Matematică, psihologie ritualică și anatomie la Cultura Cucuteni din Eneolitic ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.102, 02/2026 ▲

Abstract: Mathematics, Ritual Psychology, and Anatomy in the Eneolithic Cucuteni Culture

By Cristian Horgoș

This study provides a radical re-evaluation of the Cucuteni-Trypillia civilization, moving beyond traditional archaeology to uncover a sophisticated „Pre-Academic” system of knowledge. Cristian Horgoș argues that the Neolithic inhabitants of the Carpatho-Danubian space possessed advanced insights into mathematics, ritual psychology, and anatomy—demonstrated by ceramic pigments that have outlasted modern industrial dyes by seven millennia and complex ritual choreographies (such as the Frumușica Hore) that suggest organized forms of education.

The article places a significant focus on the Pre-Antiquity of Universal Constants, challenging established Western chronologies:
– Cucuteni vs. Stonehenge: While mainstream history often cites Stonehenge (3100–2200 B.C.) as a primary example of early Fibonacci-coded architecture, the author identifies similar geometric and numerical progressions in Cucuteni artifacts that predate the British megaliths. This suggests that the „Divine Proportion” and the Fibonacci sequence were not isolated discoveries, but a shared—and perhaps earlier—mental framework in the Eneolithic Balkans.
– Geometric Symmetry: Drawing on the work of Jung and modern symmetry analysis, the text posits that the Cucuteni mind used translations, rotations, and reflections in ceramic painting that mirror what we now call (Hyper)Euclidean geometry.

Ultimately, Horgoș advocates for a shift in international perspective: rather than viewing the potter’s wheel as a mere „utilitarian” invention, we should recognize the Cucuteni culture as an intellectual pinnacle where the „Divine Proportion” bridged the gap between the mundane and the sacred long before the rise of Greek philosophy.

Acest articol urmărește să surprindă Cultura Neolitică de Cucuteni într-o perspectivă largă, cu preocupări legate de științe pe care noi astăzi le numim matematică, psihologie ritualică și anatomie (chimia era la un nivel empiric, „doar” încât să prepare pigmenți pentru ceramică în stare să dăinuie șapte milenii nu 8-9 ani precum vopseaua de pe automobilele noastre). Pentru transmiterea unor astfel de cunoștiințe, precum și a celor despre arta ceramică sau a dansurilor (vezi Horele de la Frumușica și Berești sau Dansul Ielelor de la Chirileni III) deosebită putem bănui organizări premergătoare școlilor.

În această viziune plenară, vizibilitatea pe plan internațional a Culturii „Cucuteni” e cam departe de ceea ce merită. Adică nu e sigur că roata de care și roata olarului au fost într-adevăr inventate de cucutenieni înainte de sumerieni – după cum afirmă unele articole –, dar acest aspect pare unul utilitarist, „gospodăresc” – chiar dacă oarecum ingineresc – deci mai puțin relevant decât descoperirile profunde legate de științe universale.
Astfel de descoperiri nu ar trebui să ne mire așa de mult dacă ținem cont de părerea celebrului psiholog Carl Jung care credea că omul din neolitic era, din punct de vedere cognitiv, destul de aproape de omul modern.

Șirul matematic “Fibonacci”
la Cucuteni

Înainte de vedea indiciile de „Fibonacci” la Cucuteni, să vedem un pic de context privind această extraordinară progresie matematică legată strâns de Tăietura / Secțiunea / Proporția de Aur (Golden Ratio), numită uneori și „Proporția Divină”.
Astfel, Proporția de Aur, prezentă și în „Omul Vitruvian” a lui Leonardo da Vinci, a fost prima dată notată în cartea „Elementele”, scrisă de Euclid cam cu 300 î.Hr. carte care a influențat întreaga evoluție a matematicii europene. Dar proporția de aur a fost folosită de grecii antici și înainte, în edificarea unor temple, adică în corelație cu divinitatea, la fel cum vom vedea și la „Cucuteni” privind numerele Fibonacci.
Găsim posibile reflectări ale Proporției de Aur, încă înainte de grecii antici, în articolul Wikipedia: https://en.wikipedia.org /wiki/ List_of_works_ designed_with _the_golden_ratio.
Astfel, apar afirmații despre prezența Proporției de Aur în antichitate, la egipteni și sumerieni iar în Epoca bronzului pe vase grecești, ceramică chinezească, sculpturi Olmece sau artefacte cretane și miceniene.
În momentul de față, mențiunea celei mai vechi prezențe a Proporției de Aur sau a Numerelor Fibonacci sunt privind megalitul Stonehenge (3100 Î.H – 2200 Î.H), autori fiind Kimberly Elam respectiv Neil L. Thomas. Însă pare discutabilă lucrarea „Stonehenge Completed and the Fibonacci Code” a lui Neil L. Thomas.
În schimb, par mult mai interesante elementele de matematică surprinse în culturi Neolitice de pe teritoriul actual al Macedoniei în lucrări precum „Proporția de Aur și alte elemente de geometrie cu conotații de geometrie (hyper) euclidiană pe artefacte macedoniene”, de Renate Quehenberger sau „Analiză de simetrie pe ceramică pictată de Neolitic, în Republica Macedonia”, de Goce Naumov.
De altfel, simetria geometrică (translații, rotații, oglindiri și multiplicări) evidențiată de Goce Naumov e aplicabilă și la picturile ceramice de Cucuteni.
Șirul Fibonacci este unul din cele mai remarcabile șiruri matematice dar, în plus, este prezent și în lumea vie.
Astfel, poate fi recunoscut în tiparul ramurilor unor specii de copaci, în aranjamentul fructului de ananas și al semințelor de pin ori în inflorescența de anghinare și floarea soarelui.
Mai mult, în lucrarea publicată de Luke Hutchinson, în 2004, sub titlul „Growing the Family Tree: The Power of DNA in Reconstructing Family Relationship” (și reluat la „Proceedings of the First Symposium on Bioinformatics and Biotechnology BIOT-04”) se evidențiază un mod de calcul cromozomial bazat tot pe șirul Fibonacci.
Secvența purtătoare a numelui matematicianului italian Fibonacci, cel care a documentat-o în anul 1202, a fost cunoscută și de matematicianul și poetul indian Acharya Pingala, cu aprox. trei secole î.Chr.
Cu atât mai remarcabil este faptul că numere netriviale din șirul Fibonacci se regăsesc în situri reprezentative Cucuteni vechi de șase – șapte milenii. Adică se înfiripă ipoteza ca în cultura neolitică elementele de cult să se fi împletit cu „magia” numerelor Fibonacci.
Astfel, „Soborul Zeițelor” de la Poduri – Dealul Ghindaru (județul Bacău) cuprinde 13 tronuri de lut ars și 21 de statuete.
Mai mult, „Soborul Zeițelor” din situl Isaiia (județul Iași) cuprinde 13 tronuri, 21 de statuete feminine și 42 de mărgele (cariopse). Deci se disting numerele Fibonacci: 13, 21 și 55, ultimul ca sumă între 13 și 42. Cu mențiunea că descoperirea de la Isaiia a prof. Vicu Merlan a fost una închisă, cu toate artefactele închise într-un vas sigilat, deci numerele sunt exacte.
Grupajul „Sfânta Familie”, tot de la Isaiia, cuprinde 7 statuete antropomorfe, plus 1 tron, în total numărul Fibonacci 8. Cultura Cucuteni se întindea și pe actuala regiune de sud a Ucrainei, fiind intitulată Cucuteni – Trypillia.
Un exemplu al numărului Fibonacci 21 îl găsim remarcat în mega-situl de la Nebelivka.
Astfel, într-un articol publicat pe site-ul Universității Cambridge, găsim paragraful „Cea mai frapantă descoperire colectivă a fost grupul de 21 de vase în miniatură, cu șase vase arătând primele exemple de decorațiuni pictate cu grafit” („The most striking collective find was the group of 21 miniature vessels, with six vessels showing the first examples of graphite-painted decoration”).
E posibil ca arheologii și muzeografii specializați în Cultura Cucuteni să mai știe astfel de exemple, sau dimpotrivă.
Cu titlu de curiozitate, șirul Fibonacci e soluția la vechea ghicitoare pastorală privind numărul mioarelor care se adună în zece ani, pornindu-se de la o singură mioară știindu-se că fiecare mioară fată anual o altă mioară, dar și că o mioară tânără nu fată în al doilea an de viață ci doar începând cu următorul.

