Recurența mitică (II) – ALTCULTURE MAGAZINE●68●4/2023
De George Robert Mitrache
Îți place? VINO CU NOI!
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
De George Robert Mitrache
Analiza factorilor simbolici ai gândirii și creativității umane este extrem de determinantă, oferind posibilitatea de a înțelege și de a interpreta lumea pe baza unui perpetuu proces de translație, care conduce de la mit la istorie și de la sincronic la diacronic. Tocmai distincția între cei doi poli ai necesității reprezintă aspectul caracteristic al studiului întreprins de Schelling despre artă și mit, în pagini monumentale.
Mitologia explică originile poetice ale științei la începuturile lumii ca principiu al identității dintre artă și trăire, care se manifestează ca frumos și adevăr. Aici putem introduce și conceptul timpului absolutei imobilități istorice, anterior evenimentelor creatoare de istorie. Există un „adevăr al timpurilor mitice”, iar unul dintre argumentele cele mai convingătoare este teza euhemeristă care consideră mitul mărturie istorică. Elementele mitologice și-au conservat de-a lungul istoriei întreaga valență poetică, dar și veridicitatea evenimențială.
Pentru Euhemer, mitologia constituie transpunerea metaforică a unor realități istorice prin imagini poetice care au menirea de a o accesibiliza.
Tocmai de aceea adevărurile mitice depășesc timpurile, spre deosebire de faptele istorice, având o validitate perenă.
Această preocupare își păstrează forța fascinantă și în zilele noastre, după foarte cunoscutele dispute ale lingviștilor clasici și cele ale structuraliștilor de diverse proveniențe. În genere, în mitologie nu acționează o filozofie care trebuie să-și găsească configurațiile sale în poezie ci aspectul evolutiv al artei. Fiecare epocă culturală se deosebește prin prezența caracteristicilor constante care nu se pot repeta și nici nu pot fi supuse unui criteriu axiologic comparativ. Procesul teogonic este cel care a dat viață gândirii mitologice, fiind întâlnit la egipteni, babilonieni, fenicieni, greci etc.
La un anumit stadiu evolutiv-filogenetic, omul a făcut apel la gândirea mitică, apropiindu-i originea și esența de elementul sentimentului, nu numai de cel al rațiunii. Așa se explică faptul că omul timpurilor preistorice trăia ancorat mai mult în elementul mitic decât în cel conștient, ceea ce echivalează cu o atitudine total diferită a personalității umane, ce nu poate fi concepută astăzi de mentalitatea occidentală.
De George Robert Mitrache
Aceste tipuri imaginative stau la baza unor legende precum Ghilgameș, Edda, Kalevala, Graal etc., care continuă să suscite și să fascineze mințile tinerilor. Prezența multor legende analoage, recurente în epoci succesive, constante și sincronice, demonstrează atât istoricitatea, cât și universalitatea și valoarea estetică a miturilor.
Semnificația mitului este transconceptuală, opoziția consecvență dintre logos și mythos existând și astăzi în pluralitatea limbajelor. Caracteristica mitului este aceea că i se aplică întotdeauna o hermeneutică sau o interpretare multiplă. Există o continuă circulație de teme identice la diferite popoare, în spatele cărora se ascunde o realitate similară exprimată în legende analoage.
Mitul devine un mod? de existență și gândire, capabil să mențină realitatea evenimentelor, dar transferând-o invariabil pe un alt plan al conștiinței: alegoric, mistic și tautegoric. Unul dintre cele mai sensibile mijloace necesare acestui transfer de conștiință este limbajul, iar elementul lingvistic-etimologic ne relevează acest lucru.
Fiecare cuvânt, simbol grafic și vizual reprezintă trăsături tipice oricărui eveniment mitic, având mai mulți referenți și mai multe denotări.
Valoarea simbolică-sacră trebuie legată de vechile doctrine pitagoreice, filtrate de influențele curentelor inițiatice și misteriosofice orientale și egiptene.
Simbolul devine acel primum movens al tuturor experiențelor și realizărilor artistice ale artei sacre medievale. Posibilitatea psihanalitică se prezintă ca modalitate interpretativă și exegetică de a descifra limbajul esoteric, după cum afirma odinioară Ricœur în lucrarea sa intitulată „Demitizare și Imagine”.
Orice cunoaștere autentică implică percepția gestaltistă sau structurală, configurată autonom, fiind unul din principalele postulate ale teoriei psihologice și filozofice ale teoriei formei…
Did you like it? DONATE THANK YOU!
De citit în limba română:
Readings in English
