Roxana numea (Fragmente dintr-o viitoare carte, încă fără titlu)… O carte care, spune ea, apare și datorită insistenței mele. O fi, mai știi? M-aș bucura să fi contribuit cumva la apariția ei, căci trebuia să existe! Iată aici ce s-a schimbat de atunci… Citind cartea Roxanei ca și cum aș fi fost acolo, ca și cum totul s-ar fi petrecut în fața ochilor mei, pot spune cu mâna pe inimă că ea își picură lacrimi din inimă și suflet printre rânduri. Acesta este, mai mult ca sigur, motivul pentru care cartea este citită cu o reală plăcere, ca fiind un regal de amintiri scrise cu mare ușurință. Mie, cel care o cunosc de dinainte de Revoluția din Decembrie și vă rog să mă iertați că îi onorez pe eroii de atunci, nu pe aceia de azi ai mizeriei numită ”political correctness” și care-și permit a o arunca în derizoriu, scriind totul cu litere mici, cartea îmi trezește amintiri ce nu se pot șterge. Nu pot uita că, pe-atunci, se spunea cu mândrie proletară ”Noi muncim, nu gândim”. Eu, unul, n-am ce face, gândesc…