Noi încă mai credem în cultură!
Poți ajuta imediat prin PayPal, REVOLUT
sau pe contul asociației ECOULTOUR!
Dedic „România pierdută”
tuturor ipocriților acestei țări
și falșilor fericitori
de dragoste românească!
Cititorule,
tu știi mai bine
cum se scriu cărțile!
Dezgustat de a-ți aminti,
de a fi obligat
să le amintești altora.
▲▲▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.92, 4/2025 ▲▲▲
Turiștii, oamenii de afaceri, diplomații care vin aici ca să plece, admit că nu prea înțeleg ce se întâmplă în România. Dar nici noi, românii, nu realizăm mai mult decât ei ce se întâmplă cu lumea noastră. Continuăm, în schimb, a pătimi împreună, complici, de voie de nevoie, al unui rău pe care nu mai reușim să-l îndiguim.
Cu atât mai greu apasă peste dezordinea moștenită, dezordinea prezentă! Dictatura instinctelor nu face decât să dărâme noaptea ceea ce, cu chiu cu vai, democrația rațiunii adaugă la construcția zilei.
„Până la urmă, istoria va rămâne aliata sănătății statale a românilor”. Când am pus pe hârtie aceste rânduri eram mai sigur pe speranțele mele. Azi sunt mai precaut. Parcă aud și acum vocea unui prieten care, după iunie ’90, s-a răstit pur și simplu la mine: „De ce naiba nu funcționează și țara asta?” Va trebui găsit curând un răspuns acelor nesfârșite stupori în transa cărora continuăm să rămânem.
Până una-alta, ne încăpățânăm să stagnăm. Păcat de ritmurile latine ce fierb în sângele nostru, cu adevărat păcat că pe obrazul încă neted al acestui popor a fost depus un fard al bătrâneții premature. Deocamdată ne ținem de prezent, trăim cât ne este permis și exprimarea eufemistică a timidității naționale – o adevărată politică a pașilor tolerați – este încă apreciată drept realism.
De fapt, în România nu se mai face auzită vocea orgoliului, ci șoapta defetismului clandestin. În anii din urmă, o inimaginabilă faună politică, perseverentă și lacomă (Constantin Argetoianu, un mic Céline al interbelicului autohton, evocă în cartea sa de memorii „Pentru cei de mâine”, una asemănătoare ca pe o invazie de lăcuste a ogorului moral românesc) a reușit să inunde și să profaneze sanctuarele națiunii.
Indivizi meteorici, personalități accentuate, dezechilibrați, temperamentali, cinici disimulați, s-au lăsat aspirați de-a valma în vârtejul politicii, iar spectacolele pe care nu mai contenesc a ni le da debordează de o frenezie ruinătoare.
Țara asta, din păcate, are prea mulți actori și prea puțini artiști.
Criza veridicității discursului societar românesc nu constituie un fenomen trecător, unica soluție rămânând încă scurgerea mută a timpului prin vitrinele unei țări ce într-o bună zi s-ar putea să se vin
dece de la sine. Dar până atunci, disperăm, suferim, ce altceva?… Adevărul lumii noastre trebuie continuu clădit.
▲▲▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.92, 4/2025 ▲▲▲
Discutând cu un sociolog despre planurile textului de față, acesta m-a interpelat concesiv: „Dacă înțeleg bine, vrei să scrii despre România patologică. Dar îți amintesc, mai există și o alta!”… Mă îndoiesc că avea dreptate. România e una singură și când e înțeleaptă și când e turmentată. Beția națiunilor derivă din comportamentul deviat al mulțimilor. Beată a fost și Germania în anul 1933 când Ascensiunea lui Arturo Ui nu a mai putut fi oprită; ori Anglia sub Chamberlain amăgitul ori Franța lui Daladier înaintea banchetului de la Munchen, sau Italia ce i-a oferit triumfuri felliniene micului ei Benito. Eu nu cred că Hitler rămâne singurul arhitect al jertfelor, umilinței și suferințelor de nedescris aduse națiunii germane, înainte și după depunerea armelor din ’45. Milioane și milioane de hitleri, confecții ieftine ale propagandei lui Goebbels, au amplificat până la paroxism delirul micului caporal.
Totul ca și nimicul, sunt omogene.
România în ’94 a rămas și pe mai departe omogenă în deplina exhibare a patologiei naționale. Nu întâmplător, în România aproape sălbăticită, românii de toate culorile se adună în haite și atacă feroce idealul național. Mulțimile ce tolerează răul fac răul la rândul lor și sunt responsabile în fața pagubelor produse de el.
Răul nu se tolerează, se înfruntă, și refuzul de a-l combate generează un rău mai profund.
Lumea aceasta este și un efect al voinței moleșite de a ne opune seducției răului. România nu formează o excepție. Dimpotrivă, răul vânează pe teritoriul românesc conștiința ingenuă, o stârpește ori o corupe.
A generaliza în incriminarea făptuitorilor de rău înseamnă a stârni nu protestul irelevant al celor ce îl comit mai puțin, ci a inspira o remușcare profundă în sinele celor ce nu se angajează în apărarea binelui românesc. Binele nu are armată, doar fidelitatea credinței, și dacă ea slăbește, în oameni însuși binele se îmbolnăvește de rău și binele lui Dumnezeu începe să se clatine.
România, după decembrie ’89, nu trebuia lăsată să se întoarcă de la o dictatură a lupului la o dictatură a lupilor. Ultima jumătate de veac a încercat zadarnic să îi învețe pe români că o dictatură nu este decât o construcție a complicității celor ce doresc să se mențină la putere fără a da socoteală de ce vor să facă din ea. Ultimii ani dovedesc că dictatura demisiilor de conștiință a și dus România de râpă.
Faimosul rege gol, la noi, a devenit mai dezbrăcat decât oriunde.
Aparenta democrație în care am ajuns să trăim rămâne o jalnică draperie în spatele căreia românii aleși trădează periodic pe cei ce îi aleg, într-o veselie de zile mari. Nicăieri nu pare mai ridicolă exuberanța înșelaților ca aici, unde masochismul devine un consolator, un duhovnic. Și pentru ca scenariul acestei mistificări înglobante să devină național, din când în când, mai moare câte cineva în tabăra scepticilor pentru ca optimismul general să renască. România e locuită de febra iluziei. Și încă n-am vorbit destul despre mediocrii ei, responsabili alături de marii ei înșelători, marii ei lași, marii ei criminali, marii ei impostori, și de nenorocirea care ne paște.
Mediocrii României sunt mulți ca frunza și iarba și partidul lor la putere ne-a călăuzit întotdeauna în abis. Într-o societate care funcționează, membrii acesteia rămân mereu expuși urmărilor faptelor pe care și le asumă. Nu însă și în România.
În România soluția câștigătoare se obține prin negocierea nesinceră. Degeaba ne ascundem cusururile într-o Europă șefuită de diversitate și competiție, adevăratele semne ale unei renașteri întârzie să apară. Ar fi meritat să recunoaștem că încă ne lipsește obișnuința de a ne scruta în ce suntem și de a ne judeca pentru ce facem, trecând peste rezistența suficienței și a autarhiei mentale. Alte popoare nu repetă o aceeași greșeală într-o sută de ani. Al nostru în schimb, se spetește deseori să greșească. Iată-l, sub ochii noștri, rătăcind din indecizie în indecizie, în căutarea instinctivă a unei defecțiuni globale.
▲▲▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.92, 4/2025 ▲▲▲
Nu mă joc cu cuvintele când afirm că România se lasă irezistibil atrasă de rolul de victimă.
