De Eugen Matzota

Dacă, prin absurd, m-ar întreba vreun manelist cum stăm cu ”țaitgaistul,” dacă tot păzim micii pe același grătar, i-aș răspunde: prost.

Dacă, dincolo de absurd, ar arăta și mai mult interes, i-aș explica și cum văd eu azi acest Zeitgeist de după Sfârșitul Lumii. N-am pretenția să știe exact ce înseamnă, chiar dacă trăim în același spirit, dar am o speranță că a auzit vreodată de Atlantida, măcar la coadă la mici.

Platon spunea că Solon vizitase Egiptul în jurul anului 600 î.Hr., aflând despre Atlantida de la preoți. După ei, Atlantida fusese distrusă cu 9.000 de ani înainte, cam pe vremea Potopului, după alte surse.

Bune, și care-i legătura cu al nostru Zeitgeist?
În primul rând, ca și noi, atlanții aveau o civilizație avansată, chiar dacă era o utopie. Și noi am încercat tot felul de utopii. Cea mai mare este comunismul, care a dus doar la dezbinarea lumii.
În al doilea rând, până la un anumit punct, atlanții păreau a fi înțelepți și drepți. Și, totuși, se pare că asta nu le-a folosit la nimic și au dispărut cu tot cu Atlantida.

Și noi, până la un moment dat, poate, am urmat firul modelului lor de viață. În ceea ce am putea numi evoluție istorică, am trecut prin Evul Mediu, dominat de ideea ierarhiei, dar și prin Renaștere, cu umanismul ei.
Aparent, de aproape o sută de ani, părem a fi mai uniți. În teorie, desigur, căci una este adunarea tuturor țărilor într-un organism numit ONU și alta este Războiul Rece, unde vina aparține utopiei comunismului.

Spiritul timpului nostru va fi definit de către istoricii din generația următoare iar noi nu vedem acum decât semne de-ale sale: excesul de informație, individualitatea, așa-numita acceptare socială, transformarea lumii într-un mare ”sat global.” Ar mai fi degradarea mediului și schimbările climatice, în fața cărora suntem neputincioși și doar spectatori. Chiar acum, când avansul tehnologic și conectivitatea ne fac să părem a fi mai puternici și mai conștienți decât oricând?

Să fie doar banul de vină?
Să nu înțeleagă Cei Puternici că, dacă  dispare omenirea, dispar și ei?

Lumea de mâine, dacă va mai fi, este una utopică sau este doar cea lui Orwell?

Dacă soarta atlanților este cea din povestea lui Platon, care poate fi pericolul azi? Par a fi două… Unul ar fi  plasarea banului pe cea mai înaltă treaptă. Ura este celălalt.
Dar, vai, de unde atâta ură, când toleranța întrece orice limită și doboară orice barieră, chiar și pe cele ale bunului simț?
Ia să vedem situația altfel de cum ne este prezentată.

Aducem acasă la noi oameni care par a suferi acasă la ei. Vin, și, chiar dacă nu sunt mulți la număr, încep să ceară schimbarea culturii noastre, la noi acasă!
Mai mult, unii dintre ei, cărora nu le ajunge parcă nimic, vor să ne schimbe și pe noi, căci ne urăsc, cultural vorbind. Alții dărâmă statui, pentru că li se permite, deși nu au ce pune în loc. Mai mult, te urăsc pentru că nu ești ca ei!

Ce putem face noi, ceilalți, care suntem doar spectatori la un film ce nu se poate schimba?

Filmul nu se schimbă, dar se poate termina.
Fără HAPPY END…   

AM ZIS!

 

Îți place ce-am făcut până acum?
Ajută-ne să mergem mai departe, atât cât poți.
Leu cu leu s-a construit Ateneul.

Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI
RO46INGB0000999911598179, ING Bank
RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania

Did you like it?
DONATE
THANK YOU!