Cartea iubirii clandestine – anul 10357

Am fost copil și adult în același an: 10357. Nu a existat drum între vârste, ci doar un fulger. Atunci am înțeles că timpul nu curge, ci se strânge în clipa absolută: ACUM. Îmi amintesc ziua în care am găsit colțul de hârtie. Eram copil, cu ochi neatinși de frică. Pe hârtie era un nume interzis: Nadir, zis Lazarus. Nu știam cine fusese, dar bucata aceea ardea în palma mea mai tare decât orice foc.

Astăzi, în același an, sunt adult. Îmi privesc mâinile și simt arsura acelei hârtii. Copilul și bărbatul din mine stau la aceeași masă a memoriei. Nu există „ieri” sau „mâine”, ci doar ACUM, unde inocența și experiența se împletesc.

Hârtia nu era relicvă, ci chemare. Un testament ce mi-a dezvăluit adevărul: iubirea devenise crimă, lumină interzisă, libertate condamnată.

În 10357, iubirea fusese scoasă din lege. Nu mai era privire, ci algoritm. Consiliul Unic decretase: iubirea destabilizează ordinea. Oamenii nu se mai îndrăgosteau, ci erau repartizați. Dorul fusese standardizat, iar visele monitorizate.
Așa arăta lumea în care am crescut.

Și totuși, acel colț de hârtie îmi spunea altceva: că iubirea e mai mare decât frica, mai adâncă decât moartea. În ACUM-ul meu, citesc și rescriu acele cuvinte. Acolo unde iubirea e interzisă, ea devine revoluție.

Ce este iubirea, de înfricoșează imperii? Ea nu poate fi măsurată, nu se supune ecuațiilor. Pentru un sistem ce trăia din control, iubirea era primejdie: imprevizibilă.
Platon, Blaga, Cioran – toți au presimțit forța ei. Dar sistemul nu voia punți între suflete. Voia flux rece, uniform. De aceea iubirea a fost numită „defect”.

Dar iubirea nu e defect, ci axă. Este „da”-ul spus lumii când ea spune „nu”. Pentru mine, iubirea a fost mirare, sete, rană. Mirare în ochii mamei, sete după celălalt, rană ascunsă ca o crimă.

Iubirea nu cunoaște granițe. Ea e libertatea însăși. Și acolo unde libertatea e îngropată, iubirea e dovada că mormântul nu rămâne închis.
Emanuel întreba: cum sunt cele trei tipuri de iubire?

De aceea scriu. Scriu pentru că știu că aceste cuvinte nu sunt doar amintire, ci semințe. Scriu pentru că știu că hârtia lui Nadir, pe care am găsit-o copil, nu mi-a fost dată întâmplător. Ea era flacăra pe care trebuia s-o port mai departe.

EROS – dor și flacără

Erosul era începutul. O privire putea dărâma ziduri. Dar în 10357, a fost declarat „foc necontrolat”. Îndrăgostirea spontană era patologie. Oamenii primeau simulări virtuale. Și totuși, erosul trăia în umbre. Eu însumi l-am simțit. Iar pentru asta, pedeapsa era: ștergerea.


AGAPÉ – jertfă și lumină

Agapé dăruia fără să ceară. Dar jertfa devenise irosire. Compasiunea, o slăbiciune. În locul ei, sistemul impunea „solidaritate contractuală”. Și totuși, agapé trăia în gesturi simple, în sacrificii tăcute.

PHILIA – prietenie și fraternitate
Philia unea suflete. Dar prietenia devenise conspirație. Grupurile erau supravegheate. Fraternitatea, resursă. Și totuși, philia supraviețuia în comunități ascunse, în loje tăinuite.
Astfel, erosul a fost redus la algoritm, agapé la calcul, philia la rețea. Toate trei mutilate, dar vii. Iubirea nu moare. Se ascunde, renaște când două priviri se întâlnesc.
În 10357, iubirea a devenit clandestină. A coborât în coduri și șoapte. Fiecare clipă de iubire adevărată era o revoluție.
Tic-tac, tic-tac, tic-tac-tac.
Așa bătea inima lumii. Nu mai era viață, ci algoritm. Nu mai era timp, ci mecanism orb.
Și totuși, în mine, copil și adult în același ACUM, bătaia aceasta nu era doar zgomot, ci chemare. Fiecare „tic” era o interdicție, fiecare „tac” o sentință. Dar între ele, în spațiul de tăcere pe care mecanismul nu îl putea umple, se ascundea libertatea. Se ascundea iubirea.

Și acum o port.
Aceasta este Cartea iubirii clandestine, scrisă în taină, în anul 10357, dar dăruită acelui ACUM care nu moare. Nu este o poveste, ci un manifest. Nu este o confesiune, ci o mărturie.

Noi încă mai credem în cultură!
Poți ajuta prin PayPal, REVOLUT
sau pe contul asociației ECOULTOUR!

Tic-tac, tic-tac, tic-tac-tac.
Atâta vreme cât se mai aud aceste bătăi, iubirea va supraviețui. Pentru că fiecare inimă care îndrăznește să iubească adaugă un alt ritm, o altă bătaie, un alt timp, timpul viu, timpul interzis, timpul iubirii.

Și dacă sistemul spune că iubirea e crimă, atunci această carte este dovada crimei mele. Dar și dovada învierii.

Did you like it? DONATE, please!
PayPal
REVOLUT: @eugenematzota

Readings in English

	The Vanishing Aromanian $9.95 to buy Other formats: Paperback
	NEW MILLENNIUM MASONIC ETIQUETTE $9.95 to buy Other formats: Hardcover, Paperback
	Even You Are a Freemason? Kindle Edition $4.95 Other formats: Paperback
	THE THIRD KEY: The Story of a lost Realm $4.95 to buy Other formats: Paperback
	Theosophy, The Final Answer   $4.95 to buy Other formats: Paperback
	NEW MILLENNIUM MASONIC ETIQUETTE Paperback $19.95

De citit în limba română: