Etichetă: Înviere

Abstract Arcadia: Mozart – The German Vocalizations of the Divinity In a profound lyrical meditation, Claudiu Iordache invites us to climb the "stairs of air" toward a celestial glory, guided by the invincible music of Wolfgang Amadeus Mozart. This essay portrays Mozart not just as a composer, but as a pure, inviolable breath and a manifestation of genius that saves us from reality by offering "the crystals of a heaven that few have seen." Reflecting on Mozart’s final night in Vienna, Iordache imagines God and His Angel watching over a soul that came so close to the Divine Spirit that their tears seem "joined in bronze." It is a tribute to the serenity of a music that allows humanity to move forward, forgiven and redeemed by beauty. Arcadia. Mozart de Claudiu Iordache ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.101, 01/2026 ▲ Noi mai credem încă în cultură!

Dar nimeni altcineva decât bărbatul, pur și simplu, nu îmi pare mai responsabil înaintea dezastrului românesc! EI, autocratul faptei întâmplătoare, curajos în frică, viteaz în fugă, rezistent în capitulare, și-a pierdut pe rând, ca soldat şi general, toate bătăliile. România pierdută (XII) de Claudiu Iordache ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.100, 12/2025 ▲ Noi mai credem încă în cultură!

Oboseala este sfârșitul sfidării! Muntele nu poate fi clintit și nu l-a clintit niciodată nimeni. Dumnezeu contemplă strădania furnicii strivite sub univers, dar compătimirea sa nu e explicită. Simt condamnarea eșecului. Cartea mea nu va putea îndigui orbirea. Dimpotrivă, o va provoca să se apere. Nu-mi fac iluzii. Am știut de la început ce înfrunt. Nu pe Kierkegaard l-au lapidat danezii? Goarnele popoarelor continuă să fie înfundate cu câlți. Clopotele lor au limbile legate cu cârpe. Popoarele nu cred decât în inevitabil, iar dacă totuși cred în el, de ce s-ar osteni să-l evite? Cruzimea în ingratitudine a popoarelor este perfectă, ca și ignoranța lor. Lașe în credință, fidele în patimă, ele par oceane fără țărmuri ale căror valuri agitate se surpă unele în altele. Popoarele au sex, au pântec, n-au suflet, n-au minte. Oricând gata să se lase posedate, ca Titania de măgar, rareori se simt capabile să își releve limitele între suferința și plăcerea de a exista neîngrădit. România pierdută (XI) de Claudiu Iordache ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.99, 11/2025 ▲ Noi mai credem încă în cultură!

Într-o seară de vară, rătăcindu-mă în cheiurile Nerei, am auzit pe neașteptate trilurile unduitoare ale unui flaut nevăzut. Acele câteva sunete au fost suficiente pentru a accentua dintr-o dată tăcerea înaltă a defileului în care mă oprisem să-mi ridic cortul. Asurzit, mi-am dus involuntar mâinile la urechi, căutând în același timp sursa acelei prăvăliri brutale de rocă vibratilă, dar nu am văzut pe nimeni… Mi s-a întâmplat nu o dat România pierdută (X) de Claudiu Iordache ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.98, 10/2025 ▲ Noi mai credem încă în cultură!

România pierdută (IX) de Claudiu Iordache ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.97, 9/2025 ▲ Noi mai credem încă în cultură!

România pierdută (VIII) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.96, 8/2025 ▲ Noi mai credem încă în cultură!

România pierdută (VII), de Claudiu Iordache ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.95, 7/2025 ▲ Noi mai credem încă în cultură!