Mărturii din viitor, anul 2511 ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.99, 11/2025 ▲

Mărturii din viitor, anul 2511 ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.99, 11/2025 ▲

Am văzut oameni care se întorceau spre umbrele părinților lor reproduse digital și credeau că acolo se află ceva viu. Dar nu era decât o lumină rece, o reflexie fără carne. O mamă care nu respiră nu mai poate fi mamă, chiar dacă zâmbește impecabil într-un ecran. În epocile vechi, omul își ținea morții pe pervazul inimii, iar memoria lor era un fel de ardere lentă. Mărturii din viitor, anul 2511 ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.99, 11/2025 ▲ Noi încă mai credem în cultură!

CONVOIUL (VI) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.99, 11/2025 ▲

CONVOIUL (VI) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.99, 11/2025 ▲

Dimineața este plăcută, o adiere proaspătă ne încântă trupurile și sufletele. Privesc iarăși peste Roșcovan și peste Paznic. Pe „Michi”, „Miky” sau „Miși” nu l-au extras încă din șir, dar asta este doar o chestiune de zile. Individul nu mai răspunde la nimic, doar mormăie fără sens și, din când în când, scoate niște țipete nici râs, nici plâns. (Probabil că venirea ambulanței este programată pentru când sunt suficiente cazuri urmând a fi transportate.) Evit să mă gândesc la grăsunul puturos din spatele lui „Michi”, „Miky” sau „Miși” pentru că sunt încredințat că sunt puține șanse să-și poată negocia un loc mai în spate, fiind de crezut că ar trebui să ofere mai mult decât este în stare să ofere, ceea ce face foarte probabil să-mi devină vecin la timpul potrivit și atunci, poate, voi încerca, împotriva sfatului Paznicului, să-mi valorific stocul de țigări. CONVOIUL (VI) de Gheorghe Schwartz Tradus de / Translated by Eugene MATZOTA ▲▲▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.99, 11/2025 ▲▲▲ Noi încă mai credem în cultură!

Muzeul în aer liber din Tinnura ▲ ALTCULTURE MAGAZINE nr.100, 12/2025 ▲

Muzeul în aer liber din Tinnura ▲ ALTCULTURE MAGAZINE nr.100, 12/2025 ▲

La 9 km de fermecătorul oraș sardinez Bosa și 55 km de Oristano, capitala provinciei, se află o așezare vestită în toată insula prin mulțimea caselor (vreo 31) - date fiind dimensiunea locului (un sat de 3,8 km2) și numărul mic al populației (250 de locuitori) - ale căror fațade sunt pictate în fel și chip, naiv, realist sau modernist, pe toată lungimea/lățimea ori numai o parte a clădirilor, majoritatea având tematici inspirate din activitățile rurale tipice (secerișul, tunsul oilor, culesul strugurilor, împletitul coşurilor de trestie), din tradițiile, legendele și din viața cotidiană a locuitorilor. Muzeul în aer liber din Tinnura ▲ ALTCULTURE MAGAZINE nr.100, 12/2025 ▲ Noi încă mai credem în cultură!

Spații celebre atipice: cofetăria și lăptăria  ▲ ALTCULTURE MAGAZINE nr.99, 11/2025 ▲

Spații celebre atipice: cofetăria și lăptăria ▲ ALTCULTURE MAGAZINE nr.99, 11/2025 ▲

Episodul lunii noiembrie e dedicat unor spații celebre atipice – o cofetărie din Bratislava și o lăptărie din Dresda – decorate în fel și chip, cu fresce, plăcuțe ceramice și diverse alte ornamente aurite ce atrag turiștii ca niște veritabile muzee. Spații celebre atipice: cofetăria și lăptăria ▲▲▲ ALTCULTURE MAGAZINE nr.99, 11/2025 ▲▲▲ Noi încă mai credem în cultură!

Cartea iubirii clandestine – anul 10357 ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.98, 10/2025 ▲

Cartea iubirii clandestine – anul 10357 ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.98, 10/2025 ▲

Am fost copil și adult în același an: 10357. Nu a existat drum între vârste, ci doar un fulger. Atunci am înțeles că timpul nu curge, ci se strânge în clipa absolută: ACUM. Îmi amintesc ziua în care am găsit colțul de hârtie. Eram copil, cu ochi neatinși de frică. Pe hârtie era un nume interzis: Nadir, zis Lazarus. Nu știam cine fusese, dar bucata aceea ardea în palma mea mai tare decât orice foc. Cartea iubirii clandestine – anul 10357 , de Ciprian Cristea ▲▲▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.98, 10/2025 ▲▲▲ Noi încă mai credem în cultură!

CONVOIUL (V) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.98, 10/2025 ▲

CONVOIUL (V) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.98, 10/2025 ▲

Deci, merg și gândesc. Stângul, dreptul, stângul, dreptul, stângul, dreptul. Chiar dacă nu pot să mă lămuresc în multe privințe, merg și gândesc. Viața mi se pare mai interesantă de când m-am obișnuit să privesc peste Roșcovan și Paznic, atunci când drumul îmi oferă câmp liber în dreapta și peste cel ce încă nu s-a lămurit dacă-l cheamă „Michi”, „Miky” sau „Miși”, în partea stângă, dacă în partea stângă pot vedea ceva interesant. Apropo de cel din stânga mea, omul nu poate ieși din dilema numelui său, se afundă tot mai mult în ea, e tot mai palid, chiar pământiu, nu pare a mai fi interesat de ceva și se apropie cu pași repezi de starea de robot umblător (sau de legumă umblătoare, cum mi se pare mai corectă eticheta). CONVOIUL (IV de Gheorghe Schwartz Tradus de / Translated by Eugene MATZOTA ▲▲▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.98, 10/2025 ▲▲▲ Noi încă mai credem în cultură!