POOLOURI adică Paranoia Schwartz (LIV) ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.90 ● 2/2025 ▲

Noi încă mai credem în cultură!
Poți ajuta imediat prin PayPal, REVOLUT
sau pe contul asociației ECOULTOUR!

CARTEA A ZECEA

în care este vorba tot despre lumea cea mare și nesfârșită, arătându-se acum cu precădere că doctorul Gough știa de la început că sfârșitul lucrurilor nu este mai adevărat decât fundul dublu al unui cufăr cu nenumărate funduri duble, așa cum personal obișnuia să se exprime ori de câte ori dădea, între două asemenea funduri, de Finch, tolănit indolent în acele locuri și, de asemenea, se mai arată în această carte cum înțelepții lumii, călăuziți de aceste adevăruri, au fost în stare să-și termine gândurile; precum ni se arată chiar și ce au gândit ei.

___________________________
Ce ne spun documentele vremii?
“Nici un punct nu e ultimul.” – Deviza de pe frontispiciul casei lui Gough din Baga.

Cópiile

“Tot ce suntem este rezultatul celor ce am gândit și am făcut.” – (La Guyon, Anth., 15.)

Într-o zi, Gough îmi povesti:
“După ce-i slujise cu credință pe marii faraoni Ragnar cel Înțelept și Bahadur cel Bun, Gough fu schimbat din funcția de Mare Preot de către faraonul Bahadur cel Mititel. În ordinul de pensionare, se putea citi că Marele Preot își neglijează de șase ani îndatoririle de stat și de cult pentru a-și pierde vremea cu romane polițiste.
Bătrân, dar nu și sărac, Gough se plictisea de moarte. Citise tot ce s-a scris până la el, în timpul său, dar chiar și multe lucruri ce se vor scrie abia după moartea sa. Nemaiavând ce citi, începu să se elaboreze și el: compuse o «Istorie completă a romanelor polițiste ce s-au mai scris și se vor mai scrie», o «Istorie a domniilor lui Bahadur cel Bun și Bahadur cel Mititel – a tuturor celor ce s-au întâmplat și a tuturor celor ce s-ar fi putut întâmpla cu sau fără augusta oblăduire a suveranilor» și, neizbutind încă să moară, mai dădu Odiseea, Iliada, Hamlet și o piesă de Marcel Aymé, pe care însă o ratase complet.”
Gough își încheie povestea zicând:
“Vezi? Nu e nimic nou pe lume. Totul a mai fost cel puțin o dată. Noi nu suntem decît niște biete cópii.”
Am lăsat sărmanul om să se odihnească, însă chiar atunci veni sora și-i injectă încă o porție dintr-un soi de iaurt în vene. N-am mai putut suporta și am ieșit.
Pe stradă, tocmai trecu copia unui amic, care mă salută.

Fenomenul

“Omul este visul unei umbre.” – Pindar, Pythia 8, 136.

În noaptea de 24 spre 25 martie, Gough fu trezit de o furtună. În încăperea cu storurile trase era întuneric beznă, dar ropotul ploii și tunetele dese, precum și fulgerele ce se strecurau printre jaluzele îl făceau să stea în capul oaselor.
Rămase așa mai multe minute, frecându-se la ochi, fiind pe punctul de a se trezi de-a binelea, când un fulger deosebit de puternic sfărâmă storurile de la ferestre și, pătrunzând în odaie, păru să caute ceva. Semăna cu ochiul unui far cercetând întunericul. Se afla tocmai pe peretele pe care erau agățate mai multe fotografii, când tunetul puternic veni să pună capăt hoinărelii fulgerului și, în locul unde se afla, acesta explodă, transformându-se într-un fel de monstru, o ființă cu mai multe capete, cu capetele tuturor celor de pe imaginile înrămate de pe peretele pe care a apucat să-l lumineze.
La început, Fenomenul (să-i zicem așa), își roti capul în toate direcțiile, dar Gough avut impresia că mulțimea aceea de ochi privește mereu doar spre el. Apoi, mișcându-se greoi, Fenomenul ieși prin peretele opus geamului pe unde intrase fulgerul din care s-a zămislit. În zid a rămas o gaură cu contururile atât de clare, încât parcă păstra imaginea Fenomenului acum dispărut.
După ce se liniști totul, Gough avu, mai întâi, convingerea că a visat. În încăpere domnea din nou bezna și el se culcă la loc. Doar că simțea curent. Aprinzând lumina, văzu gaura din perete cu urmele de necontestat.
Scăpat de primul șoc, Gough simți nevoia să acționeze. Se repezi la telefon cu gândul de a anunța straniul Fenomen. Dar cui să-l reclame? Pe cine să anunțe?
Chemă mai întâi pompierii, însă aceștia nu se arătară dispuși să creadă măcar ceva din toată povestea.
Apoi veniră doi celebri O.Z.N.-iști, care-l rugară să țină totul în secret. (Ei erau convinși că fenomenele reale în care erau amestecați extratereștrii nu par niciodată plauzibile, fiind mai recomandabile pentru publicitate minciunile sfruntate.)
Totuși, când veni agentul societății de asigurări, acesta îl preveni că nici Gough și nici imobilul n-au fost asigurați împotriva extratereștrilor.
O echipă de savanți declară totul drept o șarlatanie.
O societate de ocrotire a operelor de artă se oferi să cumpere tiparul rămas în perete și să-l apere de intemperii. Se studiau mai multe proiecte pentru transportarea găurii lăsate în perete și instalarea ei într-un muzeu de curiozități.
Au mai venit și alții, însă important e că toată lumea se străduia să afle cum s-a născut urma aceea în perete și, sceptici ori creduli, toți se pregăteau să vină cu ipoteze gata pregătite.
Până ce, în noaptea de 31 martie spre 1 aprilie, Fenomenul reveni prin gaura sa din zid și dispăru prin geamul larg deschis. Nu se mai putea găsi nici o fisură, iar celor ce s-au ocupat de misteriosul caz nu le-a mai rămas altceva de făcut decât să-și scrie memoriile.

Marea Enciclopedie Universală

“…dar universul trebuie să aibă o formă solidă, iar pe cele solide le îmbină, în chip fericit, la un loc întotdeauna două medietăți, niciodată una singură.“ – Platon, Timaios, 33, b.

Ziarul “Viața liberă” a publicat regulamentul unui concurs deosebit de original: se oferea un premiu substanțial celui ce va fi în stare să descrie ceva ce nu s-a mai întâmplat niciodată, o premieră absolută.
La redacție au sosit numeroase plicuri din mai multe orașe ale țării, ba chiar și din străinătate. Au fost numite invenții, evenimente, realizări culturale și sportive.
Un juriu, format din doi redactori, lua plic cu plic și, folosindu-se de Marea Enciclopedie Universală în 600 de volume, găsea anticiparea fiecărui fapt nominalizat de concurenți. De pildă: “recordul mondial la săritură în lungime”. La rubrica respectivă, volumul 287 al Marii Enciclopedii Universale precizează că nici măcar aztecii n-au reușit să egaleze recordurile străbunilor lor, excelenți în materie, realizatorii unor performanțe incredibile. Sau: “inventarea avionului cu reacție”. Marea Enciclopedie Universală ne arată reproducerea unor fragmente ale desenelor rupestre de lângă Oaza Purdy 3 din Deșertul Nisipurilor, cum este denumit în volumul 146 Deșertul Matahari. Pe aceste fragmente se pot desluși în mod limpede nu numai imaginile în zbor ale unor obiecte cu reacție, dar și schemele și formulele principiilor lor de funcționare. “Oaza Purdy 3 pare un capitol dintr-un material de popularizare a științei”, scrie, pe drept cuvânt, în Enciclopedie. Sau: “Hamlet” (de Shakespeare). Marea Enciclopedie Universală ne arată în volumul 502 că geneza capodoperei dramaturgiei se revendică din vechi mituri ancestrale, încât, dacă te apuci să citești toate textele reproduse, ai impresia că Marele Will nu a fost decât un plagiator ordinar. (Totuși, Enciclopedia îl scuză, menționând că Shakespeare n-avea de unde să cunoască textele pe care le-a reluat atât de fidel.)
Însă nu toate dovezile provin din istoria atât de îndepărtată. Nume atestate ca Aristarch din Samos sau Pythagora din Crotona sunt niște verigi intermediare de care ne putem agăța. Iar personaje mai cunoscute sau mai puțin cunoscute din veacurile moderne sunt invocate și ele spre a crea stâlpi de legătură ai acestui extraordinar arc peste timp.
Concursul ziarului “Viața liberă” s-a bucurat de o mare popularitate, iar sugestiile venite de la cititori s-au dovedit tot mai năstrușnice: crime ingenioase, tablouri suprarealiste, idei de arhitecturi imposibile, filme tridimensionale, înjurături colosale. Dar, imperturbabilă, Enciclopedia avea răspunsuri pregătite la toate.
Până când, dorind să afle viitorul¸ cineva a propus drept premieră absolută concursul ziarului “Viața liberă”. La pagina 823 a volumului 386, cei doi redactori au citit: “… iar în 1803, la concursul similar organizat de revista «Freies Leben» din Oscarstadt, cineva a vrut să știe viitorul și a propus chiar concursul revistei drept premieră absolută. Redacția a respins și această sugestie, deoarece în Marea Enciclopedie Universală, la pagina 823 a volumului 386, se află textul de față.”
Precizarea este năucitoare: Marea Enciclopedie Universală în 600 de volume n-a văzut lumina tiparului decât mult după concursul organizat de «Freies Leben” din Oscarstadt. Contestând, pe acest motive, decizia redactorilor de la “Viața liberă”, Gough s-a pomenit în judecată cu publicația, pierzând procesul pe baza unui precedent găsit la un caz similar, notat în Marea Enciclopedie Universală în volumul 7, pagina 305.

Gâsca

„Pe când, într-un trecut îndepărtat, eram câine, am urmărit pânda a doi dulăi.” – Mircea Horia Simionescu, Breviarul, Cartea Românească, 1980, p. 77.

– Ești o gâscă, îi spuse Gough lui Poyy.
– Ei, bine, eu m-am săturat! replică Poyy.
În timp ce portarul îi deschidea ușa, simți o senzație ciudată în jurul gâtului, Chemă un taxi. În mașină era cald și plăcut. O toropeală ușoară puse stăpânire pe ea. Doar senzația neplăcută de sub gulerul de blană de vulpe argintie o agasa. Desfăcu gulerul și dădu cu degetul blana la o parte. Apoi se lăsă pe spetează.
Își privi degetul și văzu, cu surprindere, sânge pe el. Și, deodată, în semiîntunericul din mașină, auzi un foșnet ca un râs. Venea de aproape, de foarte aproape. Instinctiv, se înfășură în palton. Și, atunci, vulpea o mușcă de gât, râzând: “Ești o gâscă! Ești o gâscă! Ești o gâscă!”. Vulpea îi sugea sângele din rană. În mașină era cald și plăcut. Vulpea devenea tot mai mare, tot mai sătulă. Apoi, mulțumită, căzu peste șofer.
…………………………………………………………………..
Sosită la fața locului, poliția nu putu pricepe ce căuta vulpea argintie uriașă în mașina zdrobită de zidul unei clădiri.

POOLOs namely Schwartz Paranoia
or
the most important parables of the life full of learning and boldness of the pre-eminent and pre-enlightened Gough, as well as of his no less brilliant contemporary Finch, with details on how the sages of yesterday, of the other day and always knew how to reflect these events in their maxims and thoughts. And that’s not all yet…

TENTH BOOK
in which it is all about the great and endless world, showing now especially that Dr. Gough knew from the beginning that the end of things is no truer than the double bottom of a chest with innumerable double bottoms, as he personally used to express himself whenever he came across, between two such bottoms, Finch, indolently lounging in those places, and it is also shown in this book how the wise men of the world, guided by these truths, were able to finish their thoughts; as we are even shown what they thought.

___________________________
What do the documents of the time tell us?
„No point is the last.”
The motto on the frontispiece of Gough’s house in Baga

The Copies

„Everything we are is the result of what we have thought and done.” (La Guyon, Anth., 15.)

One day, Gough told me:

„Having faithfully served the great Pharaohs Ragnar the Wise and Bahadur the Good, Gough was changed from the office of High Priest by Pharaoh Bahadur the Little One. His retirement order stated that the High Priest had been neglecting his duties of state and worship for six years to waste his time with detective novels.

Old but not poor, Gough was bored to death. He had read everything that had been written up to his time, and even much that would not be written until after his death. Having nothing to read, he began to elaborate himself: He composed a „Complete History of the detective novels that have been written and will be written”, a „History of the reigns of Bahadur the Good and Bahadur the Mighty – of all that has happened and of all that might have happened with or without the majestic obedience of the sovereigns”, and, not yet having begun to die, he gave another Odyssey, Iliad, Hamlet and a play by Marcel Aymé, which he had completely missed. „

Gough concludes his story by saying:

„See? There’s nothing new in the world. Everything has been at least once before. We’re just a bunch of poor copies.”

I let the poor man rest, but just then the nurse came and injected another dollop of some kind of yogurt into his veins. I couldn’t stand it any longer and went out. On the street, a copy of a friend had just passed by and greeted me.

The Phenomenon

„Man is the dream of a shadow.” Pindar, Pythia 8, 136.

On the night of March 24-25, Gough was awakened by a storm. It was pitch black in the room with the blinds drawn, but the roar of the rain and the frequent thunder and lightning that slipped through the blinds made him sit up.

He remained like that for several minutes, rubbing his eyes, about to wake up for good, when a particularly strong flash of lightning shattered the window blinds and, entering the room, seemed to be looking for something. It looked like the eye of a lighthouse searching the darkness. It was just on the wall on which several pictures were hung, when the loud thunder came to put an end to the lightning’s wanderings, and where it stood it exploded, turning into a kind of monster, a many-headed being, with the heads of all those on the framed pictures on the wall it had managed to illuminate.

At first, The Phenomenon (let’s call it that), turned its head in all directions, but Gough had the impression that that crowd of eyes was always looking only at him. Then, moving ponderously, the Phenomenon emerged through the wall opposite the window where the lightning bolt from which it had sprung had entered. In the wall there remained a hole so clearly outlined that it seemed to preserve the image of the now vanished Phenomenon.

After everything settled down, Gough was first convinced that he had been dreaming. Darkness reigned again in the room, and he went back to sleep. Only he felt a draft. Turning on the light, he saw the hole in the wall with the unmistakable marks.

Relieved from the first shock, Gough felt the urge to act. He rushed to the phone with the thought of reporting the strange phenomenon. But to whom to report it? Who should he tell?

He called the fire brigade first, but they didn’t seem willing to believe any of it.

Then came two famous NZOs, who asked him to keep it a secret. (They were convinced that real phenomena involving extraterrestrials never seemed plausible, and that blatant lies were better for publicity.)

However, when the insurance company’s agent came, he warned him that neither Gough nor the estate was insured against aliens.

A team of scientists declared the whole thing a hoax.

An art protection company offers to buy the remaining print in the wall and protect it from the weather. Several projects were being studied to transport the hole left in the wall and install it in a museum of curiosities.

Others came along, but the important thing is that everyone was trying to find out how that mark in the wall came to be and, skeptical or gullible, everyone was ready to come up with ready-made hypotheses. Until, on the night of 31 March to 1 April, the phenomenon returned through its hole in the wall and disappeared through the wide-open window. No more cracks could be found, and those who dealt with the mysterious case had nothing left to do but write their memoirs.

The Great Universal Encyclopedia

„… but the universe must have a solid form, and the solid ones happily always join together two compounds, never just one.” Plato, Timaios, 33, b.

The newspaper „Free Life” published the rules of a particularly original competition: a substantial prize was offered to the person who was able to describe something that had never happened before, an absolute first.

Envelopes from all over the country and even from abroad were sent to the editorial office. Inventions, events, cultural and sporting achievements were named.

A jury, made up of two editors, took envelope by envelope and, using the 600-volume Great Universal Encyclopedia, found the anticipation of each fact nominated by the competitors. For example: „the world record in the long jump”. Under that heading, volume 287 of the Great Universal Encyclopedia states that not even the Aztecs were able to match the records of their ancestors, who were excellent in the matter and achieved incredible feats. Or: „the invention of the jet plane”. The Great Universal Encyclopedia shows us reproductions of fragments of rock drawings near Purdy Oasis 3 in the Desert of the Sands, as the Matahari Desert is called in volume 146. On these fragments one can clearly make out not only the flying images of jet objects, but also the schemes and formulas of their operating principles. „The Purdy Oasis 3 reads like a chapter in a popular science paper,” the Encyclopedia rightly writes. Or „Hamlet” (by Shakespeare). The Great Universal Encyclopedia shows us in volume 502 that the genesis of the masterpiece of drama claims itself from old ancestral myths, so that, if you start reading all the texts reproduced, you get the impression that the Great Will was nothing more than an ordinary plagiarist. (However, the Encyclopedia excuses him, noting that Shakespeare had no way of knowing the texts he reprinted so faithfully.)

But not all the evidence came from such distant history. Attested names like Aristarchus of Samos or Pythagoras of Crotona are intermediate links to cling to. And better-known and lesser-known figures from modern times are also invoked to create the connecting pillars of this extraordinary arc across time.

The competition of the newspaper „Free Life” has enjoyed great popularity, and the suggestions from readers have proved increasingly bizarre: ingenious murders, surrealist paintings, ideas for impossible architecture, three-dimensional films, colossal swearing. But, undaunted, the Encyclopedia had ready answers to everything.

Until, wishing to find out the future¸ someone proposed as an absolute premiere the „Free Life” newspaper contest. On page 823 of volume 386, the two editors read: ‘… and in 1803, at the similar competition organized by the magazine „Freies Leben” in Oscarstadt, someone wanted to know the future and even proposed the magazine’s competition as an absolute premiere. The editors rejected this suggestion as well, because in the Great Universal Encyclopedia, on page 823 of volume 386, there is the present text.” The clarification is astonishing: the 600-volume Great Universal Encyclopaedia did not see the light of day until long after the competition organized by Freies Leben in Oscarstadt. Challenging the decision of the editors of „Free Life” on these grounds, Gough took the publication to court, losing the case on the basis of a precedent found in a similar case, noted in the Great Universal Encyclopedia in volume 7, page 305.

The Goose

„When, in the distant past, I was a dog, I watched the stalking of two hounds.” Mircea Horia Simionescu, Breviarul, Cartea Românească, 1980, p. 77.

– You’re a goose, Gough said to Poyy.
– Well, I’ve had enough!” replied Poyy.

As the doorman opened the door, he felt a strange sensation around his neck. He called a taxi. It was warm and pleasant in the car. A slight torpor took hold. Only the unpleasant sensation under the silver fox fur collar bothered her. She unbuttoned the collar and fingered the fur aside. Then she dropped down onto the mat.

He looked at his finger and saw, with surprise, blood on it. And suddenly, in the semi-darkness of the car, he heard a rustling sound like a laugh. It came from close, very close. Instinctively, he wrapped himself in her coat. And then the fox bit her neck, laughing: „You’re a goose! You’re a goose! You’re a goose!” The fox was sucking blood from her wound. It was warm and pleasant in the car. The fox was getting bigger and bigger, more and more fed up. Then, satisfied, it fell on the driver.

… Arriving on the scene, the police couldn’t figure out what the giant silver fox was doing in the car smashed against the wall of a building.

---

Did you like it? DONATE, please!
PayPal
REVOLUT: @eugenematzota

---

Readings in English

	The Vanishing Aromanian $9.95 to buy Other formats: Paperback
	NEW MILLENNIUM MASONIC ETIQUETTE $9.95 to buy Other formats: Hardcover, Paperback
	Even You Are a Freemason? Kindle Edition $4.95 Other formats: Paperback
	THE THIRD KEY: The Story of a lost Realm $4.95 to buy Other formats: Paperback
	Theosophy, The Final Answer   $4.95 to buy Other formats: Paperback
	NEW MILLENNIUM MASONIC ETIQUETTE Paperback $19.95

De citit în limba română: