Set in the year 2511, this philosophical essay explores the ultimate temptation of a hyper-technological future: the "absolute mirror"—an AI-driven replication so perfect it mimics not just human gestures, but the very appearance of thought. The author argues that in a world where everything can be duplicated, the duplicate itself becomes proof of its own lack of essence. The narrative draws a sharp ontological line between the Algorithm and the Being: - The Algorithm views uniqueness as a mere statistical improbability and humanity as a complex configuration of unstable data. - The Being is defined by what cannot be repeated: the "shudder," the prayer, the capacity for sacrifice, and the "wound" of imperfection. Through a Platonic lens, the text posits that identity is not a property of the self, but a relationship—a reflection of being "seen" by the Divine. While the machine achieves a suspect perfection, it lacks a past, a destiny, and the ability to love or die for another. Ultimately, the author concludes that our vulnerability and "the wound" are the seals of our authenticity. In an age of infinite replication, the human gaze remains the only thing in the universe without a copy—a testament to love as a "crime" against the system and a proof of resurrection. Despre oglindiri, identitate și nedublare, de Ciprian Cristea ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.101, 01/2026 ▲ Noi încă mai credem în cultură!
Librării din Porto, Maastricht și București ▲ ALTCULTURE MAGAZINE nr.101, 01/2026 ▲
În multe zone ale continentului nostru sunt locuri inedite – de la minuni naturale la atracții culturale – și asupra lor ne-am propus să zăbovim, pe tot parcursul anului 2026, prezentând lunar ceva deosebit. Episodul lunii ianuarie e dedicat unor librării aparte din Porto (Portugalia), Maastricht (Olanda) și București (România), ce au devenit obiective turistice distincte în orașele respective. Librării din Porto, Maastricht și București ▲ ALTCULTURE MAGAZINE nr.101, 01/2026 ▲ Noi încă mai credem în cultură!
CONVOIUL (VII) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.100, 12/2025 ▲
Stângul, dreptul, stângul, dreptul, stângul, dreptul! Marșul continuă. Am părăsit poteca strâmtă de pe munte și pășim din nou pe șoseaua largă. Ea continuă printr-un defileu identic cu cel pe care l-am părăsit pentru Marțea Mare. „Ingenios găsit locul pentru acea ieșire din canon”, trebuie să recunosc. Prin revenirea pe șoseaua largă, dar mai ales prin aceea că șoseaua trece iarăși prin defileu, te face să crezi că nici n-am părăsit această cale largă, că interludiul trăit nici n-a existat. Doar micile permutări din coloană, cum e avansarea grăsunului transpirat, ne împiedică să credem că recenta Marțea Mare n-ar fi avut loc. CONVOIUL (VII) de Gheorghe Schwartz Tradus de / Translated by Eugene MATZOTA ▲▲▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.100, 12/2025 ▲▲▲ Noi încă mai credem în cultură!
Întuneric și Lumină în Francmasonerie ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.100, 12/2025 ▲
Francmasoneria se naște în pragul luminii. Această afirmație, care poate surprinde spiritul neinițiat, concentrează una dintre intuițiile fundamentale ale tradiției inițiatice: lumina autentică nu este un dat, este o cucerire, iar drumul către ea începe, inevitabil, dintr-un spațiu al umbrelor. Întunericul Masonic nu este o simplă lipsă, nici o condamnare simbolică, ci o stare germinativă a ființei, o noapte fertilă în care conștiința, dezbrăcată de certitudini facile, se pregătește pentru întâlnirea cu sensul. Totul începe din tenebrele acestei lumi. Întuneric și Lumină în Francmasonerie ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.100, 12/2025 ▲ Noi încă mai credem în cultură!
Mărturii din viitor, anul 2511 ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.99, 11/2025 ▲
Am văzut oameni care se întorceau spre umbrele părinților lor reproduse digital și credeau că acolo se află ceva viu. Dar nu era decât o lumină rece, o reflexie fără carne. O mamă care nu respiră nu mai poate fi mamă, chiar dacă zâmbește impecabil într-un ecran. În epocile vechi, omul își ținea morții pe pervazul inimii, iar memoria lor era un fel de ardere lentă. Mărturii din viitor, anul 2511 ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.99, 11/2025 ▲ Noi încă mai credem în cultură!
CONVOIUL (VI) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.99, 11/2025 ▲
Dimineața este plăcută, o adiere proaspătă ne încântă trupurile și sufletele. Privesc iarăși peste Roșcovan și peste Paznic. Pe „Michi”, „Miky” sau „Miși” nu l-au extras încă din șir, dar asta este doar o chestiune de zile. Individul nu mai răspunde la nimic, doar mormăie fără sens și, din când în când, scoate niște țipete nici râs, nici plâns. (Probabil că venirea ambulanței este programată pentru când sunt suficiente cazuri urmând a fi transportate.) Evit să mă gândesc la grăsunul puturos din spatele lui „Michi”, „Miky” sau „Miși” pentru că sunt încredințat că sunt puține șanse să-și poată negocia un loc mai în spate, fiind de crezut că ar trebui să ofere mai mult decât este în stare să ofere, ceea ce face foarte probabil să-mi devină vecin la timpul potrivit și atunci, poate, voi încerca, împotriva sfatului Paznicului, să-mi valorific stocul de țigări. CONVOIUL (VI) de Gheorghe Schwartz Tradus de / Translated by Eugene MATZOTA ▲▲▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.99, 11/2025 ▲▲▲ Noi încă mai credem în cultură!
Muzeul în aer liber din Tinnura ▲ ALTCULTURE MAGAZINE nr.100, 12/2025 ▲
La 9 km de fermecătorul oraș sardinez Bosa și 55 km de Oristano, capitala provinciei, se află o așezare vestită în toată insula prin mulțimea caselor (vreo 31) - date fiind dimensiunea locului (un sat de 3,8 km2) și numărul mic al populației (250 de locuitori) - ale căror fațade sunt pictate în fel și chip, naiv, realist sau modernist, pe toată lungimea/lățimea ori numai o parte a clădirilor, majoritatea având tematici inspirate din activitățile rurale tipice (secerișul, tunsul oilor, culesul strugurilor, împletitul coşurilor de trestie), din tradițiile, legendele și din viața cotidiană a locuitorilor. Muzeul în aer liber din Tinnura ▲ ALTCULTURE MAGAZINE nr.100, 12/2025 ▲ Noi încă mai credem în cultură!