Set in the year 2511, this philosophical essay explores the ultimate temptation of a hyper-technological future: the "absolute mirror"—an AI-driven replication so perfect it mimics not just human gestures, but the very appearance of thought. The author argues that in a world where everything can be duplicated, the duplicate itself becomes proof of its own lack of essence. The narrative draws a sharp ontological line between the Algorithm and the Being: - The Algorithm views uniqueness as a mere statistical improbability and humanity as a complex configuration of unstable data. - The Being is defined by what cannot be repeated: the "shudder," the prayer, the capacity for sacrifice, and the "wound" of imperfection. Through a Platonic lens, the text posits that identity is not a property of the self, but a relationship—a reflection of being "seen" by the Divine. While the machine achieves a suspect perfection, it lacks a past, a destiny, and the ability to love or die for another. Ultimately, the author concludes that our vulnerability and "the wound" are the seals of our authenticity. In an age of infinite replication, the human gaze remains the only thing in the universe without a copy—a testament to love as a "crime" against the system and a proof of resurrection. Despre oglindiri, identitate și nedublare, de Ciprian Cristea ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.101, 01/2026 ▲ Noi încă mai credem în cultură!
CONVOIUL (VII) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.100, 12/2025 ▲
Stângul, dreptul, stângul, dreptul, stângul, dreptul! Marșul continuă. Am părăsit poteca strâmtă de pe munte și pășim din nou pe șoseaua largă. Ea continuă printr-un defileu identic cu cel pe care l-am părăsit pentru Marțea Mare. „Ingenios găsit locul pentru acea ieșire din canon”, trebuie să recunosc. Prin revenirea pe șoseaua largă, dar mai ales prin aceea că șoseaua trece iarăși prin defileu, te face să crezi că nici n-am părăsit această cale largă, că interludiul trăit nici n-a existat. Doar micile permutări din coloană, cum e avansarea grăsunului transpirat, ne împiedică să credem că recenta Marțea Mare n-ar fi avut loc. CONVOIUL (VII) de Gheorghe Schwartz Tradus de / Translated by Eugene MATZOTA ▲▲▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.100, 12/2025 ▲▲▲ Noi încă mai credem în cultură!
Întuneric și Lumină în Francmasonerie ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.100, 12/2025 ▲
Francmasoneria se naște în pragul luminii. Această afirmație, care poate surprinde spiritul neinițiat, concentrează una dintre intuițiile fundamentale ale tradiției inițiatice: lumina autentică nu este un dat, este o cucerire, iar drumul către ea începe, inevitabil, dintr-un spațiu al umbrelor. Întunericul Masonic nu este o simplă lipsă, nici o condamnare simbolică, ci o stare germinativă a ființei, o noapte fertilă în care conștiința, dezbrăcată de certitudini facile, se pregătește pentru întâlnirea cu sensul. Totul începe din tenebrele acestei lumi. Întuneric și Lumină în Francmasonerie ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.100, 12/2025 ▲ Noi încă mai credem în cultură!
Mărturii din viitor, anul 2511 ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.99, 11/2025 ▲
Am văzut oameni care se întorceau spre umbrele părinților lor reproduse digital și credeau că acolo se află ceva viu. Dar nu era decât o lumină rece, o reflexie fără carne. O mamă care nu respiră nu mai poate fi mamă, chiar dacă zâmbește impecabil într-un ecran. În epocile vechi, omul își ținea morții pe pervazul inimii, iar memoria lor era un fel de ardere lentă. Mărturii din viitor, anul 2511 ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.99, 11/2025 ▲ Noi încă mai credem în cultură!
CONVOIUL (VI) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.99, 11/2025 ▲
Dimineața este plăcută, o adiere proaspătă ne încântă trupurile și sufletele. Privesc iarăși peste Roșcovan și peste Paznic. Pe „Michi”, „Miky” sau „Miși” nu l-au extras încă din șir, dar asta este doar o chestiune de zile. Individul nu mai răspunde la nimic, doar mormăie fără sens și, din când în când, scoate niște țipete nici râs, nici plâns. (Probabil că venirea ambulanței este programată pentru când sunt suficiente cazuri urmând a fi transportate.) Evit să mă gândesc la grăsunul puturos din spatele lui „Michi”, „Miky” sau „Miși” pentru că sunt încredințat că sunt puține șanse să-și poată negocia un loc mai în spate, fiind de crezut că ar trebui să ofere mai mult decât este în stare să ofere, ceea ce face foarte probabil să-mi devină vecin la timpul potrivit și atunci, poate, voi încerca, împotriva sfatului Paznicului, să-mi valorific stocul de țigări. CONVOIUL (VI) de Gheorghe Schwartz Tradus de / Translated by Eugene MATZOTA ▲▲▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.99, 11/2025 ▲▲▲ Noi încă mai credem în cultură!
Cartea iubirii clandestine – anul 10357 ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.98, 10/2025 ▲
Am fost copil și adult în același an: 10357. Nu a existat drum între vârste, ci doar un fulger. Atunci am înțeles că timpul nu curge, ci se strânge în clipa absolută: ACUM. Îmi amintesc ziua în care am găsit colțul de hârtie. Eram copil, cu ochi neatinși de frică. Pe hârtie era un nume interzis: Nadir, zis Lazarus. Nu știam cine fusese, dar bucata aceea ardea în palma mea mai tare decât orice foc. Cartea iubirii clandestine – anul 10357 , de Ciprian Cristea ▲▲▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.98, 10/2025 ▲▲▲ Noi încă mai credem în cultură!
CONVOIUL (V) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.98, 10/2025 ▲
Deci, merg și gândesc. Stângul, dreptul, stângul, dreptul, stângul, dreptul. Chiar dacă nu pot să mă lămuresc în multe privințe, merg și gândesc. Viața mi se pare mai interesantă de când m-am obișnuit să privesc peste Roșcovan și Paznic, atunci când drumul îmi oferă câmp liber în dreapta și peste cel ce încă nu s-a lămurit dacă-l cheamă „Michi”, „Miky” sau „Miși”, în partea stângă, dacă în partea stângă pot vedea ceva interesant. Apropo de cel din stânga mea, omul nu poate ieși din dilema numelui său, se afundă tot mai mult în ea, e tot mai palid, chiar pământiu, nu pare a mai fi interesat de ceva și se apropie cu pași repezi de starea de robot umblător (sau de legumă umblătoare, cum mi se pare mai corectă eticheta). CONVOIUL (IV de Gheorghe Schwartz Tradus de / Translated by Eugene MATZOTA ▲▲▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.98, 10/2025 ▲▲▲ Noi încă mai credem în cultură!