▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.104, 4/2025 ▲
ABSTRACT
Something About (Something Else) [Câte ceva, despre (altceva)]
Author: Nicolae Ulieriu (Dated: January 25, 2026)
Overview Something About (Something Else) is a profound metaphysical and linguistic essay that explores the fundamental distinction between the logic of individual reason and the transcendent logic of language. Drawing upon traditionalist philosophy (René Guénon), spiritual thought (André Scrima), and poetic cosmogony (Mihai Eminescu), Ulieriu argues that language is not merely a human tool for communication, but a trans-phenomenal matrix—the very structural essence of the universe.
Key Themes
– The Dichotomy of Reason vs. Language: The author establishes a strict boundary between individual reason and universal language. Reason is a fluctuating, individual faculty restricted to formal „surface expressions”—likened to perfect but empty honeycombs. Conversely, language operates on „deep structures” that transcend the individual. It is rooted in the sacred Intellect, leading to the famous philosophical inversion: we do not speak language; language thinks and speaks through us.
– Epistemology and True Information: True information is redefined as the surface manifestation of a deep, essential structure. Without this anchoring in transcendent knowledge, rational concepts degrade into mere opinion, rumor, or tools of disinformation. True knowledge separates profane philosophy (based on rationalism) from sacred wisdom (based on direct intelection).
– Cosmogony and the Universe as Language: Creation is described as the disruption of a primal, eternal state of unmanifested equilibrium. When the divine entity projects its inner blueprint outward, the resulting Universe instantly becomes manifest as language. Human artistic creation is celebrated as the only true earthly mirror to this divine act, while sciences are relegated to merely discovering and clumsily explaining what already exists.
– The Perceptible vs. The Conceptible: Humanity at large is restricted to witnessing the „spectacle” of the world through the perceptible lens of formal reason. However, decoding the deep structures—the conceptible cosmic Principles—is a rare privilege reserved for the „happy few” (to the happy few), high initiates capable of comprehension through „the eye of the heart.”
Conclusion Nicolae Ulieriu concludes with a powerful, totalizing chiasmus: if the world itself is language, then language is the world itself. Language must be understood in a supra-ordinate relationship to specific tongues, serving as an organic system of signs that encompasses, defines, and partially explains the mystery of existence.
Deși par identice, întrucât acționează simultan, logica rațiunii și logica limbajului nu sunt de fel același lucru: rațiunea este o facultate strict individuală, fluctuând de la ins la ins, și – când raționez – logica ei îmi este proprie numai mie ca individ; dimpotrivă, privit în integralitatea lui, ca „sistem de semne”, limbajul este același pentru toți – doar limbile/semnele diferă -, iar logica ce-i este proprie depășește individualul, adică „diferențele specifice”, și face saltul, calitativ, către ”genul proxim”, către general.
▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.104, 4/2025 ▲
Poate că, în ochii unora, disjuncția cu care operez e prea categorică.
Dar ea se impune, de la sine, cred, dacă raportăm întreaga problematică la actul Cunoașterii.
Cunoașterea, spune Guénon, ”este întotdeauna scopul unic, tot restul nefiind decât mijloace de-a ajunge la ea”.
Consecutiv acestei afirmații, cunoscătorul face o distincție clară între ceea ce aparține rațiunii și ceea ce-i este superior; între filosofia profană, bazată pe rațiune, și înțelepciunea sacră; între cunoașterea pur umană (prin noțiuni și raționamente) și cunoașterea transcendentă (prin intelecție, prin Intelect).
Mai e nevoie să spun că logica rațiunii aparține de cunoașterea profană, iar logica limbajului decurge, firesc, din Intelect?
Pe de altă parte, consider că domeniile gândirii – deci, și cele două entități/activități luate-n discuție – se definesc nu prin similitudini, prin expresii de suprafață (care-s doar „accidente ale substanței”), ci prin structuri de adâncime: prin intenție (= in-tendo) ca și „punctele de referință” către care tind.
Or, dacă le raportăm la entitățile respective, nu-i greu de constatat că logica rațiunii se alcătuiește din „expresii de suprafață”, adică pur formale, în vreme ce logica limbajului se întemeiază pe „structuri de adâncime”: în așa măsură, încât s-a spus, și pe bună dreptate, că nu noi vorbim limba în care gândim, ci limba este cea care, gândindu-ne, ne vorbește pe noi.
Intervine în discuție și un alt aspect, încă mai important – fiind legat ie ceea ea numim, adesea impropriu, informație.
Dac-ar fi să risc o definiție, apelând la două sintagme rostite mai devreme, aș zice că ”informația este expresia de suprafață a unor structuri de adâncime”. Altfel spun, informația trebuie să decurgă din, și să se raporteze la ceva esențial; altminteri, nu-i decât opinie, părere, vorbe, zvon: adică micile „instrumente” ale dezinformării.
Din această perspectivă, logica rațiunii nu pare aptă prin ea-însăși să aducă vreo informație: oricât de iscusit concepute, „tractatele logico-filosofice” nu oferă decât perfecțiunea unor faguri fără miere.
Pentru a deveni „purtătoare de informație”, deși numai în sens secund, logica rațiunii trebuie să-și asume/accepte condiția de „recipiendar”; să apeleze la logica limbajului și să primească, fertilizante, „aluviunile” acestuia – limbajul fiind cel care, sub aspectul informației, tezaurizează întreaga civilizație a unei societăți.
Într-o primă instanță, deci, putem admite ca indubitabil faptul că rațiunea – cu logica ei formală cu tot – are prea puțin de-a face cu organicitatea vreuneia dintre ”cele ascunse de la întemeierea lumii” (Matei 13, 35); respectiv, cu enigmaticul/complexul sistem de sisteme care-o cuprinde, o definește și – parțial – o explică.
Parțial, deoarece – în „explicarea” lumii – nu ne putem hazarda (decât cu mari riscuri) dincolo de „orizontul evenimentelor”; dincolo de „zidul”, transparent până la inaparență, care apără Legile… Drept care trebuie să lăsăm loc (un loc privilegiat, aș zice) inexprimabilului.
Și, la drept vorbind, putem noi pretinde c-am fi în stare să „explicăm” lumea? Că-i este permis creaturii sa deslușească Creația?
▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.104, 4/2025 ▲
Putem încerca, desigur; dar cu ce rezultate? Pân-acum, științele n-au făcut decât sa înghesuie Divinul ”într-o relație cu creaturalul, cu materia”, cum ar zice André Scrima… Abia fizica sub-cuantică dă semne c-ar întrezări „ceva”, dincolo de zid: dar ce anume, încă nu știe.
Nu cumva mai plauzibilă, deși mai greu de acceptat, ar fi ipoteca conform căreia lumea este, de fapt, cea oare ni ne „explică” nouă?
Ea ni se oferă: ca manifestare, spre a o „cuprinde” (în sensul ioanit al termenului) și-a o ”interpreta” – în funcție de capacitățile intelectuale proprii fiecăruia.
Există, în dinamica interioară a oricărei entități, o „stare de echilibru” (eronat considerată „inerție”) care o menține în „in-actual”; în „non-manifestat”; în ea-însăși.
Este, ca să zic așa, „momentul” ei „de eternitate” – surprins de Eminescu în versuri ca acestea: ”Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns … Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns”.
Ulterior, și din motive care de regulă ne scapă, acest echilibru „se rupe”, iar entitatea se „proiectează” – în ambele sensuri ale termenului: își gândește „forma” și, concomitent, și-o expulzează… din lăuntru în afară, generând astfel manifestarea. Semn că respectiva entitate vrea să „exprime” ceva; sau, pur și simplu, să se exprime pe ea-însăși.
Acesta ar fi, redus la schema cea mai sumară, „momentul”/actul Creației: act care produce manifestarea și prin care manifestarea, adică Universul, devine – instantaneu – limbaj.
Prin analogie inversă, nu altfel se petrec lucrurile în „micro-cosmosul” uman: expulzându-și proiectul, actul creator își caută/își făurește propriul limbaj – fie, acesta, literal/poetic, muzical, pictural etc.
Mă refer, desigur, la creația artistică – singura îndreptățită astăzi, a fi numită „creație”… Științele doar descoperă (ceea ce deja există, fiind creat de la întemeierea lumii) și, eventual, încearcă să „explice” puținul pe care l-au descoperit.
Dinamica explozivă a Creației presupune/include, între multe altele, și raportul dintre „perceptibil” și „conceptibil”; raport greu de stabilit între ceea ce aparține manifestării, ca manifestare, și ceea ce ea, devenită limbaj, transmite ca sens.
Operând cu analogii, nu cu similitudini, putem afirma că abordarea perceptibilului face apel la logica rațiunii, în vreme ce conceptibilul – cu: referire „directă” la Principiu – nu poate fi întrezărit decât prin logica limbajului.
A citi acest limbaj, subsecvent manifestării, dar și exponent al ei, reprezintă un privilegiu. Singurul autentic, de altfel, deoarece este rezervat exclusiv „celor puțini și fericiți”: to the happy few, ca să reiau sintagma dragă lui Stendhal.
Adică unor „trimiși” anume, misionați de o autoritate supra-mundană, precum și câtorva Înalt-inițiați (retrași în asceză și anonimat).
Nouă, cestorlalți, lumea ni se oferă doar ca manifestare; ca „expresii de suprafață”… Nu și ca Principiu, ca „structuri de adâncime”.
Astfel că, în des-cifrarea lumii, „expresiile de suprafață” sunt, cât de cât perceptibile – pe când „structurile de adâncime” rămân doar vag conceptibile: prin intelecție; prin „ochiul inimii”.
De aici, o drastică îngrădire/mărginire a capacităților noastre de „cuprindere” – a cuprinde (din lat. comprehendere) însemnând, la origine, a înțelege (sens pierdut, formal, în română, dar păstrat, aproape intact, în principalele limbi romanice: franceză, italiană, spaniolă).
Mai mult: în virtutea acestor drastic-limitate capacități cognitive, nu lumea ca atare este cea pe care, de fapt, o privim – ci spectacolul ei. Așa se face că ne sar în ochi, și se impun rațiunii/facultății noastre de judecare, doar „diferențele specifice”; acestea sunt, într-un fel, „actorii” – și, într-alt fel, actanții – care fac „jocul”.
Or, întrucât țin de „individual”, ele doar exprimă organicitatea de care vorbeam; și o reduc, prin verbalizare, la măsura propriilor capacități. Dar poate ca „scena” lumii nici nu cere/nu îngăduie mai mult.
Cel care-i cuprinde lumii întreaga complexitate, apropriindu-și-e și dirijându-i jocul, este „genul proxim”; „generalul”, rămas în „culise”.
Știu că, în accepția curenta, „realitatea” fiecărei/oricărei limbi se des-face în mai multe „limbaje”; diferențiate, ca modalități specifice de exprimare, în funcție de: individ, categorie socială, arie etno-lingvistică, un domeniu sau altul de activitate etc.
Spre exemplu, în cadrul/cuprinsul aceleiași limbi putem întâlni limbaje/aspecte local-regionale (grai, dialect) alături de, dar în altă ordine de idei, limbaje convenționale (argou, jargon).
Nu insist: exemplele susțin, dar și limitează…
Inversând perspectiva curentă, cred că – printr-un efort de subordonare conceptuală – am putea să raportăm/să ridicăm la un nivel trans-fenomenal „realitățile” lingvistice numite limbi.
Astfel, în accepția pe care i-am dat-o aici, limbaj vrea să (de)numească totalitatea oricăror „sisteme de semne”, co-existente vieții, exprimate/care se exprimă prin viu grai; prin cuvinte; prin limbă.
În acest sens, și numai în acesta, limbajul astfel înțeles s-ar situa într-un raport de supra-ordonare față de zisele „sisteme”; „realități” lingvistice; limbi: accesate în generalitatea lor, adică prin ceea ce ele ni se comunică, și nu în ceea ce comunicăm noi prin ele.
Dacă lumea-însăși este „limbaj”, limbajul este însăși lumea.
duminică, 25 ianuarie 2026
(cu substanțiale reveniri/adăugiri)
Noi încă mai credem în cultură!
Poți ajuta prin PayPal, REVOLUT
sau pe contul asociației ECOULTOUR!
Did you like it? DONATE, please!
PayPal
REVOLUT: @eugenematzota
Readings in English
 | The Vanishing Aromanian $9.95 to buy Other formats: Paperback |
 | NEW MILLENNIUM MASONIC ETIQUETTE $9.95 to buy Other formats: Hardcover, Paperback |
 | Even You Are a Freemason? Kindle Edition $4.95 Other formats: Paperback |
 | THE THIRD KEY: The Story of a lost Realm $4.95 to buy Other formats: Paperback |
 | Theosophy, The Final Answer $4.95 to buy Other formats: Paperback |
 | NEW MILLENNIUM MASONIC ETIQUETTE Paperback $19.95 |
De citit în limba română:
