▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.99, 11/2025 ▲
Fragment din ”Omul de cenușă”
de Nicholas Jordan
CAPITOLUL 12
Manual de supraviețuire în călătoriile lungi (III)
Sunt câteva luni deja, de când somnul mi-e întrerupt, aproape în fiecare noapte, de un nou coșmar. Adorm, și imediat aud voci, un întreg cor parcă, 78 de glasuri intonând fără voia lor un opus funerar dirijat în mai multe registre deodată de către un monstru. Este un fel de caracatiță gigantică, un octopod, un mutant genetic, probabil, pentru că are mai mult de opt brațe: tentaculele sale au rezultat prin înmulțirea cu media mea anuală de 8,5. Și-n jurul meu, văd numai fețe zâmbitoare: turiști, cu sutele, pozând visători în fața autocarelor lor gata de plecare. Simt atunci că-n mijlocul lor se ascunde nevăzut un alt monstru, unul foarte asemănător mie, greu de detectat, și totuși un catalizator al morții la fel de eficient.
▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.99, 11/2025 ▲
Esența profesiei mele este anticipația: eu sunt cel care îmi pregătesc șoferul pentru o curbă periculoasă, îi avertizez pe clienți că urmează o priveliște ce nu trebuie pierdută și tot eu mă îmbărbătez singur în fața avalanșei lor de întrebări idioate.
În timpul carierei mele, am încercat de nenumărate ori să anticipez, măcar într-un singur caz, mecanismul ciudat pe care-l puneam în mișcare din momentul în care plecam într-un tur.
Când ceilalți ghizi trebuiau și ei să completeze un CDTC ori un CDTT, la rubrica decesului, cauza era aproape întotdeauna un atac de cord sau, pur și simplu, vârstă înaintată. Numai rapoartele mele erau mai aparte. Clienții mei își împrăștiau creierii pe un bolovan din Atena sau mureau tăcuți după o masă copioasă într-un restaurant chinezesc din San Francisco. Unul s-a sufocat din lipsă de oxigen, în timpul unei scufundări de adâncime lângă țărmul Jamaicăi, altul a fost măturat de o pală de vânt pe Adam’s Peak, în Sri Lanka. Alții au fost uciși într-un accident stupid în „Disneyland“, următorii au fost parțial mâncați de lei ori s-au pierdut în largul mării…
Și, pe deasupra, litania aceasta neîndurătoare se repeta regulat, în timp ce ceilalți ghizi și colegi ai mei nu mai înregistrau niciun nou „rezultat“… Niente. Nada. Nothing. În timpul ședințelor de lucru lunare ale companiei, discuțiile despre mine și noile mele „întreruperi involuntare de tur“ au devenit pentru ei un mod de a-și omorî timpul.
Altfel, fiecare ghid vorbea obsesiv despre tururile lui. Și fiecare avea un plan mai bun pentru a-și câștiga pâinea. La ce magazin de suveniruri se plătesc cele mai bune comisioane? Unde se oferă vin sau brânză pe gratis pentru a-i face pe clienți fericiți? Ce se poate face cu rublele de prisos? Cine vrea să cumpere un aparat profesional de fotografiat marca „Hasselblad“-„Astronauții americani foloseau numai de-astea când făceau poze pe lună“ – căzut pe nepusă masă în mână?
Oficial, ne întâlneam pentru a analiza cât de bine vândusem tururi suplimentare clienților, dar, mai ales, pentru a analiza plângerile lor. Direcția ne îndopa cu statistici pentru a dovedi că nu lucram destul de bine și destul de mult. Lozinca lor: „Cote superioare, plângeri mai puține!“ a fost suficientă pentru a face să germineze în mintea unuia dintre noi ideea contabilizării negrișorilor. Concursul nostru a început din pricina plictiselii la ședințe: în definitiv, orice „involuntar“ însemna o plângere mai puțin de discutat.
Noi încă mai credem în cultură!
Poți ajuta prin PayPal, REVOLUT
sau pe contul asociației ECOULTOUR!
Așa am descoperit că niciun alt ghid nu se apropiase, nici măcar pe departe, de scorul meu. Nimeni nu izbutise într-o întreagă carieră un total mai mare de 17, cifră la care eu am ajuns, fluierând aproape, după nici trei sezoane. Am devenit astfel incontestabilul campion maledetto al ghizilor de la Globe – o reputație destul de ambiguă… De ce tocmai eu? N-aveam de unde să știu, iar, în majoritatea lor, ceilalți ghizi pierduseră orice apetit să continue competiția.
E drept că, într-o vară, una singură însă, am avut concurență. Prietenul și instructorul meu de tur de odinioară, Danny Molin, aproape că a realizat un ZNM în decursul unui sezon. După cinci luni de traversări ale Saharei, Danny trimisese într-o succesiune rapidă nouă telexuri „de întrerupere“. A fost însă o serie izolată, ca și, de pildă, recordul mondial de 8,90 metri la săritura în lungime realizat de Bob Beamon în 1968 la Olimpiada din Mexico City. După aceea însă, Danny a continuat să lucreze ani de-a rândul, fără să mai piardă vreun client. Bob Beamon n-a mai sărit niciodată peste 8,20 metri și acum trăiește uitat de toți, undeva în Florida. Performanțele lor au fost acoperite de nisipul timpurilor. Eu am fost singurul care a continuat să înregistreze recorduri substanțiale, și asta fie pe gazonul bine tuns de acasă, fie în junglă, la nivelul mării sau la înălțimea Anzilor.
În plus, multe schimbări s-au petrecut de-atunci și în lumea turismului. Ratele mereu crescânde ale societăților ce făceau asigurări de voiaj au rărit simțitor numărul călătorilor în vârstă, micșorând șansa unora de a se înscrie în tururi de lungă durată numai pentru a muri în timpul lor. În America, anii de prosperitate economică neîntreruptă sub președintele Reagan aduceau în autocare fețe tot mai tinere. Nimeni dintre noi nu mai vedea șanse legitime pentru a atinge un scor „perfect“ de 10 într-un singur sezon; scorul de 9 al lui Dan părea destinat să rămână veșnic. Numai că eu am continuat să lucrez ca ghid și să bat toate recordurile.
An de an, la adunările generale de la sfârșitul sezonului, organizate de Globe în La Valetta, pe insula Malta, colegii mei abia așteptau să-mi afle cea mai recentă aventură. Ultima dată, se comentase pe larg pierderea doamnei Harris din Midland Heights, Ohio, decedată, în urma unei crize de astm declanșate de altitudine, în Cuzco, Peru. Toată lumea știa cum, cu limbă de moarte, firava bolnavă mă rugase să aranjez în așa fel îneît rămășițele pământești să-i fie îngropate chiar acolo, pe locul unde începuse să se sufoce, sau, dacă asta nu era posibil, măcar ca noi, cei din grup, să-i împrăștiem împreună cenușa cât mai aproape de culmile înzăpezite ale Anzilor. În plus, se mai găsea totdeauna câte cineva care să mă tragă nerăbdător de mânecă, curios să afle vreun nou amănunt despre maiorul sfâșiat de lei în Kruger National Park (la numai 300 de metri de autocar!) ori despre windsurf-istul francez plecat într-o bună dimineață de la o insulă la alta în Hawaii și care, de atunci, nu mai fusese văzut vreodată.
Niciuna din aceste întâmplări nu era inventată. Rapoartele de tur, procesele verbale de constatare și telexurile trimise puteau sta mărturie la nevoie. împrăștiați pe patra continente, păstram constant legătura între noi prin telefon, telegraf și fax, pentru a ne compara rezultatele. Epitafe criptice erau strecurate ilegal printre lungile rapoarte ale corespondenței oficiale.
„Aloha, Centrul! Astăzi niciun surfist. Un fotograf australian. Trei pași înapoi în Grand Canyon. Zob la Angel Point. Hasselblad-ul i-a supraviețuit.“
După vara recordului, Danny Molin și cu mine ne-am comparat experiențele. Deși erau oarecum similare, Danny avea o viziune total diferită asupra lor:
▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.99, 11/2025 ▲
– Coral fără chip al colegilor noștri – cei mai mulți, nepătați vreodată de vizitele Bătrânei-cu- coasa – a oferit cu brio un fond sonor de bârfă de-a lungul întregii mele odisei transcontinentale. Ca într-o tragedie antică, releul fără fir al ghizilor culegea din zbor veștile mele funebre…
– Vorbește mai pe-nțeles, am spus.
– Mulți dintre așa-zișii noștri prieteni au petrecut seri lungi la agenție, așteptând cu nerăbdare telexul meu din Sahara, care să le confirme „Numărul Zece“. Am simțit o mare presiune să livrez unul în orice condiții!
– Presiune? Ce fel de presiune?
– De ce m-aș aștepta să înțelegi? De fapt, tu n-ai niciun schelet ascuns printre telexurile tale.
– Ce-i drept, până acum niciunul.
– Asta pentru că până acum tu n-ai cărat înapoi decât cenușă… Nu-i deloc același lucru…
– Nici n-am pretins că este. Totuși, crede-mă că mă întreb tot timpul: de ce tocmai eu? De ce mereu eu?
– Uite că eu nu-mi pun astfel de întrebări. Știu că nu pot face nimic în privința asta.
– Încearcă să-ți înclini cu demnitate capul, mai întâi la stânga și apoi la dreapta, l-am sfătuit. Apoi ia microfonul și spune: „Vreau să mulțumesc din inimă „Academiei Americane de Film“ pentru această magnifică statuetă aurită, dar mai întâi, «Săru’mâna, mamă… »“
– Na-ah! Asta nu-i o „Tragedie Americană“, să știi.
Sigur că știam: 76% dintre negrișorii mei nici măcar nu fuseseră americani.
Ceea ce însă am pus eu de la început sub semnul îndoielii a fost apartenența lui Danny la elita noastră specială de ZNM. Este cumva posibil ca unii dintre clienții lui să se fi pierdut în- cercând să evite plicticoasele lui comentarii de călătorie…?! N-ar fi fost cinstit. Când au fost găsite, corpurile mumificate de soarele deșertului aveau fără excepție fețele îndreptate în direcția opusă celei în care se afla campat grupul lui Danny. Aparțin ei atunci unei numărători legale?
Oricum, nefiind un adevărat Maledetto, Danny n-a reușit să-mi depășească decât unul din recorduri și asta doar pentru un timp. Era oricum un record minor – cel de viteză…
Generația actuală de ghizi recunoaște numele lui Danny Molin mai mult pentru îmbunătățirea fotografiilor marcate cu X-uri, decât pentru recordurile sale. Danny a început să înlocuiască vechiul X făcut cu creionul markcr printr-o bandă cu pene ca a indienilor Navajo, pe care o desena cu migală în tuș. În curând, mulți alți ghizi au adoptat același procedeu distinctiv și, poate, mai estetic. M-am gândit să-l folosesc și eu, dar nu m-am simțit în stare să mă apuc de retușarea unui întreg album de poze.
(VA URMA)
Did you like it? DONATE, please!
PayPal
REVOLUT: @eugenematzota
Readings in English
 | The Vanishing Aromanian $9.95 to buy Other formats: Paperback |
 | NEW MILLENNIUM MASONIC ETIQUETTE $9.95 to buy Other formats: Hardcover, Paperback |
 | Even You Are a Freemason? Kindle Edition $4.95 Other formats: Paperback |
 | THE THIRD KEY: The Story of a lost Realm $4.95 to buy Other formats: Paperback |
 | Theosophy, The Final Answer $4.95 to buy Other formats: Paperback |
 | NEW MILLENNIUM MASONIC ETIQUETTE Paperback $19.95 |
De citit în limba română:
