Întuneric și Lumină în Francmasonerie

Francmasoneria se naște în pragul luminii.
Această afirmație, care poate surprinde spiritul neinițiat, concentrează una dintre intuițiile fundamentale ale tradiției inițiatice: lumina autentică nu este un dat, este o cucerire, iar drumul către ea începe, inevitabil, dintr-un spațiu al umbrelor.
Întunericul Masonic nu este o simplă lipsă, nici o condamnare simbolică, ci o stare germinativă a ființei, o noapte fertilă în care conștiința, dezbrăcată de certitudini facile, se pregătește pentru întâlnirea cu sensul. Totul începe din tenebrele acestei lumi.

În acest sens, Francmasoneria nu propune o pedagogie a iluminării bruște, ci o disciplină a trezirii lente.

A fi condus în întuneric înseamnă, înainte de toate, a fi adus în fața propriei limite.

Omul descoperă că vede puțin, că știe fragmentar, că între ceea ce credea despre sine și ceea ce este cu adevărat se cască o distanță dureros de mare, dar necesară.

Această experiență inițială nu umilește, ea ordonează, nu distruge, ea așază.

În scrierile mele, întunericul apare constant ca o condiție ontologică a începutului. El este spațiul ucenicului, al celui care a înțeles că prima virtute a cunoașterii nu este acumularea, ci golirea. Golirea de vanitate, de prejudecată, de zgomot interior. Numai într-o asemenea tăcere poate fi perceput primul freamăt al luminii.

Există o parabolă veche, rar rostită, despre un om care a cerut să vadă soarele înainte de răsărit. Ridicat pe cel mai înalt deal, cu pleoapele forțat deschise, el nu a văzut nimic și a orbit. Abia mai târziu, coborând în vale, a învățat să recunoască lumina dimineții în reflexul ei pe iarbă, pe apă, pe chipurile celorlalți.
Francmasoneria aparține acestei a doua pedagogii: nu forțează revelația, ci educă privirea.

Lumina Masonică nu este triumfalistă. Ea nu se proclamă și nu se impune. Se transmite.

Fiecare treaptă de lumină aduce cu sine o sporire a responsabilității. A vedea mai mult nu înseamnă a fi mai puternic, ci a fi mai obligat moral. De aceea, inițierea nu este o acumulare de privilegii, ci o asumare progresivă a conștiinței.
Întunericul nu dispare niciodată complet din parcursul inițiatic. El rămâne ca memorie a începutului, ca avertisment împotriva orgoliului și ca spațiu al reîntoarcerii.
Ritualul reia mereu începutul nu din nostalgie, cât din luciditate.

Pentru a ne reaminti că drumul cunoașterii nu este o linie dreaptă, avem nevoie de o spirală în care fiecare revenire este, în același timp, o aprofundare.

Noi încă mai credem în cultură!
Poți ajuta prin PayPal, REVOLUT
sau pe contul asociației ECOULTOUR!

În cartea Firul de Aur, această transmitere apare sub forma unei continuități discrete, aproape invizibile, care traversează timpul, istoria și fragilitatea umană. Firul nu domină țesătura, o leagă, nu se arată ostentativ, el susține în tăcere.

Așa este și lumina inițiatică: o prezență constantă, dar modestă, care nu anulează întunericul, ci îl străbate.

Aceasta este una dintre diferențele esențiale dintre gândirea simbolică Masonică și orice formă de dogmatism. Lumina nu distruge umbra, pentru că știe că umbra îi aparține. Omul care ar pretinde o lumină fără rest ar risca să devină orb prin exces de claritate.

De aceea, Francmasoneria nu promite certitudini finale, ea cultivă echilibrul, acel echilibru fragil dintre ceea ce este dezvăluit și ceea ce rămâne tainic.

În universul conceptual din cărțile 10.357, această tensiune este amplificată până la dimensiuni aproape distopice. Acolo, lumina absolutizată devine instrument de control, iar întunericul total, o formă de anulare. Între aceste două excese, Francmasoneria se conturează ca un drum median, ca o etică a măsurii și a discernământului.

Inițiatul nu este chemat să aleagă între noapte și zi, ci să învețe să locuiască lucid în amurg, acolo unde formele nu sunt încă fixe, iar sensurile nu sunt definitiv închise.

O a doua parabolă se impune aici. Se spune că un constructor, dorind să ridice un templu perfect luminat, a poruncit să fie eliminate toate umbrele. Zidurile au devenit albe, netede, orbitoare, dar construcția s-a prăbușit, pentru că nu mai exista niciun reper al adâncimii. Abia când umbrele au fost acceptate ca parte a arhitecturii, templul a putut sta în picioare. La fel, templul interior nu se construiește împotriva umbrelor, ci împreună cu ele.

Lumina Masonică este graduală, nu pentru că adevărul ar fi zgârcit, ci pentru că omul este fragil.

Astfel înțeleasă, Francmasoneria nu este o religie a luminii absolute, ci o artă a trezirii continue. Ea nu oferă adevăruri definitive, ci formează oameni capabili să suporte întrebarea. Întunericul este interogația, lumina este răspunsul provizoriu, iar între ele se află ființa umană, chemată să construiască sens fără a-l poseda. Iar deasupra este Dumnezeu.

Poate că acesta este mesajul cel mai discret și mai exigent al tradiției Masonice, așa cum transpară din scrierile mele. Nu ieșirea din întuneric este scopul, ci învățarea mersului demn între întuneric și lumină către desăvârșire. Ca niște constructori ai unui templu viu, ridicat nu împotriva umbrei, ci prin integrarea ei într-o ordine superioară a sensului.
Lumina nu este un capăt de drum. Este o metodă. Iar întunericul nu este un eșec. Este începutul oricărei deveniri autentice.

Am zis!

Did you like it? DONATE, please!
PayPal
REVOLUT: @eugenematzota

Readings in English

	The Vanishing Aromanian $9.95 to buy Other formats: Paperback
	NEW MILLENNIUM MASONIC ETIQUETTE $9.95 to buy Other formats: Hardcover, Paperback
	Even You Are a Freemason? Kindle Edition $4.95 Other formats: Paperback
	THE THIRD KEY: The Story of a lost Realm $4.95 to buy Other formats: Paperback
	Theosophy, The Final Answer   $4.95 to buy Other formats: Paperback
	NEW MILLENNIUM MASONIC ETIQUETTE Paperback $19.95

De citit în limba română: