Romanian Blues (III) – Fragment din ”Omul de cenușă” ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.104, 04/2026 ▲

Abstract: Chapter 14 – „Romanian Blues”
From Ashman by Nicholas Jordan

This excerpt from Nicholas Jordan’s The Ashman captures an evocative journey through Stockholm’s cultural landscape, seen through the eyes of a newcomer guide from Eastern Europe. The narrative seamlessly blends the historical gravity of the Vasa Museum with the intimate, often subversive experience of a guided tour at the National Museum of Fine Arts.

Central to the text is an encounter with a provocative painting—attributed by an enigmatic local guide, Ulla, to the Renaissance master Hans Baldung Grien. As the guide provides a meticulously detailed, almost obsessive analysis of the artwork’s symbolism and anatomy, the protagonist becomes increasingly aware of the dissonance between official institutional records and the guide’s cryptic, erudite narrative. Romanian Blues serves as a meditation on the subjectivity of art interpretation, the weight of cultural heritage, and the subtle power dynamics between a guide, their audience, and the mysteries hidden within the frame.

---

Fragment din ”Omul de cenușă”
de Nicholas Jordan

CAPITOLUL 14
Romanian Blues (III)

Skansen este un fel de „Muzeu al Satului“, asemănător cu cel din Barcelona, cu peste 100 de case, turnuri, biserici, ferme, mori de vânt din toate regiunile Suediei, inclusiv Laponia. Meșteșuguri străvechi sunt prezentate vizitatorilor în mici ateliere: suflătorii de sticlă și cristal, tiparnițe de pe vremea lui Gutenberg, postăvarii de stofe și brocarturi. Turiștii mei au cumpărat cam de toate: baloane suflate din sticlă pe care scria „Conserve de Midnatssolen”, jiletci îmblănite ca pe vremea vikingilor sau certificate de noblețe făcute dintr-un pergament străveziu (dacă ar fi vrut, ar fi putut să-și cumpere și certificate de trecere a Cercului Polar, dar pe-astea le aveau deja).

Până la urmă m-am pricopsit și eu cu ceva de la sticlarii Evului Mediu: un ciob oval de cristal neprelucrat. L-am cumpărat pentru că, lipită de un colț, atârna o etichetă lucioasă pe care scria: stein solen, sun stone, la pierre du soleil, piatra soarelui. Am cântărit-o puțin în mână. Era destul de grea. Avea o forma neregulată, deși aplatizată pe o latură, și la pipăit îmi dădea o senzație plăcută de căldură. Am întors eticheta pe partea cealaltă și am dat peste alt text în patru limbi. „Cristalul magic al vikingilor, piatra soarelui, este în realitate un calcit foarte pur, cristalizat într-un sistem romboedric, cea mai importantă însușire a sa fiind faptul că polarizează lumina. Atunci când navigau, vikingii foloseau cristale asemănătoare pentru a determina poziția soarelui în zilele înnorate.“

Ulla m-a văzut jucându-mă cu cristalul și m-a întrebat zâmbind:
– Știi ce-ai în mână?
– De unde să știu?
– Carbonat de calciu în stare pură. Cu alte cuvinte, spat de Islanda, un mineral rar, găsit mai ales în pegmatite post-vulcanice. Pentru că apare în geode sub formă de prisme romboedrice, a fost folosit vreme îndelungată pentru confecționarea nicolilor, un fel de polarizoare la microscoapele petrografice. Acum se folosesc cristale sintetice.
– Habar n-aveam.
– Dar că Islanda era supranumită „Ultima Thule“ știai? „Ultima Thule” – înnourata insulă de azur și cel din urmă lăcaș cunoscut al Graalului?
– Nici despre asta n-am mai auzit.
– Lucrezi de mult pe tururile din Scandinavia?
– Ieri am început.
– Mi-am închipuit. Auzisem că ghizii mai vechi de la Globe nu vin niciodată în tururile de oraș. Probabil că ești din lotul ăla nou, de-abia venit din Estul Europei?
– A-ha.
– Păi, dacă ți-a plăcut așa de mult în Skansen, așteaptă până ajungem la Vasavarvet. Este și mai interesant. Vei dori să te-ntorci acolo de fiecare dată când vei veni în Suedia.

La fel ca și la muzeul „Spruce Goose“ din Long Beach, la sud de Los Angeles, unde tot ce se poate vedea înăuntrul unei întregi hale este uriașul hidroavion cu ampenajul din lemn de brad construit de Howard Hughes, Vasavarvet este genul de muzeu cu un singur exponat și pe care merită să-l vezi o singură dată: „Vasa“, corabia amiral a regelui Gustav Adolf al II-lea, salvată după aproape patru secole petrecute sub apele Mării Baltice. Epava, deși înnegrită de vreme, pare intactă. Doar că, fără protecția pompelor puternice care-i stropesc fără încetare lemnul mâncat de ani cu o soluție salină, întregul vas s-ar dezintegra la câteva minute după primul contact direct cu aerul. Cu acel prilej însă, muzeul botezat cu numele dinastiei întemeiate de bunicul lui Gustav Adolf – Vasa – era închis vizitatorilor. Pompele se defectaseră.

Ulla Jacobsson ne-a luat atunci înapoi pe Insula Djurgarden, unde, pe lângă Skansen, se mai află și o grădină zoologică, o estradă de serbări câmpenești, pajiști întinse („păcat că e noiembrie, altfel tăpșanul din stângă ar fi fost acoperit cu nudiști“), Nordisku Museet, muzeul nordului, cu o vestită colecție de trăsuri și călești vechi, „a doua ca mărime în Europa“, și muzeul maritim, „dar n-are rost să-l vizităm, pentru că, din păcate, înăuntru nu se găsesc decât modele la scară ale drakkarelor vikinge“.

Ghida noastră locală începuse să mă intereseze. La suprafață, nu prea erau multe motive să-mi placă. Mică de statură, grăsuță, cu o față alburie, transparentă, și purtând ochelari cu ramă de baga, Ulla lăsa de dorit în comparație cu atleticele frumuseți scandinave care mișunau peste tot prin Stockholm. Nu mă mirasem deloc când mi-a spus. la un moment dat că la vârstă de 32 de ani era fată bătrână. Se pricepea însă la meseria de ghid. Spre deosebire de ea, toți ceilalți ghizi locali își începeau turul anunțându-ne că Stockholmul este Veneția Nordului, aceeași informație oferită și de fiecare ghid din Copenhaga, Amsterdam, Antwerp, până și din Leningrad, cu toate că niciunul din ele n-are în comun cu originalul, decât faptul că toate sunt străbătute de canale.

Mai mult, atunci când Ulla s-a oferit să ne ia grupul la Muzeul național de artă în locul vizitei la Vasavarvet, ea n-a încercat să ne convingă că vom vizita cel mai mare muzeu din lume, așa că am fost de acord imediat. Nu-mi bătusem capul să vizitez Artmuseet vreodată pentru că nu era în program și mai existau destule momente în viața mea când aș fi făcut orice altceva decât să trec pragul încă unui muzeu. Deși dragostea mea pentru tablouri era autentică, mă simțeam în largul meu numai în locurile unde puteam ține celor din jur o nouă prelegere savantă.

Nu avem și nici n-am avut prea mulți pictori vestiți în Suedia, a început Ulla. Iar regii noștri, deși s-au interesat de pictură, nu s-au ocupat niciodată de colecționarea tablourilor marilor maeștri. Dar a existat un moment în istorie când regatul Suediei îngloba aproape toată Baltica, iar armatele regilor și reginelor noastre: Gustav Vasa, nepotul său Gustav Adolf, supranumit „Leul Nordului“, Christina, fiica acestuia din urmă, („Frumoasa Nordului“?) și, în cele din urmă, Carol al XII-lea, „Napoleonul Nordului“, au ocupat, rând pe rând, toate capitalele din centrul Europei. În prada lor de război, ei au cărat și tablouri, incluzând câteva ieșite din penelul celor șase genii ale Renașterii germane: Dürer, Grünewald, Cranach, Holbein, Altdorfer și Hans Baldung. Toți sunt născuți către sfârșitul secolului al XV-lea. Toți au murit într.-un interval de câțiva ani la mijlocul secolului al XVI-lea, fără să lase în urmă vreun urmaș spiritual. Dintre toți, Hans Baldung este favoritul meu, singurul pictor medieval ce folosește albul pentru a reda carnația femeilor în loc de obișnuitul roz palid. Este, de altfel, un maestru al combinării culorilor, recunoscut ca atare și de contemporanii săi, care, din pricina unicelor nuanțe de verde din tablourile sale și al căror secret îl deținea numai el, l-au poreclit Grien.

În timp ce Ulla vorbea, ne-am trezit deodată în fața tabloului unui bărbat înalt stând în picioare, cu barba creață și deasă, dar fără mustăți, semănând oarecum cu un bătrân  lup  de mare, dacă singurele sale obiecte de vestimentație nu i-ar fi fost coiful roșu de pe creștetul capului și perechea de sandale din curelușe împletite care de-abia îi acopereau labele picioarelor. Din spatele coifului țâșneau două aripi prelungi deasupra unor cârlige curbate, iar pe curelele sandalelor erau fixate pene de zbor, cu o volută asemănătoare cu cea a aripilor de pe coif.
– Dacă n-ar arăta atât de vârstnic, aș jura că omul din tablou este Hermes.
– Acesta este „Merkur“, și-a reluat după o scurtă pauză Ulla comentariul. Așa cum puteți vedea, fiul cel mai mic al lui Jupiter, în mărime naturală, domină întreaga imagine prin coloritul său deschis, contrastând imediat cu fundalul albastru și verde al cerului și peisajului din partea superioară a tabloului. Carnația roz cu ușoare umbre de brun este pictată nuanțat, cu modelări moi și pete de culoare mari, opace. Capul, luminat din stânga, este întors în semi profil. Nici o descriere, oricât de amănunțită, nu ne poate reda în totalitate grija și minuțiozitatea lui Baldung. Haideți să examinăm capul lui Merkur mai din apropiere. Fața lunguiață, marcată de nuanțe roșietice este ținută în echilibru de bărbia împinsă semeț înainte. Buzele sunt pline, arcuite și între ele se văd dinții de sus; nasul, drept, cu nările așezate paralel cu vârful. Atât sprâncenele dese, cât și barba sunt șatene, presărate cu multe fire de păr alb. Ceafa musculoasă sugerează forță. Prin comparație, antebrațul drept pare mult prea subțire. Mâna dreaptă, tensionată, strânge o smochină de culoare maron închis. Alături, cârlionți fini de păr negru-roșcat îi acoperă mijlocul pieptului.

Dar, tot timpul cât ghida noastră vorbise despre jumătatea de sus a tabloului, privirile tuturor rămăseseră pironite asupra jumătății de jos, pe care Ulla nu începuse încă să o analizeze. Întreg pântecul lui Hermes era acoperit de o țesătură din pene, începând cu câteva firicele de puf gri-alburiu, îndreptate în jos, care porneau din zona buricului, crescând treptat în mărime până deveneau un adevărat penaj în dreptul penisului, ascunzându-l complet, dar sugerându-i într-un fel foarte subtil forma și chiar mărimea. Penele erau gri deschis, stropit cu albastru, dedesubt erau galbene sau portocalii, iar cele mai mari, gri-alburii, roșu-stacojiu și brune. Pe șold, începea un alt gen de puf, mai fin și mai albăstriu, dar și acesta se transforma pe fese în pene mai mari de o culoare cenușie ca oțelul. Pe coapsa dreaptă, se zărea o libelulă mare, strălucitoare, verde-deschis, cu capul și aripile albastre, stropite cu oliv…

În timp ce Ulla mai vorbea încă, am fugit la intrare și am cerut fetei de la garderobă broșura muzeului. „Fondat în 1792… 8250 obiecte de artă… Tablouri de Jean Massys («Erasmus»), Lucas Cranach, Rubens, Dürer, Grünewald, Rembrandt («Sfântul Petru»), Holbein, Altdorfer“. Am căutat până și în index, dar n-am găsit nicăieri vreo mențiune despre vreun pictor pe care-l chema Hans Baldung Grien.

-… Observați poziția în care stă Merkur, adică Hermes, zeul călătorilor, spunea Ulla când m-am întors. Drept, în picioare, ținându-le puțin depărtate, cu echilibrul distribuit pe ambii genunchi întinși la maximum și, totuși, privit la nivelul degetelor de la picioare, el ne dă impresia de plutire. Musculatura este reliefată și contractată aproape peste tot, cu excepția mâinii stângi, relaxate pe tija gri-maron închis a caduceului, modelat pe alb, iar la margini violet. Privirea ochilor săi, de un albastru închis ca cerul la midnatssolen, se îndreaptă în direcția tijei, dar parcă mai departe, către ceva sau cineva din afara cadrului…

Tot ce spunea ghida era absolut corect și m-am trezit dându-i, în gând, dreptate asupra impresiei de plutire pe care o dădea silueta zeului. Dar ochii mi se îndreptau necontenit către centrul picturii, unde strălucea penisul acoperit cu pene albastre al lui Hermes. M-am uitat primprejur și-am văzut că toate privirile erau ațintite într-o singură direcție. Ulla ne descrisese cu lux de amănunte „partea superioară“ a tabloului. Eram sigur că, acum, toată lumea o aștepta să-i dea drumul odată și cu cea inferioară.

…Merkur se află pe un fundal apropiat cenușiu, lângă o leoaică cu gâtlej alburiu. Ochii ei, căprui-închis se oglindesc într-o baltă albăstruie, în ale cărui valuri ușoare se vede mai încolo, în alb și portocaliu, reflecția trupului leoaicei. În profunzimea tabloului, treptele peisajului devin tot mai deschise la culoare și mai gălbui. Pe cea de-a treia treaptă se vede un iepuraș alb ridicat pe lăbuțele de dinapoi. În dreapta ei se află un lac azuriu și o fântână din piatră de cretă roșie cu părți din metal ceva mai închise la culoare cu un steag la vârf. În apa din fața fântânii stă o pasăre lunguiață, probabil un flamingo…

Poate că Ulla avea de gând să ne descrie până la urmă și partea care ne interesa pe toți, dar n-am mai avut cum să aflu. Unul câte unul, ascultătorii ei o părăsiseră. Peste o jumătate de oră i-am găsit pe toți grupați în fața unei copii foarte reușite a „Calvarului“ de Veronese. Încă o dată, o scenă biblică a unui pictor din Cinquecento dovedise că putea învinge orice concurență.

Noi încă mai credem în cultură!
Poți ajuta prin PayPal, REVOLUT
sau pe contul asociației ECOULTOUR!

În seara aceea, m-am trezit că rămân în compania Ullei, chiar și după ce ne-am depus turiștii la hotel. M-a invitat în apartamentul ei din Täby, unul din cele opt orășele-satelit ale capitalei suedeze. O dușmană declarată a poluării, Ulla n-avea mașină sau nici măcar permis, așa că am mers la ea cu metroul. Tot drumul mintea îmi zumzăia cu imaginea lui Hermes. Voiam să știu cât mai mult. Odată pornită, Ulla s-a dovedit din nou o adevărată mină de informații.

Tabloul meu favorit… Doi metri pe unul… Trei scânduri din lemn de tei îmbinate în coadă de rândunică…. Pictat în jurul anului 1530… Până în 1648, în colecția împărătească de la Praga… Selectat personal din bogata pradă de război suedeză de către regina Christina… De fapt, latură a unui dublu triptic înconjurând un ceas astronomic… Din cele șase panouri nu mai există decât încă unul, „Geneza oamenilor și a animalelor“, acum la muzeul din Erfurt… Nu e clar de ce Merkur arată atât de bătrân sau dacă penele de pe pântec acoperă un penis flasc sau unul în erecție…

(VA URMA)

---

Did you like it? DONATE, please!
PayPal
REVOLUT: @eugenematzota

---

Readings in English

	The Vanishing Aromanian $9.95 to buy Other formats: Paperback
	NEW MILLENNIUM MASONIC ETIQUETTE $9.95 to buy Other formats: Hardcover, Paperback
	Even You Are a Freemason? Kindle Edition $4.95 Other formats: Paperback
	THE THIRD KEY: The Story of a lost Realm $4.95 to buy Other formats: Paperback
	Theosophy, The Final Answer   $4.95 to buy Other formats: Paperback
	NEW MILLENNIUM MASONIC ETIQUETTE Paperback $19.95

De citit în limba română: