Diavolul și fulgii de nea
De Eugen Matzota
În principiu, într-o societate normală, una care crede în educație, în școală, ne alegem pentru copiii noștri cele mai bune școli. Știm că acolo trebuie să fie cei mai buni profesori, care să scoată un om deosebit din copilul nostru, care e oricum cel mai deștept din lume.
Ce facem, însă, dacă vine copilașul plângând acasă c-a fost făcut băiat, când el crede în mod serios la cei șapte ani ai lui că e fată și, mai mult, că i-au fot încălcate drepturile în mod extrem de grav? Păi, mergem la școală și dăm cu profesorul de pământ, nu la propriu, dar, mână-n mână cu conducerea liberală a școlii, ca să nu spunem marxistă, hai, neo-marxistă, îl suspendăm sau chiar îl dăm afară definitiv din învățământ. Am pornit de la un caz real din Oxford, nu Slobozia sau Vaslui, atenție!
Bun, dar cine suntem noi să facem asta, suntem cumva niște mici Dumnezei pe pământ sau doar niște oameni lipsiți de educație, la rândul nostru, care nu avem de unde să-i dăm cei șapte ani de acasă copilului? Dar ne erijăm într-o autoritate superioară învățătorului, că atâta știm, că al nostru băiat, deși are ce-i trebuie să atârne în față, crede cu de la sine convingere de șapte ani de experiență prin viață, că are o gaură.
Cine greșește aici, în afara părinților, cărora poate c-ar trebui să li se ia copilul, până nu-l distrug de tot?
Păi, cei de prin școală, directorul, vreo autoritate, acolo, ar trebui să scoată capul din Marx și să privească în jur.
Aaaaa, vrea să trăiască marxismul pe pielea lui?
Păi, marș în Coreea de Nord!
Demonstrațiile la care participă că e trendy le marchează repede nu pe Capitalul lui Marx, ci pe imperialistul mizerabil de Facebook, cu un iPhone, o altă mizerabilă creație capitalistă.
Cum e vreun forum mondial prin locuri scumpe, cum apar acești activiști ce sunt susținuți cu fonduri suficient de substanțiale ca să petreacă zile bune pe-acolo, apoi să revină la locul de muncă, dacă au, că meseria de activist e bine plătită.
Cine să fie în spatele împingerii generației fulgului de nea la marginea societății ce le provoacă teamă, către prăpastie?
Să fie Marx, oare?
Cum modelul societății marxiste a eșuat peste tot în lume și cine vrea să știe asta, știe, nu poate fi Marx atât de convingător.
Dar Banul, oare, o fi îndeajuns de convingător?
Tare mi-e că da.
Și, dacă așa este, atunci Diavolul e și el pe-aproape.
Sigur!
Am zis!