Tradus de / Translated by Eugen / Eugene MATZOTA
ECOULTOUR le mulțumește tuturor celor care sunt alături în lupta pentru educație și cultură!
Sănătatea trebuie să fie o stare continuă!


The Characters

• Mr. Ionesco, father of Eugene
• THERESE IONESCO, mother of Eugene
• RODICA BRAILEANU, wife of Eugene

SCENE: A Romanian kitchen, in a Romanian house, in a Romanian village, in a Romanian county near a Romanian capital, near Bucharest, Romania. Mr. Ionesco, a Romanian, is wearing a Romanian suit and a Romanian hat. He is seated in a Romanian chair at a Romanian table, reading a Romanian law book written by a Romanian. Next to him, Therese, his wife, a French woman, wearing a Romanian dress. She is sitting on a Romanian chair next to her husband’s Romanian chair, at the same Romanian table. Facing Therese and Mr. Ionesco, on the other side of the Romanian table, is Rodica, their daughter-in-law, a Romanian woman, wearing a Romanian dress, exactly like the Romanian dress worn by Therese.

NOTE: Eugenias are Romanian cookies similar to Oreo cookies.

Tradus de / Translated by Eugen / Eugene MATZOTA
Tradus de / Translated by Eugen / Eugene MATZOTA

Mr. Ionesco: Well, now that we are all here, we can get started. So let’s get started!
Therese: Where would you like to begin, my dear husband?
Mr. Ionesco: I really don’t know. [Turns to Rodica] Where would you like to begin, my dear daughter?
Rodica: I suggest we do it the same way I always do. We’ll start with some flour, add some milk, and then mix in the eggs, and voila, we got the dough!
Mr. Ionesco: I would have never thought that money is made so easily. I’ve always worked so hard for it.
Therese: My dear husband, we are talking about making dough, not money.
Mr. Ionesco: It’s the same thing to me.
Therese: Why do you always have to be so stubborn? We are making dough, like Pillsbury.
Mr. Ionesco: Doesn’t that Pillsbury Dough Boy look like the Michelin Man?
Rodica: Yes, he does, but we made one yesterday, today we are making eugenias.
Mr. Ionesco: [To Therese] Why can’t we get rid of her? Does she have to be here?
Therese: Of course, she has to, she is going to be his wife.
Rodica: [Terribly surprised] Who’s wife?
Mr. Ionesco and Therese: [Yelling] EUGENE’S!!!

Rodica: I know that, but I don’t understand what this has to do with making eugenias.
Therese: Absolutely nothing! We are making Eugene, not eugenias.
Rodica: So why would Mr. Ionesco want to make him out of dough?
Mr. Ionesco: Because we want to mold him, but not out of dough. If he’s out of dough he’s going to be poor. I don’t want my son to be poor.
Rodica: If that’s the case, should we be in the kitchen?
Mr. Ionesco: We can do it anywhere, but we would rather keep it confined to the kitchen so the rest of the house stays clean.
Therese: If we are going to do it in the kitchen I’m going to bring in the chairs for our guests, but I don’t think we have enough room in the kitchen.
Mr. Ionesco: Don’t be silly. The kitchen is in a room, right?
Therese: Yes!
Mr. Ionesco: Well, if the kitchen is in a room, then, obviously, there must be room in a kitchen. And I don’t care where they sit. If we don’t have enough room, they can stay outside and look through the window.
Therese: But that would not be polite. We can’t have our guests outside. You know what people will say about that.
Mr. Ionesco: Who cares about those rhinos? They can sit anywhere. If we don’t have enough room in the kitchen, they will have to sit outside. Therese, why don’t set up the chairs in the garden? Rodica, why…

Rodica: I know, I’ll set up the mirrors so the guests can see from all angles.
Therese: I think this should be private. They should not be able to see everything.
Mr. Ionesco: They won’t. They are in the garden and we are in an apartment on the third floor.
Therese: Why on the third floor? We live on the fourth floor.
Mr. Ionesco: It’s simple. We do it on the third floor because we live on the fourth floor, and this is our first child. You do the math.
Rodica: I’m going to set up the mirrors so the guest can see this from all possible angles.
Mr. Ionesco: Very well! I was wondering if you were going to remember to do it. Just follow my diagram.
Therese: Wow! It will be exciting to have mirrors and guests and have guests look in the mirrors to see us, but we won’t look at them through the mirrors because we can see our guests in the mirrors and they see us.
Mr. Ionesco: You’ve told me that you don’t want any guests to show up, so I think we should not invite anyone. They would not be able to see us from the garden anyway, so why bother inviting them?
Therese: You are right. They will just distract us. But I didn’t invite many people. The only ones coming are the Radulescu family, the Marinescu family, the Rautescu, the Doctorescu family, the Presidescu family, the Maiorescu family, the Stefanescu family, the Vasilescu family, the Vacarescu family, the Boulescu family,

the Porcescu family, the Georgescu family, the Cristescu family, the Grigorescu family, the Monetescu family, and that family with that strange kid, what’s his name? Adam? Yes, the Adam family.
Rodica: At what time are they going to arrive?
Therese: They are going to arrive later, but we won’t invite them.
Mr. Ionesco: That’s right, the three of us and our guests, but we won’t invite them. [Turning to Rodica] Did you set up the mirrors like I showed you, my dear daughter?
Rodica: I don’t know what mirrors you are talking about.
Mr. Ionesco: About the ones on the diagram. I showed you how to do it a few nights ago.
Rodica: Oh, you mean those for our guests that we will not invite.
Mr. Ionesco: That’s right.
Rodica: I did that yesterday when I brought over the flour and the eggs.
Therese: Why did you bring them over? I told you not to turn them upside down.
Rodica: I’m sorry! I just brought them here, then I set the mirrors according to the diagram Mr. Ionesco drew up for me a few nights ago.
Mr. Ionesco: Let’s abandon this subject. What Romanian food are we going to have for Romanian guests?
Rodica: We are only having four Romanian guests? What Romanian food are we going to serve to Romanian guests?

Therese: Why would you feed only two Romanian guests? I thought we had food for four fine ferocious,…I’m sorry! I meant voracious, Romanian guests.
Mr. Ionesco: For the four others, we are going to have two Romanian dishes.
Rodica: We are going to serve two dishes for four people and all five people will eat out of two dishes?
Therese: Yes, and I hope they don’t mind. Those are the last two plates I have. But I will give them a lot of forks. I wouldn’t worry too much about it because we are not going to invite them anyway.
Mr. Ionesco: I think we have organized ourselves very well and now it is time to assign duties. Therese, you must tell Rodica what her involvement is in all of this. Rodica, you must tell Therese what her involvement is in all of this. Therese, you must tell me what my involvement is in all of this. Rodica, you must know what everyone’s involvement is in all of this.
Therese: Rodica, as you know, our son, Eugene, has chosen you to be his lawful wedded wife, to have and to cherish, from this day forward, for richer and for poorer, in sickness and health, until death do you apart, so help you God.
Rodica: I do!
Mr. Ionesco: I’m glad you do. If you didn’t, we would have a big problem. We are going to have all this guests we will not invite, and we would look foolish if you did not become Eugene’s wife.

Tradus de / Translated by Eugen / Eugene MATZOTA
Tradus de / Translated by Eugen / Eugene MATZOTA

Therese: Anyway, as the wife of my son Eugene, you must continue to take care of him after I turn him over to you.
Rodica: Wait a minute! Isn’t it bad to turn him upside down and flip him over when he’s so little?
Therese: That’s true, but I’ll give him to you when he’s older, and he will probably enjoy it if you turn him over. However, you must remember why you are here. Right now we are going to decide what qualities our son is going to have and we want your input. We want to be happy with him, but we also want you to be happy with him. If you do that, he will be happy, and we will be happy together, like one big happy family. When I turn him over to you , you must continue to take care of him just as well as I have, if not better. I hope your mother has told you what expectations a husband has from his wife. If I feel that you do not fulfill them, I must take my son away from you. I want you to know that I will monitor you constantly and make sure that you fulfill your obligations.
Rodica: I understand my involvement in all of this. I want you to know that I expect you to raise your son properly and teach him to treat his wife as he would his mother, but with more tender kisses. The transition from you to me should be very simple, and as for the differences, I am sure he will enjoy them. As for you, Mr. Ionesco, I expect you to teach your son all manly things. I know there aren’t many of them, so I will not bother you anymore.

Mr. Ionesco: Now, since everyone else has spoken, it is my turn, and I will have the last word. I am the man after all, I am the king of this castle.
Therese: I thought I had told you to stop watching „The Honeymooners.”
Mr. Ionesco: You are right my dear. I am sorry for I have not followed your precious guidance.
Therese: You are forgiven, my darling. Please continue.
Mr. Ionesco: [Toward the spectators] I have made the following decisions. Our son’s name will be Eugene Ionesco. He will be born on November 26, 1912, twenty-nine days before Christmas, which is exactly how long the month of February is once every four years. Being born on that day, twenty-nine days before Christmas, will allow us to have the month of February for twenty-nine days, between November 26 and December 25. But this is not important. What is important, is for my son to be able to become a mainstream member of society. He will behave like everyone else, and will do what everyone else does. He will never question authority and will do as he is told. He will respect his mother and his wife and will do all manly things as taught by me. Therese, now it is your turn.
Therese: [Toward the spectators] Well, as every mother does, I want my son to be the most intelligent and the best looking man on earth. I am sure he will be. I want him to become famous. I am sure he will. After I turn him over to Rodica, he will become one of the greatest writers of all time. He will be so famous we will be known as the Eugene family instead of Mr. and Mrs. Ionesco. Of course, I expect Rodica to give him 2.75 children, just as many as all other families have. Eugene will be a master of language. He will speak Romanian, French and English. His masterful control of these languages will allow him to control everyone around him, or nobody at all. He will be the hero of his peers, and he will also be the villain. He will be everything. Now, my husband will deliver our son’s eulogy.
Mr. Ionesco: [Toward the spectators] This is a happy, yet tragic moment. Here we are, trying to bring to life our precious son, and at the same time we are parting with him. Our guest are all here, but we did not invite them, so they might not show up, but I want them to hear this. As you all know, my son was a famous writer. He did not live in nor desired the utopian society I envisioned for him, but he made us all proud and he will always be remembered. My fondest memory of him is day he arrived among us, the day he was born. He had just opened his eyes for the first when he quickly covered them up with his hands, in horror, as a herd of rhinos stampeded by his little bed. He survived the rhino stampede, but died soon after, at the age of 82.
Rodica: Wow! That was beautiful! [Turning to Therese] What are we going to serve our guests for desert?
Therese: I thought you knew we were making Eugenias. That’s why we have eggs and flour. We’ll make the dough, and then the eugenias. You know what they look like, right?
Rodica: Yes, they are like Oreo cookies, but white, and they have that creamy middle.
Therese: That creamy middle is the main thing, the ingredient of substance and the defining characteristic of an eugenia. But one must eat through the crust and sample the whole cookie before she gets there. And that is the rule. I dare you not to conform!

[ The conversation stops, and quietly, the three begin making eugenias, as the curtain falls.]



• DL. IONESCO, tatăl lui Eugene
• THERESE IONESCO, mama lui Eugene
• RODICA BRAILEANU, soția lui Eugene

Tradus de / Translated by Eugen / Eugene MATZOTA
Tradus de / Translated by Eugen / Eugene MATZOTA

SCENA: O bucătărie românească, într-o casă românească, într-un sat românesc, într-un județ românesc de lângă o capitală românească, lângă București, România. Domnul Ionesco, un român, poartă un costum românesc și o pălărie românească. Este așezat pe un scaun românesc, la o masă românească, citind o carte de drept românească, scrisă de un român. Alături de el, Therese, soția sa, o franțuzoaică, poartă o rochie românească. Ea stă pe un scaun românesc, lângă scaunul românesc al soțului ei, la aceeași masă românească. Față-n față cu Therese și domnul Ionesco, de cealaltă parte a mesei românești, se află Rodica, nora lor, o româncă, purtând o rochie românească, exact ca rochia românească purtată de Therese.

NOTĂ: Eugeniile sunt niște prăjituri românești asemănătoare prăjiturilor Oreo.


Domnul Ionesco: Ei bine, acum că suntem cu toții aici, putem începe. Așa că, hai să începem!
Therese: Cu ce ai vrea să începem, dragul meu soț?
Domnul Ionesco: De unde să începem? Chiar nu știu. (Se întoarce spre Rodica) Cu ce ai vrea să începem, draga mea fiică?
Rodica: Propun să o facem în același mod în care o fac întotdeauna. Începem cu niște făină, adăugăm niște lapte, apoi amestecăm ouăle și, gata, avem aluatul!
Domnul Ionesco: Nu, nu, nu! Nu m-aș fi gândit niciodată că banii se fac atât de ușor. Întotdeauna am muncit atât de mult pentru ei.
Therese: Dragul meu soț, noi vorbim despre fabricarea aluatului, nu a banilor.
Domnul Ionesco: Nu, nu, nu, nu… Pentru mine, este același lucru.
Therese: De ce trebuie să fii mereu atât de încăpățânat? Noi facem aluat, ca la Pillsbury.
Domnul Ionesco: Nu, nu, nu, nu… Nu-i așa că băiatul ăla cu aluatul Pillsbury seamănă cu Omul Michelin?
Rodica: Ba da, așa e, dar ieri am făcut unul. Azi facem eugenii.
Domnul Ionesco: (Către Therese) De ce nu putem scăpa de ea? Chiar trebuie să fie aici?
Therese: Bineînțeles că trebuie, va fi soția lui.
Rodica: (Teribil de surprinsă) Soția cui?
Domnul Ionesco și Therese: (Strigând) A lui EUGENE!!!!

Rodica: Știu asta, dar nu înțeleg ce legătură are asta cu făcutul eugeniilor.
Therese: Absolut nimic! Noi facem Eugene, nu eugenii.
Rodica: Atunci de ce ar vrea domnul Ionesco să-l facă din aluat?
Domnul Ionesco: Nu, nu. Pentru că vrem să-l modelăm, dar nu din aluat. Dacă va fi din aluat, va fi sărac. Eu nu vreau ca fiul meu să fie sărac.
Rodica: Dacă e așa, ar trebui să fim în bucătărie?
Domnul Ionesco: Nu, nu. Putem să o facem oriunde, dar preferăm să o ținem limitată la bucătărie, pentru ca restul casei să rămână curată.
Therese: Dacă o vom face în bucătărie, voi aduce scaunele pentru oaspeți, dar nu cred că avem suficient loc în bucătărie.
Domnul Ionesco: Nu avem timp să ne pregătim. Nu fiți prostuță. Bucătăria se află într-o cameră, nu-i așa?
Therese: Da!
Domnul Ionesco: Ei bine, dacă bucătăria se află într-o cameră, atunci, evident, trebuie să fie loc într-o bucătărie. Și nu-mi pasă unde stau. Dacă nu avem suficient loc, pot sta afară și să se uite pe fereastră.
Therese: Dar asta nu ar fi politicos. Nu ne putem primi oaspeții afară. Știi ce vor spune oamenii despre asta.
Domnul Ionesco: Cui îi pasă de rinocerii ăia? Ei pot sta oriunde. Dacă nu avem suficient loc în bucătărie, vor trebui să stea afară. Therese, de ce nu pui scaunele în grădină? Rodica, de ce…

Rodica: Știu, o să pun oglinzile ca să vadă oaspeții din toate unghiurile.
Therese: Cred că ar trebui să fie ceva privat. Nu ar trebui să poată vedea totul.
Domnul Ionesco: Nu vor vedea. Ei sunt în grădină iar noi suntem într-un apartament la etajul trei.
Therese: De ce la etajul trei? Noi locuim la etajul patru.
Domnul Ionesco: E simplu. O facem la etajul trei pentru că locuim la etajul patru, iar acesta este primul nostru copil. Calculează.
Rodica: Voi aranja oglinzile pentru ca oaspetele să poată vedea asta din toate unghiurile posibile.
Domnul Ionesco: Foarte bine! Mă întrebam dacă o să vă amintiți să o faceți. Urmați doar schema mea.
Therese: Oooo! Va fi emoționant să avem oglinzi și oaspeți iar oaspeții să se uite în oglinzi ca să ne vadă, dar noi nu ne vom uita la ei prin oglinzi, pentru că îi putem vedea în oglinzi și ei ne văd pe noi.
Domnul Ionesco: Mi-ați spus că nu vreți să apară invitați, așa că eu cred că nu ar trebui să invităm pe nimeni. Oricum nu ne-ar putea vedea din grădină, așa că de ce să ne mai obosim să-i invităm?
Therese: Aveți dreptate. Nu vor face decât să ne distragă atenția. Dar eu nu am invitat prea mulți oameni. Singurii care vin sunt familia Rădulescu, familia Marinescu, familia Răuțescu, familia Doctorescu, familia Prezidențiabililor, familia Maiorescu, familia Ștefănescu, familia Vasilescu, familia Văcărescu, familia Boulescu,

Tradus de / Translated by Eugen / Eugene MATZOTA
Tradus de / Translated by Eugen / Eugene MATZOTA

Familia Porcescu, familia Georgescu, familia Cristescu, familia Grigorescu, familia Monetescu și familia aceea cu acel copil ciudat, cum îl cheamă? Adam? Da, familia Adam.
Rodica: La ce oră vor sosi?
Therese: Vor sosi mai târziu, dar nu-i vom invita.
Domnul Ionesco: Așa este, noi trei și invitații noștri, dar nu-i vom invita. (Întorcându-se spre Rodica) Ai aranjat oglinzile așa cum ți-am arătat, draga mea fiică?
Rodica: Nu știu despre ce oglinzi vorbiți.
Domnul Ionesco: Despre cele de pe diagramă. Ți-am arătat cum se face acum câteva seri.
Rodica: A, vă referiți la cele pentru oaspeții noștri pe care nu-i vom invita.
Domnul Ionesco: Nu, nu. Așa este.
Rodica: Am făcut asta ieri, când am adus făina și ouăle.
Therese: De ce le-ați adus? Ți-am spus să nu le întorci cu susul în jos.
Rodica: Îmi pare rău! Eu doar le-am adus aici, apoi am aranjat oglinzile după schema pe care domnul Ionesco mi-a întocmit-o acum câteva seri.
Domnul Ionesco: Să abandonăm acest subiect. Ce mâncare românească vom avea pentru oaspeții români?
Rodica: Vom avea doar patru invitați români? Ce mâncare românească vom servi pentru oaspeții români?

Therese: De ce ați da de mâncare doar la doi invitați români? Credeam că avem mâncare pentru patru fini fioroși,… Îmi pare rău! Am vrut să spun nesățioși, oaspeți români.
Domnul Ionesco: Pentru ceilalți patru, vom avea două feluri de mâncare românească.
Rodica: Vom servi două feluri de mâncare pentru patru persoane și toți cei cinci vor mânca din două feluri de mâncare?
Therese: Da, și sper că nu se vor supăra. Acestea sunt ultimele două farfurii pe care le mai am. Dar le voi da multe furculițe. Eu nu mi-aș face prea multe griji pentru că oricum nu îi vom invita.
Domnule Ionesco: Cred că ne-am organizat foarte bine și acum este momentul să repartizăm sarcinile. Therese, trebuie să-i spui Rodicăi care este implicarea ei în toate acestea. Rodica, trebuie să-i spui lui Therese care este implicarea ei în toate acestea. Therese, trebuie să-mi spui care este implicarea mea în toate astea. Rodica, trebuie să știi care este implicarea fiecăruia în toate astea.
Therese: Rodica, după cum știi, fiul nostru, Eugene, te-a ales să fii soția lui legitimă, să te aibă și să te prețuiască, de azi înainte, la bine și la rău, la boală și la sănătate, până când moartea vă va despărți, așa să te ajute Dumnezeu.
Rodica: Da!
Domnul Ionesco: Mă bucur că da. Dacă nu ai fi făcut-o, am fi avut o mare problemă. O să avem toți acești oaspeți pe care nu-i vom invita și am arăta ca niște proști dacă nu ai deveni soția lui Eugene.

Therese: Oricum, ca soție a fiului meu Eugene, trebuie să continui să ai grijă de el și după ce ți-l predau ție.
Rodica: Stai puțin! Nu e rău să-l întorci cu susul în jos și să-l răstorni când e atât de mic?
Therese: Așa este, dar ți-l voi da ție când va fi mai mare și probabil că îi va face plăcere dacă îl vei răsturna. Totuși, trebuie să vă amintiți de ce vă aflați aici. Chiar acum urmează să decidem ce calități va avea fiul nostru și vrem să ne spui părerea ta. Vrem să fim fericiți cu el, dar vrem, de asemenea, să fiți și voi fericiți cu el. Dacă faceți asta, el va fi fericit iar noi vom fi fericiți împreună, ca o mare familie fericită. Când vi-l voi preda, trebuie să continuați să aveți grijă de el la fel de bine ca și mine, dacă nu chiar mai bine. Sper că mama ta ți-a spus ce așteptări are un soț de la soția sa. Dacă simt că nu le îndeplinești, trebuie să-mi iau fiul de lângă tine. Vreau să știi că te voi monitoriza în permanență și mă voi asigura că îți vei îndeplini obligațiile.
Rodica: Înțeleg implicarea mea în toate astea. Vreau să știi că mă aștept să-ți crești fiul așa cum trebuie și să-l înveți să-și trateze soția așa cum și-ar trata mama, dar cu sărutări mai tandre. Trecerea de la tine la mine ar trebui să fie foarte simplă. În ceea ce privește diferențele, sunt sigur că se va bucura de ele. În ceea ce vă privește, domnule Ionesco, mă aștept să vă învățați fiul toate lucrurile bărbătești. Știu că nu sunt multe, așa că nu vă voi mai deranja deloc.

Domnul Ionesco: Acum, pentru că toți ceilalți au vorbit, este rândul meu și voi avea ultimul cuvânt. Până la urmă eu sunt bărbatul, eu sunt regele acestui castel.
Therese: Credeam că ți-am spus să nu te mai uiți la „The Honeymooners”.
Domnule Ionesco: Ai dreptate, draga mea. Îmi pare rău pentru că nu am urmat prețioasele tale îndrumări.
Therese: Ești iertată, draga mea. Vă rog să continuați.
Domnul Ionesco: (Către spectatori) Am luat următoarele decizii. Numele fiului nostru va fi Eugene Ionesco. Se va naște pe 26 noiembrie 1912, cu douăzeci și nouă de zile înainte de Crăciun, adică exact cât durează luna februarie o dată la patru ani. Faptul că se va naște în acea zi, cu douăzeci și nouă de zile înainte de Crăciun, ne va permite să avem luna februarie timp de douăzeci și nouă de zile, între 26 noiembrie și 25 decembrie. Dar acest lucru nu este important. Ceea ce este important este ca fiul meu să poată deveni un membru obișnuit al societății. El se va comporta ca toată lumea și va face ceea ce fac toți ceilalți. Nu va pune niciodată la îndoială autoritatea și va face ceea ce i se spune. Își va respecta mama și soția și va face toate lucrurile bărbătești, așa cum l-am învățat eu. Therese, acum e rândul tău.
Therese: (Către spectatori) Ei bine, ca orice mamă, vreau ca fiul meu să fie cel mai inteligent și cel mai frumos bărbat de pe pământ. Sunt sigură că va fi. Vreau ca el să devină celebru. Sunt sigură că așa va fi. După ce i-l voi preda Rodicăi, va deveni unul dintre cei mai mari scriitori din toate timpurile. Va fi atât de faimos, încât vom fi cunoscuți ca familia Eugene, în loc de domnul și doamna Ionesco. Bineînțeles, mă aștept ca Rodica să-i dea 2,75 de copii, la fel de mulți ca toate celelalte familii. Eugene va fi un maestru al limbii. Va vorbi română, franceză și engleză. Stăpânirea magistrală a acestor limbi îi va permite să-i controleze pe toți cei din jurul său, sau pe nimeni. El va fi eroul colegilor săi, dar și personajul negativ. El va fi totul. Acum, soțul meu va rosti elogiul fiului nostru.
Domnul Ionesco: (Către spectatori) Acesta este un moment fericit, dar tragic. Iată-ne aici, încercând să dăm viață fiului nostru prețios și, în același timp, ne despărțim de el. Invitații noștri sunt cu toții aici, dar nu i-am invitat, așa că s-ar putea să nu vină, dar vreau să audă asta. După cum știți cu toții, fiul meu a fost un scriitor celebru. Nu a trăit și nici nu a dorit societatea utopică pe care am imaginat-o pentru el, dar ne-a făcut pe toți mândri și va fi ținut minte mereu. Cea mai frumoasă amintire pe care mi-o amintesc de el este ziua în care a ajuns printre noi, ziua în care s-a născut. Tocmai deschisese ochii pentru prima dată când, îngrozit, și-a acoperit repede ochii cu mâinile, în timp ce o turmă de rinoceri trecea în fugă pe lângă patul lui micuț. A supraviețuit debandadei rinocerilor, dar a murit la scurt timp după aceea, la vârsta de 82 de ani.
Rodica: Oooo! Ce frumos a fost! (Se întoarce către Therese) Ce vom servi oaspeților noștri la desert?
Therese: Credeam că știi că vom face Eugenii. De aceea avem ouă și făină. Vom face aluatul și apoi eugeniile. Știi cum arată, nu-i așa?
Rodica: Da, sunt ca niște prăjiturele Oreo, dar albe, și au acel mijloc cremos.
Therese: Acel mijloc cremos este lucrul principal, ingredientul de substanță și caracteristica definitorie a unei eugenii. Dar trebuie să mănânci prin crustă și să guști întreaga prăjitură înainte de a ajunge acolo. Și aceasta este regula. Vă provoc să nu vă conformați!

(Conversația se oprește și, în liniște, cei trei încep să facă eugenii, în timp ce cortina cade).

Îți place? VINO CU NOI!

Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
Did you like it? DONATE THANK YOU!

De citit în limba română:
Readings in English