ALTCULTURE MAGAZINE ||| 62 ||| 10/2022 ||| Burnout cu refresh și strigături (II)
De Ion Bogdan Martin

ECOULTOUR le mulțumește tuturor celor care sunt alături în lupta pentru educație și cultură!

WELLBORN
Sănătatea trebuie să fie o stare continuă!
SOTER

Monodramă
Motto: „Ipocrizia este un omagiu pe care viciul îl aduce virtuții.”
La Rochefoucauld

Textul face trimitere la unii bărbați – numai și numai la aceia – care, deși destul de inteligenți, sunt fățarnici, un pic misogini și într-o permanentă căutare de noi și noi aventuri, dar numai cu femei care le pot aduce avantaje materiale sau situarea lor pe un palier superior în plan profesional și/sau social.

Este vară, casă la curte, interior de living, canapea, fotoliu, bar, măsuță, tablouri, oglindă mare…
Fond muzical, în surdină, o piesă interpretată de Jennifer Lopez…
Ovidiu, aproximativ 40-45 ani, în șort și tricou de firmă, cu părul ușor nearanjat și telefonul în mână, se învârte de colo-colo…

Şi șefa asta a mea… Cam colțoasă din fire. Şi urâtă pe deasupra. Urâtă? Urâtă, puțin spus! Nasul ăla coroiat și ochii zbanghii!!! Cică soțul ei este o personalitate marcantă la Banca Mondială! Păi sigur, altfel cum ajungea mare șefă într-o companie multinațională!? Ăștia, se trag unii pe alții, „bro”!!!
În fine, o sun și ce-i spun?!
Habar n-am!
Femeile astea!
Frate, nu sunt misogin (!), dar, în ultimul timp, în presa scrisă, la TV, pe Net, altceva mai bun n-avem ce face și discutăm foarte mult despre condiția femeii în societate, dar cred că, uneori, și noi, bărbații… Chiar și despre noi ar trebui, că și noi suntem nedreptățiți.
Bunăoară, ce șef de Resurse Umane – RUNOS, cum i se spune acum, ar alege, într-o funcție importantă, un bărbat, la fel de bine calificat, în detrimentul unei femei cu picioarele până în gât și cu sânii gata să explodeze… de silicon, de ce altceva!? „Domnișoara” mai vine la pachet și cu un rujuleț strident, o pereche de gene false (clipind des, gesticulează și imită mersul unei domnișoare) și o fustiță roșu-fucsia mulată pe fese… Nu mai spun de zâmbetul ei galeș și plin de subînțeles!!!
Pe bune, „bro”, dacă mă prezint la interviu, în ziua și la ora stabilite, încă de la intrare, portarul firmei îmi spune că postul s-a ocupat de o săptămână (!), de cineva cu un CV mult mai bun și mai consistent decât al meu.
Sunt cazuri, să recunoaștem. Chiar și în România (sic!)! Hai că asta a fost tare!
Pentru că țara noastră, din păcate, încă se mai pretează la astfel de chestii!!!
Ş-atunci, de ce să clamăm toată ziua nedreptățile care, recunosc, se întâmplă mult mai des în cazul femeilor și să nu vorbim și despre cele ale noastre, ale bărbaților?
Când apare ceva despre chestiile care ni se întâmplă nouă, lumea se amuză, dar dacă vedem niște ochi umezi și auzim niște oftaturi prelungi… Vai, toată lumea sare de cur (!). Vine presa, poliția, primăria… Comentează CTP, Ion Cristoiu (!), se dă la Acces Direct (!)… Pe mine, dacă mă bate o femeie râde o țară-ntreagă și spune că bine mi-a făcut. Nu se gândește la faptul că poate n-am vrut s-o lovesc pentru că… pentru că este femeie, na! Ce bărbat este cel care bate o femeie?!
Nu contest, femeia, da, este cea mai expusă, prin sensibilitatea caracteristică și datul ei natural, dar ni se întâmplă și nouă… Şi noi suntem sensibili. „Şi băieții plâng câteodată”?! Şi nu pentru că așa zice cântecul! Ni se întâmplă destule, uite chiar mie…

VOCE-OFF: „Chérie, qu’est-ce que tu fais”?
OVIDIU (grimasă, sotto voce): „Chérie, qu’est-ce que tu…” „…qu’est-ce que tu fais?” Dau la pește, aia fac!!!
VOCE-OFF: Cu cine vorbești?
OVIDIU: De unu’ singur. Monodramă!!!
Iubire, îmi prepar „speech”-ul pentru doamna director general. Caut, inventez ceva… Lasă-mă puțin, te rog! Pe limba ta: „laisse moi”!
(Trăgând cu urechea.) Aha! S-a liniștit. Uite că-i bună și franceza la ceva (sic!).

ALTCULTURE MAGAZINE ||| 62 ||| 10/2022 ||| Burnout cu refresh și strigături (II)
De Ion Bogdan Martin

Să revin, că pe urmă uit.
(La oglindă.) Mi s-a întâmplat, da, una tare de tot. Mă îndrăgo… Mă rog, e mult spus, îi făceam curte unei domnișoare foarte bine situată, sexy și… frumoasă (!), dar, în același timp, în gașca respectivă, era o altă domnișoară care îmi purta sâmbetele, uneori chiar și duminicile (!). Asta, cu duminicile, ca poantă!!!
Eram pe punctul de a obține o întâlnire cu domnișoara pe care o curtam de o jumătate de an și căreia îi dăruisem, ca s-o dau pe spate (!), un buchet cu o sută de trandafiri roșii, când vine și îmi spune că nici n-a intrat bine la toaletă și cea care îmi purta, ce-mi purta (!), i-a spus să mă lase în pace c-o bate de face pe ea ș-o bagă cu capul în vasul de WC!!! I s-a făcut frică și mi-a spus că nu mai poate fi nimic între noi. Că educația ei nu-i permite să intre în competiție pentru un bărbat. Şi cu capu-n closet (sic!).
Şi am dat o groază de bani pe buchetul ăla nenorocit!!!
„Bro”, chestia asta m-a făcut să văd altfel universul feminin și să-mi dau seama că femeia nu e mai prejos sau mai presus decât bărbatul. Suntem toți o apă ș-un pământ! Mai ales atunci când vine vorba de stat cu capu-n vasul de toaletă (sic!)!
Mda, dar dă bine să sărim și să ocrotim femeile neajutorate. Sincer, eu chiar empatizez, însă nici nu trebuie să exagerăm (!). Să nu fim nedreptățiți doar pentru că am fi mai (arătându-și mușchii, poze) puternici fizic! Şi noi, avem slăbiciunile noastre.
(Plecând din fața oglinzii.) 1300 de lei m-a costat buchetul, cu tot cu aranjament și spray-ul pentru luciul frunzelor!!!
Eu, atunci, am suferit enorm, dar n-a venit nicio televiziune (sic!) și nu m-a îmbărbătat nimeni (sic!) că am pierdut o întâlnire cu cea pe care o plăceam. Că mi s-a anulat o noapte de iubire. Sau chiar mai multe și, nu în ultimul rând, că am pierdut șansa de a avea o soție ai cărei părinți aveau conturile burdușite și case-n toată țara!!!
Plus buchetul: 1300 de lei, c-am investit!!!
De ce nu m-am dus cu cealaltă, cu cea care a vrut s-o bată… Nimic mai simplu, răutatea și promiscuitatea nu mă excită, pe lângă faptul că, pe tocuri (!), era cu doi (!) centimetri mai înaltă decât mine! Şi un pic mai plinuță! Şi, ca să fim sinceri până la capăt, nici nu avea o situație materială în concordanță cu viziunea mea despre o femeie frumoasă (sic!)!
Păi ce, dacă voiam sex neprotejat (!) mă duceam în Legiunea Străină (sic!), „bro”, nu mă culcam cu domnișoara… luptătoare de sumo care bagă fetele cu capu-n budă!!!
Şi șefa, doamna director, da, dacă mă gândesc bine, aduce puțin cu „domnișoara sumo”! Doamne, cum s-o fi îndrăgostit amărâtul ăla de la Banca Mondială de ea!? Numai la gândul s-o ai în pat lângă tine și ți se apleacă! Ţi se apleacă toate cele (sic!). O iei la fugă, „bro”!
În fine…
(Plimbându-se non-stop.) Bine, așa, aventuri „nașpa” au mai fost… Dacă mi-aduc aminte… Văduva de la Ministerul de Finanțe… A fost tare de tot! 33 de ani, (exagerând conturul sânilor) 120-60-90, soțul avusese un accident auto în urmă cu o lună, da, nu trecuse mult și domnița voia să facă o partidă de sex în amintirea dragului și neuitatului ei soț!!! Să-i preacinstească memoria!!!
Pe bune, „bro”, chiar ea mi-a spus asta: conveniseră că dacă se va întâmpla ceva cu el, ea să-și trăiască viața! Să nu poarte negru și să nu-l bocească. Mititica, n-a vrut să-l necăjească nici în lumea de dincolo (!), asta nevastă, „bro” (sic!), și s-a grăbit să-i facă pe plac chiar înainte de a-i săvârși parastasul de 40 de zile!!! Prilej de reamintire și înviere a memoriei celui care a fost preaiubitul ei soț.
Şi era bunăciune, nu altceva. Adică, pe lângă faptul că era… dotată (!), era și bine „garnisită” (!) financiar. Cum să nu placi o astfel de femeie, „bro”?! Cum?!
Femeia, foarte galantă și atentă, m-a servit cu o porție zdravănă de colivă… comandată chiar de ea (!) la Cofetăria Hotelului Intercontinetal!!! Şi nu era orice fel de colivă, ci una supraetajată (!), din arpacaș american (!), ornată cu bomboane belgiene umplute cu whiskey vechi de 20 de ani, după care mi-a dat un prosop de baie, cu chipul frumoasei Rapunzel (sic!), drept pomenire, și cu numele răposatului brodat pe verso!!! M-a emoționat de n-am mai putut!!! Nebunie, ce mai!
S-au aprins lumânări, s-au rostit rugăciuni, am făcut metanii (!), s-au vărsat chiar și lacrimi, „bro”… Mâhnire maximă, tandrețuri sprirituale (!) și… bogdaproste (sic!)!

Era 1 Martie, ieșind de la duș, cu tristețea zugrăvită pe chip (sic!), dar ținând cont de acea zi specială, cu adâncă și nedisimulată evlavie (sic!), mi-am pus un șnur de Mărțișor în jurul… în jurul… „brebenelului” (!)! Să-i ridic moralul femeii, nu de altceva! Prea îndurerata (!) și-a făcut cruce de trei ori după care a năvălit pur și simplu peste mine. M-a pus jos, pe parchet, mi-a rupt hainele…

VOCE-OFF: Mai stai, iubire?
OVIDIU: Doar un pic! (Sotto voce.) Acum stau sub văduvă, nu pot s-o las!!!

Numai că, atunci când am început partida, o aud cum strigă: „George! Georgeee!…” Speriat, m-am uitat la ușă gata s-o rup la fugă, dar nu, că mi-am dat seama repede, ea striga numele răposatului și iar: „Georgică, eu nu vreau, dar pentru tine o fac (!), mă. George, Doamne, parc-aș fi cu tine, zău! Așa, George! Bagă, George! Împinge, George! Mișcă-te mai repede! (Oftând.) Așa, așa, așa, Georgele!… Bineee!… Să mă ții mai mult, nu cum făceai când erai viu (sic!). Așa-așa! Dă-i, dă-i înainte cu tupeu”!!!
Gata! Gata! Până aici, „bro”! Doar eram și eu om. N-am mai rezistat. Nici eu și nici „brebenelul”!!!
Cum dracului să poți face sex cu o văduvă care se crede, în continuare, sub stăpânirea și ocârmuirea (sic!) răposatului?! Adică, tu să fii acolo și ea să-i strige numele prea… recent plecatului!? „Scarry, bro”!
Nici nu știu cum am aruncat-o de pe mine, m-am îmbrăcat și am rupt-o la fugă!? Nici prosopul nu l-am mai luat!!! S-o fi supărat, micuța, c-am dat-o cu capul de parchet (!), că nu m-a mai sunat!!!
Viața asta!
Am mai dat și bani pe flori degeaba!!!
Mda, „bro”, se mai întâmplă!

ALTCULTURE MAGAZINE ||| 62 ||| 10/2022 ||| Burnout cu refresh și strigături (II)
De Ion Bogdan Martin
ALTCULTURE MAGAZINE ||| 62 ||| 10/2022 ||| Burnout cu refresh și strigături (II)
De Ion Bogdan Martin

Privind în telefon.

Heee!… Să mai caut o maladie, ceva, și s-o sun pe șefa! (Citind.)
Uite, asta da! „Burnout”! E și-n engleză!
„Burnout-ul este o afecțiune complexă asociată cu epuizarea mentală, fizică și emoțională care apare ca urmare a stresului excesiv acumulat pe termen lung.”
Asta mă reprezintă cel mai bine. Parcă e scrisă pentru mine.
Da, o sun pe șefa și îi spun că am „burnout”! E și în trend acum, toată lumea vorbește despre asta.
Gata! (Formează.)
Bună zi… Bună dimineața și sărut mâna, șefa! Scuze, nu aș dori să vă inoportunez, dar…
Da, eu sunt, Ovidiu. Am… Adică, astăzi, ați văzut că nu…
Poftim? Îmi cer scuze, nu am înțeles! Ce… voiam să spun? Voiam, și nu „vroiam” cum spun toți analfabeții (!). Eeexact. Voiam să spun că… astăzi nu pot veni la birou… Mda, pur și simplu, mă simt epuizat. Au fost niște zile foarte, foarte grele. Am tras ca la galere și cred că am… „burnout”!
Cum ați auzit.
Sigur că-mi trebuie… Poftim? Nici dumneavoastră nu sunteți în companie! Atunci, pe cine să sun ca să…
Nu mai e cazul dacă am vorbit cu dumneavoastră. Vă mulțumesc frumos!
Ce este burnout și cum se manifestă? Este (citind)… „este o afecțiune complexă asociată cu epuizarea mentală, fizică și emoțională care apare ca urmare a stresului excesiv acumulat pe termen lung”.
Așa mi-a spus doctorul care m-a consultat (!)! Şi mi-a recomandat repaus total. Să-mi dau refresh…
Poftim? Scuze, n-am… n-am înțeles!?
Sunteți acasă, singură, iar soțul este la Paris… Parisul, da, „orașul luminilor”!!! Şi Macron este acolo, da, știu!!! Ah, s-a-ntâlnit cu soțul dumneavoastră!? Păi, la ce soție are, mi se pare normal (sic!)! Îm… Îmi cer scuze!
Poftim? Adică, dumneavoastră… Credeți că un masaj… mi-ar face bine?! Da, cred că nu… nu este o idee rea, deloc! O să mă duc la un salon de masa…
Mmm… Po… Poftim?! La dumneavoastră acasă! Aveți masă de masaj thailandez cu cromatoterapie (!)… Oau! Da, sigur… că sună tentant. Al naibii de tentant! Şi ziceți că face bine la… burnout?
Şampanie „Doom Perignon”?! Da, sunt convins că și ea face bine!!! Cred! Iar… Poftim? Căpșunele… roșii și dulci, da, le știu din copilărie (sic!). De când… Am mâncat vara trecută, acum nu am… Fără șampanie și frișcă, evident.
Să ce?! Acum, că sunteți… Să vorbesc la „per tu”, am înțeles. Şi spui că… ești dispusă… Chiar foarte bine dispusă, am priceput. Şi că de doi ani aștepți clipa aceasta?! Oau!
Eu? Poftim? (Surescitat, sărind de pe un picior pe altul.) E-adevărat? Adică… Adică dumneavoastră… Tu! Tu faci asta pentru mine? Oau! Sigur că sunt pe deplin în asentimentul tău, pentru că și eu consider că este o avansare absolut meritată (!). Da, îmi dau seama, postul, vacantat de atâta vreme, era păcat să-l ocupe altcineva mai slab pregătit (!).
Poftim? Sau… (Ușor intrigat.) Sau la fel de slab pregătit?! Asta este o altă nunață și nu știu dacă…
Ah, era o glumă! (Grimasă.) Bună de tot, daaa!…
Da. Am înțeles și vă… și îți mulțumesc, dar eu vreau să spun altceva, cu scuzele de rigoare fiindcă te întrerup, că astăzi e cea mai frumoasă zi din viața mea, dacă ați… dacă ai ști de când… Da, dar nu îndrăzneam… Mă bucur că ai făcut tu primul pas. Pur și simplu îmi era teamă să-mi etalez sentimentele (!)… Tu, vorba aceea, femeie căsătorită.
De multe ori te-am visat, nopți de-a rândul (!), cum stăteam amândoi sub o salcie, pe malul unei ape lin-curgătoare, eu, cu capul în poala ta, iar tu, tu cu ochii tăi superbi (sic!) și cu o cunună de flori de câmp prinsă în păr, îmi cântai și mă mângâiai…
Poet? Eu, ah! nu, doar că această imagine mă urmărește de mult timp (!) și n-am avut curajul să o devoalez în toată splendoarea…
Poftim? Scuze, n-am înțeles! Arzi de nerăbdare să stau cu capu-n poala ta și să… să… Oau, nebunatică mică!!!
Sigur, trimite-mi repede „share location” și-n zece minute sunt la tine, cocoșat (sic!), pardon!, cocoțat pe masa de masaj! Gata de rodeo!!!
Ei, cum așa?! Sigur că n-o să afle nimeni. Garantez, doar sunt bărbat nu cârlig de rufe. Ce fel de cârlig?! Nu, nu din plastic și nici din lemn. Așa se spune, da.
Parcă mi-a trecut și epuizarea. Vocea ta calină (!) și timbrul tău cald, precum adierea zefirului dinspre apus (!), mi-au dat refresh. Pe cuvânt! Mi-ai… Mi-ai înseninat ziua!
„Share location”, da. Acum, mă îmbrac. Îmi iau doar blugii și plec.
Pupici dulci, șefa! (Închide.)

(Sărind de bucurie.) Băi, ești nebun?! Băi, ești nebun?! Şi avansat, și călare pe șefa! Ca la rodeo (imitând sunetul unui armăsar): I-haaa!…
(Alergând în cerc, copilărindu-se…) „Zăresc un prinț călare, călare, călare/Zăresc un prinț călare, i-hai-ho!/El caută să se-nsoare, însoare, însoare/El caută să se-nsoare, i-hai-ho!/…”

Am pus-o, „bro”! I-hai-ho!
Şi vorba aia, femeie de femeie!!! Elegantă, distinsă, inteligentă și frumoasă de nu-ți mai poți lua ochii de la ea (sic!).
(Telefonul.)
Gata a venit și adresa.
Iubito! Honney, mă auzi?
VOCE-OFF: „Oui, mon cher”!. „Vino, sunt fierbinte”!!!
OVIDIU: Mai bine-ți bagi un termometru (!), la subraț, că este groasă la birou. S-a anunțat că vine Curtea de Conturi în control și am zece minute s-ajung pe masa de masaj (!)… ăsta, la birou. Da, la birou, că unde altundeva?!
Plus că există pericolul ca soțul tău să se-ntoarcă mai devereme din delegație și… am pus-o!!! Nu mai vreau să fiu mușcat, încă o dată, de vreun rottweiler!!! Eu zic că-i mai bine pentru amândoi.
Mă grăbesc c-am înțeles de la șefa că soțul este… Curtea de Conturi, pardon, este pe drum deja!
VOCE-OFF: „Très bien, mon petit ami”, dar mă mai cauți, da?
OVIDIU: „Bien sûr”. Nici nu se pune-n discuție! Te pupic dulce!
VOCE-OFF: „Ensuite”, eu o să mai dorm un pic că prea m-ai călărit rău azi-noapte!!!
OVIDIU (sotto voce): Auzi, tot ea se plânge! Femeile astea!
Merg să mă-mbrac ș-am zbughit-o!
VOCE-OFF: „Bonne chance”!!
OVIDIU: Chiar am nevoie. (Melodia, de la început, se aude din nou, dar mai tare…)
Jennifer Lopez, obrăznicătură mică/dezbracă-te că vine prințul Carolică!!! (Iese, dar revine imediat îmbrăcat cu același tricou, cu o pereche de blugi și cu lanțul lăsat pe dinafară.)
Prințișorul Carolică/pleacă-n zbor la… turturică!!! Pentru că n-am găsit altă rimă!
„Bye-bye” și „au revoir”! Sau invers.

(Iese, zgomot de ușă trântită. După două-trei clipe, se aude o altă voce de bărbat! Melodia se filează.)

VOCE-OFF (ton răstit): Dar dumneata… Dumneata ce-ai căutat în casa mea?!
VOCE-OFF-OVIDIU: Bună zi… Bună dimineața! Eu… Scuze! Eu sunt de la „lumină”! De la „lumină”, da. Adică, de la ENEL! Am venit să citesc contorul. Da, contorul!
VOCE-OFF: Păi, era cineva acasă?!
VOCE-OFF-OVIDIU: Da, o doamnă sau o domnișoară brunetă!
VOCE-OFF: Soția mea. Înseamnă că, astăzi, nu s-a dus la birou!
VOCE-OFF-OVIDIU: Probabil că-nseamnă (!)! Aveți… Aveți un consum destul de mare, dar se încadrează în media lunară pe KW/oră!!!
VOCE-OFF: Da, nu e nicio o problemă pentru bugetul nostru.
VOCE-OFF-OVIDIU: Bună ziua!
VOCE-OFF: Bună zi… Alo! Da’ ia stai așa! Ce… ce este cu lanțul acela, al meu (sic!), la gâtu’ dumitale?! (Sunet de pași în alergare, alte zgomote…)
Hoții! Hoții! Banditule, stai așa! Fir-ai tu… Săriți, hoții, hoții!…
(Lătrat repetat de câine…)
VOCE-OFF-OVIDIU: Marș, potaie! Marș, n-auzi?! Nuuu, nu de-acolo!!! (Scâncet de durere, urmat de un strigăt prelung – voce soprano!!!) Auuu!…

FINAL

ACASĂ
Îți place? VINO CU NOI!

Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
Did you like it? DONATE THANK YOU!

De citit în limba română:
Readings in English