Spiralele de Cucuteni
au surate în megaliți neolitici

Articolele științifice în limba română se mărginesc de regulă să prezinte spiralele străvechii Culturi Cucuteni ca „enigmatice” și fac apeluri la viitoare abordări trans- sau pluri-disciplinare pentru a descifra corect semnificația lor.
Abordări mai curajoase s-au publicat în serialul „Scrierea șamanică”, pe site-ul Radio România Actualități.
Iată însă că avem la îndemână o astfel de abordare inter-disciplinară științifică, și chiar una deosebit de profundă și complexă.
În primul rând trebuie ținut cont că multi-spirale similare se mai găsesc și în alte zeci de site-uri neolitice precum Tarxien (Malta), Newgrange și Knowth (ambele în Irlanda), Piodao/Chaz D’Egua (Portugalia), Pierowall și Achnabreck (ambele în Scoția), Barclodiad și Gawres (ambele în Țara Galilor), Bardal (Norvegia), La Zarza-La Zarcita (La Palma – Insulele Canare), Yangshao (China), Galicia (Spania), Cairn Gavrinis (Franța), Castelluccio (Sicilia) etc.
Și e absurd să credem că oamenii au deplasat și cioplit blocuri imense de piatră doar pentru niște ornamente oarecare așa încât spiralele trebuie să fi avut o legătură strânsă cu conștiința lor.
Iar întrebarea care răsare imediat este cum de au răsărit în mințile oamenilor din Neolitic aceleași simboluri, în regiuni aflate la așa mari distanțe.
O explicație provocatoare a fost oferită de cercetătorii sud-africani D. Lewis-Williams și David Pearce, prin cartea „În interiorul minții neolitice: conștiința, cosmosul și tărâmul zeilor” („Inside the Neolithic mind: consciousness, cosmos and the realm of the gods”), publicată de editura Thames & Hudson în 2005 și republicată ulterior.
Un sumar putem găsi în pagina de Wikipedia dedicată acestei cărți deosebite care dezbate rolul conștiinței umane „modificate” în dezvoltarea artei și religiei Neolitice.
„Premisa cărții ‘În interiorul minții neolitice’ este că, indiferent de diferențele culturale, toți oamenii împărtășesc capacitatea de a intra în stări modificate de conștiință, în care experimentează fenomene entoptice, pe care autorii le discernă ca un proces în trei etape care duce la experiențe vizionare. Susținând că astfel de experiențe modificate au oferit fundalul credințelor religioase și a unei anumite creativități artistice de-a lungul istoriei omenirii, ei își concentrează atenția asupra perioadei neolitice sau ‘Noua Epocă de Piatră’, când în întreaga Europă, comunitățile și-au abandonat stilurile de viață nomazi de vânător-culegător și s-au stabilit devenind agricultori sedentari”, arată Wikipedia.
În al doilea capitol, „Contractul conștiinței”, autorii explorează astfel de stări modificate ale conștiinței, începând cu o discuție despre viața și opera lui Jean-Jacques Rousseau. Enumerând simptomele unor astfel de stări modificate ale conștiinței, autorii își prezintă modelul lor în trei etape pentru modul în care creierul uman experimentează aceste stări și apoi le interpretează ca o imagine recunoscută.

Preocupare artistică
pentru anatomia internă

Preocuparea Culturii Cucuteni pentru creuzetul creației ar trebui să fie dincolo de orice îndoială.
Soborul Zeițelor de la Poduri – Ghindaru, Soborul Zeițelor de la Isaiia, Zeițele de la Sabatinovka și alte zeițe de Cucuteni seamănă izbitor cu alte statuete feminine din Neolitic descoperite în Macedonia, Cipru, Italia, Franța și Germania. Iar despre acele statuete, arheologi sau istorici precum Christina Marangou, Robin Hardi, Robin Skeates și alții observă că ar avea forma falică.
Astfel, în volumul „Materialitate și identitate în Europa pre- și proto-istorică. Omagiu Corneliei Magda Lazarovici”, publicat în Suceava, apare lucrarea Christinei Marangou „Illustrating Performance: Realism versus Pretence in Neolithic Iconography” cu citatul (pagina 198): „Pe lângă niște figurine neolitice cu două sau mai multe capete, al căror corp este unit din șolduri până la picioare, în astfel de reprezentări din afara realității s-ar putea include femei cu un un cap și gât falic (dacă nu au fost menționate mai degrabă ca hermafrodite)”.
La rândul său, Robin Hardi arată în lucrarea sa „Tensiunea de gen în figurine din Europa de Sud-Est”, publicată în Memoria Antiquitatis Acta Musei Petrodavensis, că societățile agricole sunt printre cele mai sociale și egalitare din punct de vedere sexual din lume. În aceeași lucrare, Hardi afirmă: „Cele mai interesante figurine se află la începutul multor tradiții europene de figurine. Eu le numesc ‘femeli falice’ deoarece forma falică este încorporată în gât, trunchi și fesele unor astfel de figurine feminine și devin evidente doar atunci când sunt privite din spate. Toate aceste figurine au fese mari, unele exuberante. Figura 1 prezintă exemple din cinci culturi neolitice diferite. Aceste figurine au fost evidențiate pentru prima dată de Marija Gimbutas, deși acest lucru este rar recunoscut de alţi scriitori. Knapp și Meskell au scris despre figurine similare din Ciprul Calcolitic şi au sugerat că elementele falice reprezintă ‘caracterizări ale eului individual’ şi apariţia individualității în preistoria cipriotă”.
Același caracter falic al statuetelor feminine a fost constatat la figurinele italiene „Trasimeno” și „Cozzo Busonè”, cu imagini sugestive, inclusiv din Starcevo, care ilustrează următoarele două articole publicate de Asociația „Preistorie in Italia”:
https://www.preistoriainitalia.it/en/scheda/statuina-del-trasimeno-pg/ https://www.preistoriainitalia.it/en/scheda/statuine-di-busone-cozzo-busone-ag/
Într-unul din acest articole este citată chiar Gimbutas: „… în Europa Veche, falusul este departe de a fi simbolul obscen care este astăzi. Mai degrabă este asemănător cu acel lingam încă prezent în India: un stâlp cosmic sacru moștenit din civilizația neolitică din Valea Indusului. Una dintre primele reprezentări ale genul în Europa este constituit de fuziunea falusului cu corpul divin al Zeiţei, care apare începând din paleoliticul superior. Unele zeițe ‘Venus’ din această perioadă au capete falice fără nicio trăsătură facială. Au fost găsite în Savignano și pe Lacul Trasimeno din nordul Italiei (atribuite Gravettianului), în peștera Weinberg din Mauern, Bavaria (Perigordianul superior sau Gravettianul). Placard, în regiunea Charente, Franța (Magdalenian I-II)”.
Subliniez că această dublă încărcătură sexuală a Zeițelor de la Poduri e un argument în plus pentru posibilitatea ca pe una din respectivele zeițe să fi fost pictate și trompele Falopiene.

Cum l-a precedat Cucuteni-ul
pe Michelangelo

Studiul „Simbolurile ascunse ale anatomiei feminine în tavanul lui Michelangelo Buonarroti din Capela Sixtină” („The Hidden Symbols of the Female Anatomy in Michelangelo Buonarroti’s Ceiling in the Sistine Chapel”), publicat de Deivis de Campos, în revista Clinical Anatomy, în 2016, a atras atenția pe scară largă iar majoritatea publicațiilor de știri internaționale l-au prezentat în termeni pozitivi. Cu toate acestea, câteva publicații și-au exprimat scepticismul, oferind contraargumente. De exemplu, un articol din „Forbes” a concluzionat: „Dar legarea simbolului bucraniului, care datează din Neolitic, cu o înțelegere a anatomiei feminine, care nu este cunoscută în mod obișnuit decât cu mult după vremea lui Michelangelo, este destul de dificilă”.
Acest eseu nu își propune să abordeze direct astfel de critici. În schimb, încearcă să ofere dovezi suplimentare care susțin ipoteza că Michelangelo a disimulat în mod conștient simboluri ale anatomiei feminine în opera sa din Capela Sixtină. Dacă societățile neolitice au putut reprezenta metaforic trompele Fallopiane, devine și mai plauzibil că Michelangelo, cu cunoștințele sale anatomice avansate, ar fi putut face același lucru.
Accentul este pus pe cultura Cucuteni-Trypillia (circa 5050–2950 î.Hr.), care a creat ceramică cu desene complicate – abstracte, antropomorfe sau zoomorfe – inclusiv simbolul bucraniului, un element esențial în discuțiile despre simbolismul anatomic feminin din Capela Sixtină. Un astfel de bucraniu este prezentat în galeria Wikipedia pentru cultura Cucuteni-Trypillia.

De ce sunt descrise
trompele uterine metaforic

Având în vedere distanța temporală a culturii Cucuteni-Trypillia – care se întinde pe cinci până la șapte milenii – studiul se bazează pe dovezi indirecte, utilizând o metodă similară cu cea folosită de Deivis de Campos și colegii săi în investigarea utilizării simbolice a anatomiei de către Michelangelo.
În timp ce populațiile neolitice sunt adesea percepute ca primitive, cultura Cucuteni-Trypillia a fost una avansată. A avut așezări proto-urbane, artefacte rafinate care accentuau spiralele, o înțelegere timpurie a conceptelor matematice și a creat simboluri abstracte care precedă taoismul și jainismul. Acestea au inclus motive care amintesc de Yin-Yang sau cruci răsfrânte. În plus, antropofagia – tulburătoare pentru standardele moderne – a fost probabil practicată pe alocuri, așa cum a fost cazul în alte societăți preistorice. Acest context de disecție umană, combinat cu curiozitatea față de procesul de creație biologică, a oferit condițiile pentru reprezentările metaforice ale anatomiei feminine.
De ce asemenea reprezentări au fost mai degrabă metaforice? Răspunsul se află în contextul cultural din Cucuteni-Trypillia, unde abstracția și simbolismul dominau expresia artistică. Animalele, de exemplu, erau stilizate, cu trăsături exagerate, punându-se accentul pe transfigurare în detrimentul realismului.
Reprezentări stilizate ale pisicilor cu gâtul alungit și cozi exagerate. Transfigurări similare se văd în motive de păsări de pe ceramica Cucuteni.

O cultură a fertilității cu simboluri
ale fecundității

La apogeul ei (circa 4000–3500 î.Hr.), cultura Cucuteni-Trypillia avea cele mai mari așezări din Eurasia, unele adăpostind mii de structuri și peste 20.000 de indivizi. Situată pe teritoriile României, Ucrainei și Moldovei de astăzi, această societate agrară, organizată pe linii proto-democratice, a evitat arhitectura monumentală gen piramide, palate sau megaliți, în favoarea unei spiritualități centrate pe fertilitate. Printre dovezi se numără Adunarea Zeițelor din situl „Isaiia” Cucuteni cu cele 21 de obiecte stilizate sub formă de falus, vasul de inițiere în actul erotic și cu o femeie însărcinată din site-ul Ghelăești și numeroase statuete care subliniază fecunditatea feminină.
Vasul din situl Nedeia Ghelăești conține o statuie a unei femei însărcinate cu ambele mâini așezate pe abdomen, fiecare mână având șase degete. Vasul e în colecția Muzeului de Artă Eneolitică „Cucuteni” Piatra-Neamț.

„Tentacule” pelviene
și mâini cu multe degete

Unice printre culturile antice, unele artefacte Cucuteni-Trypillia înfățișează figuri feminine cu „tentacule pelviene”, absente în alte civilizații străvechi. Aceste simbolizări ale trompelor uterine, se aliniază cu hiperbola anatomică observată în opera lui Michelangelo. Să subliniem câteva dintre ele.
Un artefact semnificativ a fost descoperit în Cultura Cucuteni la locul „Poduri”, prezentând trompele uterine pictate în apropierea poziției anatomice corecte:
În artefactul real, pe fiecare coapsă este pictată o formă de trompe uterine.
În apropierea eventualei trompe uterine, observăm în imaginea stilizată un alt simbol care seamănă foarte mult cu simbolul vulvei găsit în sculptura aurignaciană din „La Ferrassie” (originalul este expus la Musée National de Préhistoire, Les Eyzies, Franța).
Alt vas în care tentaculele pelviene sunt asociate cu degetele e misteriosul vas cu „Sirenă” descoperit la Cosăuți (Republica Moldova) și aflat în custodia Muzeului Național al Moldovei.
De remarcat este și asocierea dintre tentaculele pelviene și cele ale mâinilor cu multe degete, conducându-ne la următorul indiciu găsit la situl Trușești din județul Botoșani.

Mâinile și picioarele
au mai mult de cinci degete.
Muzeul Județean Botoșani.

Astfel, se observă siluete feminine cu șase sau șapte „degete” care transfigurează noțiunea anatomică de mână cu cinci degete, sugerând o corelație cu numărul mai mare de „degețele” uterine. În plus, prima imagine din acest articol înfățișează o femeie însărcinată cu șase degete pe fiecare mână, ceea ce indică faptul că aceasta nu este o reprezentare izolată.
Să analizăm un alt artefact care sugerează că mâinile sunt transfigurate și seamănă cu tentaculele pelviene.
O stilizare a unei ceramice din articolul „Cucuteni-Trypillia sau Moldova de acum 7.000 de ani” de pe site-ul voloshin.md
În plus, au fost descoperite sute de statui mici din cultura Trypillia-Cucuteni, toate lipsite de mâini. Această absență evidențiază faptul că atunci când mâinile sunt reprezentate, ele probabil servesc ca o formă de alegorie. De pildă, “Venus de Drăgușeni” de la Muzeul Județean Botoșani nu are mâini.

Antropofagia în cultura Cucuteni

Deși intrigantă pentru zilele noastre antropofagia ritualică a ocazionat cunoașterea anatomiei interne.
Antropofagia a fost documentată în întreaga Europă preistorică, inclusiv în câteva situri Cucuteni, fără a fi neapărat o practică ritualică generalizată.
Cele mai vechi dovezi arheologice de antropofagie provin din Peștera Gran Dolina și Castell de Castells (ambele în Spania), Peșterile Goyet (Belgia), Peștera Gough și Gloucestershire (ambele în Anglia), Herxheim (Germania), Peștera Fontbrégoua și Moula-Guercy (ambele în Franţa) şi Krapina (Croaţia).
Unul dintre primii arheologi care a identificat antropofagia în cultura „Cucuteni” a fost Alexandra Bolomey (1932–1993).
În studiul ei „Noi descoperiri de oase umane într-o așezare cucuteniană” (Vol. 06, pp. 159-173, 1983), Alexandra Bolomey face referire la un os uman: „Inciziile pe diafisul femural (poate și semne de roadere?) pot fi legate doar de practicile de antropofagie, indiferent dacă aveau sau nu caracter ritual”.
În același studiu, Bolomey mai notează: „Am rezervat o secțiune specială celor patru înmormântări ‘în gropi circulare’ din așezarea Cucuteni A-B de la Traian-Dealul Fintinilor, pe care arheologul Hortensia Dumitrescu le-a catalogat ca aparținând categoriei ritualurilor de sacrificiu uman.”

Un alt studiu, „Osul uman cu posibile urme de dinți umani găsit la situl Liveni (Cultura Cucuteni)” („The Human Bone with Possible Marks of Human Teeth Found at Liveni Site – Cucuteni Culture”) de Sergiu Haimovici, a fost publicat în Studia Antiqua et Archaeologica, IX (Iași, 2003).
În această lucrare, Haimovici scrie: „Dacă într-adevăr semnele de pe femur sunt de la dinții umani, așa cum apar, trebuie să concluzionăm că avem de-a face cu un fenomen de antropofagie. Totuși, dacă această practică a existat — asemănător cu unele culturi din vremuri mai recente, unde a fost practicat chiar și în secolul al XIX-lea – probabil că a fost limitat la o natură cultică, ritualică”.
Arheologul Senica Țurcanu a mai explicat: „Se presupune existența antropofagiei ritualice și a înmormântărilor parțiale” în documentul pregătit pentru prima ediție a conferinței „CUCUTENI–5000 Redivivus”, desfășurată la Chișinău în 2006.
Nu în cele din urmă, arheologii Maria Diaconescu și Aurel Melniciuc, ambii de la Muzeul Județului Botoșani, au declarat ediției locale a ziarului Adevărul că antropofagia a fost „foarte probabilă” în cultura Cucuteni
Studiul din 2008, „Meniu funerar și antropofagie în civilizația calcolitică Gumelnița din nord-vestul Mării Negre” („Funeral Meal and Anthropophagy in Gumelniţa Chalcolithic Civilization in the North-western Black Sea”), de Anne Dambricourt Malassé, Pavel Dolukhanov, Michel Louis Séfériadès, Leonid Subbotin are în rezumat: „Descoperirea în 1999 a unui os parietal într-o groapă din Bolgrad, sit arheologic, situat pe marginea lacului Yalpug din Ucraina, permite pentru a confirma ipoteza unei mese funerare antropofagice organizate probabil în jurul membrilor unei familii. E de presupus existența unei caste sociale caracterizată printr-o dublă funcție de terapeut și preot în raport cu practicile magico-religioase.”
Civilizația Gumelnița era situată chiar la granița cu cultura Cucuteni-Trypillia și a existat în același timp, așa că este rezonabil să presupunem că s-au influențat reciproc.

„Voi nu știți ce vă las eu aici”

sss

Deci care ar fi tâlcul cimiliturii de la Târgu Jiu?

sss

Noi încă mai credem în cultură!
Poți ajuta prin PayPal, REVOLUT
sau pe contul asociației ECOULTOUR!

sss

Deci v-aș propune să privim ca testament cultural „Sfânta Treime” a lui Brâncuși.

________________________________________________

Did you like it? DONATE, please!
PayPal
REVOLUT: @eugenematzota

---

Readings in English

	The Vanishing Aromanian $9.95 to buy Other formats: Paperback
	NEW MILLENNIUM MASONIC ETIQUETTE $9.95 to buy Other formats: Hardcover, Paperback
	Even You Are a Freemason? Kindle Edition $4.95 Other formats: Paperback
	THE THIRD KEY: The Story of a lost Realm $4.95 to buy Other formats: Paperback
	Theosophy, The Final Answer   $4.95 to buy Other formats: Paperback
	NEW MILLENNIUM MASONIC ETIQUETTE Paperback $19.95

De citit în limba română: