Puterea-Îngerul slut (III) De Claudiu Iordache De ce n-am încerca să trăim, încă de pe acum, şi altfel decât prin brutala şi sfâşietoarea desprindere de fraternitate?
Puterea-Îngerul slut (II)
Puterea-Îngerul slut (II) De Claudiu Iordache Toată viaţa acestui om care şi a colonizat clipa, şlefuit de puterea sa, de la început şi până în zilele noastre, ar putea încăpea într o singură uluire.
ALTculture 1/2021: Puterea-Îngerul slut (I)
ALTculture 1/2021: Puterea-Îngerul slut (I) De Claudiu Iordache “…Puterea perpetuează sclavia. Sclavia o divulgă. În serviciul sistemului, mulţimi gigantice îşi abandonează drepturile în schimbul prosperităţii. (De departe, America este cea mai importantă piaţă de „arestaţi“.) Pentru a şi supraveghea prizonierii, puterea se încumetă să penetreze intimitatea nu numai a zidurilor securizatelor cabinete ministeriale, ci şi a pereţilor tot mai subţiri ai vilelor americane, în care cetăţenii supraponderali dorm în stare de veghe. Cum nici un om nu e prea puternic pentru a i se opune, himerele rezistenţei se sting, pe rând, în secolul obez.
ALTculture 12/2020 – Anul 1989. Decembrie. Fapte și mărturii. După ce furtuna s-a stins ! Și a venit timpul negărilor și mistificărilor! Dar adevărul?
ALTculture 12/2020 – Anul 1989. Decembrie. Fapte și mărturii. După ce furtuna s-a stins ! Și a venit timpul negărilor și mistificărilor! Dar adevărul? De Claudiu Iordache
ALTculture 11/2020 – A fost odată Lorin…
ALTculture 11/2020 – A fost odată Lorin... De Claudiu Iordache Pe undeva, antimonia fundamentală între personajul generic Fortuna şi persoana Iliescu. Fortuna i-a dat viaţă, Iliescu a luat viaţa de la ea; Fortuna i-a dat un sens, Iliescu i-a deturnat sensul; diferenţa între cei doi nu este doar avansul dramatic de patruzeci şi opt de ore între “oferta” primului şi “raptul” celuilalt, ci şi evoluţia biografică a amândurora după ce Revoluţia a mai încetat a fi dovada onoarei naţionale.
ALTculture 10/2020: Revoluția mea
ALTculture 10/2020: Revoluția mea De Roxana Dascălu Acum un an, publicam ceea ce Roxana numea (Fragmente dintr-o viitoare carte, încă fără titlu)… O carte care, spune ea, apare și datorită insistenței mele. O fi, mai știi? M-aș bucura să fi contribuit cumva la apariția ei, căci trebuia să existe! Iată aici ce s-a schimbat de atunci… Citind cartea Roxanei ca și cum aș fi fost acolo, ca și cum totul s-ar fi petrecut în fața ochilor mei, pot spune cu mâna pe inimă că ea își picură lacrimi din inimă și suflet printre rânduri. Acesta este, mai mult ca sigur, motivul pentru care cartea este citită cu o reală plăcere, ca fiind un regal de amintiri scrise cu mare ușurință. Mie, cel care o cunosc de dinainte de Revoluția din Decembrie și vă rog să mă iertați că îi onorez pe eroii de atunci, nu pe aceia de azi ai mizeriei numită ”political correctness” și care-și permit a o arunca în derizoriu, scriind totul cu litere mici, cartea îmi trezește amintiri ce nu se pot șterge. Nu pot uita că, pe-atunci, se spunea cu mândrie proletară ”Noi muncim, nu gândim”. Eu, unul, n-am ce face, gândesc…
ALTculture 9/2020: DESPRE REUTERS EXIT POLL ȘI O POZĂ CARE MI-A SALVAT VIAȚA
ALTculture 9/2020: DESPRE REUTERS EXIT POLL ȘI O POZĂ CARE MI-A SALVAT VIAȚA De Roxana Dascălu În loc să scriu despre excelenta carte a Roxanei, o las pe ea să ne demonstreze asta. Eu doar vă voi împărtăși câteva dintre gândurile scrise atunci, în coșmarul creat de Iliescu cel niciodată nepedepsit. ”Mă aflu la hotelul Union și dinspre Arhitectură vin sute de demonstranți scandând ”Jos comunismul!”, ”Jos Iliescu!”. De la etajul întâi al hotelului, 2-3 femei de serviciu mai bronzate proferează înjurături la adresa lor, dar se retrag imediat înăuntru, în huiduielile mulțimii. Pe străzi, mii de oameni aşteaptă. Atmosfera e cam aceeaşi ca cea din 21 decembrie 1989.” …”cu cinci minute înainte de miezul nopții, un elicopter survolează Arcul de Triumf către Piața "Presei Libere. O jumătate de oră mai târziu, Ion Iliescu apare la TVR sinistru de asemănător cu Ceaușescu în disperarea sa din final, și, după îi face fasciști, la fel ca predecesorul său, cere ajutorul comuniștilor. Emisiunea se încheie la 0,48 pentru că la orele 01 se deschide focul”… "Iliescu, te iubim, Comunişti noi ne numim." ”Ion Iliescu, în dimineața zilei de 14.06.1990, le expune planul de bătaie la propriu și la figurat celor veniți spontan și neorganizat, că doar nu e prima oară când îl salvează de popor. Soarele răsare doar pentru ei, minerii comuniști, cu a lor deloc ascunsă ură față de intelectuali, care ar trebui, probabil, exterminați. ”Noi muncim, nu gândim”. Eu, unul, n-am ce face, gândesc… Eugen Matzota