Națiunile carnasiere adulmecă de departe o pradă extenuată. Iugoslavia Mare a dispărut în numai doi ani. România ar putea să o urmeze dacă nevroza de care suferă i-ar desăvârși incompatibilitatea la conviețuirea europeană. România se prezintă ca o mașină naturală avariată. Plutește, dar nu navighează.
Ritmul, direcția, totul pare pierdut. Doar rătăcim, ăsta e cuvântul!
Și dacă într-o bună zi, România, sleită de puteri, se va opri la marginea lumii pentru a muri un pic, cei ce o mai iubesc să nu uite că înaintașii au avut la îndemână două secole lungi pentru a o împinge în calea rațiunii. Au încercat, n-au reușit. Astăzi cine urmează?
Tot acest plicticos palmares al slăbiciunilor, acumulate în timp, fac din România o fată bătrână, sensibilă la cele mai banale complimente. Seducătorii ei, pe rând, n-au fost Don Juan ci Mitică de ocazie.
România cade și acum în păcat cu amanți derizorii, a căror unică virtute este că insistă să se culce cu ea.
Fată bună la toate, servitoare a propriilor ei nevoi, chivuță a fantasmelor sale, România s-a dat, îndeobște, codoșilor indolenți. Subreta înamorată de mustața blondă a lui Carol al II-lea, l-a abandonat apoi pentru a giugiuli astenia nevrotică a abstinentului Antonescu, s-a urcat pe o canapea comunistă cu putredul Groza, l-a suportat cu dulceață pe Dej, s-a dat în stambă ca ibovnică fără simbrie a nevolnicului Ceaușescu.
Astăzi, Iliescu îi pare aproape soț. Căsătoria României cu pantalonada cotrocenistă ne amenință ca și altădată. Femeile nu au instinctul primejdiei.
Ele se livrează dezonoarei cu o inocență suspectă, căci loverii succesivi, ce le supun atâtor sodomii, le regăsesc neabătute în credința că bărbatul mai poate fi întors din drumul nevredniciei. România încă nu înțelege că abstinența voluntară ar fi susținut-o în refuzul de a-și preda speranțele la îmbierea primei promisiuni.
Până una-alta, iată, e dovedit că nu a întâlnit bărbați autentici. Plicticoșii curtezani, instalați în capul mesei de nuntă, nu-i pot stârni o pasiune pentru cauza sa sublimă.
Și asta în vreme ce surparea biografiei europene a acestei țări autoamăgite este aproape un fapt împlinit. Pentru ea ar fi fost nevoie nu de un Bonaparte, ci de omul în fizionomia morală a căruia să se identifice.
Un om care să aducă România acolo unde nu s-ar mai putea teme de viitorul ei, ori care să îi alunge disprețul de sine. Dar căutarea omului providențial nu poate avea succes într-o Românie a vitalității anemice și a imposturii victorioase.
Un popor ca al nostru are nevoie de emoția conducătorilor, are nevoie de chirurgi care operându-l pentru a-l salva, să nu piardă din vedere chipul său chinuit.
Un popor ca al nostru nu are nevoie de rânjetul gurii, ci de surâsul inimii.
Un popor ca al nostru trebuie iubit pentru a fi schimbat și nu schimbat pentru a fi iubit.”
Claudiu Iordache – România pierdută (1995)
Fragmente
Partea a patra
Did you like it? DONATE, please!
PayPal
REVOLUT: @eugenematzota
Readings in English
 | The Vanishing Aromanian $9.95 to buy Other formats: Paperback |
 | NEW MILLENNIUM MASONIC ETIQUETTE $9.95 to buy Other formats: Hardcover, Paperback |
 | Even You Are a Freemason? Kindle Edition $4.95 Other formats: Paperback |
 | THE THIRD KEY: The Story of a lost Realm $4.95 to buy Other formats: Paperback |
 | Theosophy, The Final Answer $4.95 to buy Other formats: Paperback |
 | NEW MILLENNIUM MASONIC ETIQUETTE Paperback $19.95 |
De citit în limba română:
