ALTculture 07/2020 - Ceartă și împăcare De Adrian Scriminț Ciudat pământ, când trăiești în el îl sudui de-l iau dracii și când ești departe de el îți e dor. Nu trebuie s-o experimentați, că am făcut-o eu. L-am părăsit ca traficant de coca cola. Vigilenții de la graniță nu m-au crezut pe cuvânt și atunci a trebuit să improvizez.
ALTculture 02/2020 – RĂZBUNAREA CIUDATĂ (tragicomedie neagră) (IV)
ALTculture 02/2020 - RĂZBUNAREA CIUDATĂ (tragicomedie neagră) (IV) De Adrian Scriminț Octogenara bătrânică, trecută în viața ei prin două conflagrații mondiale de proporții, și pe ultima o ținea deosebit de bine minte, regreta amarnic venirea altor mentalități și a altor vremuri, cu iz de schimbare, iar una dintre ele o trăia în direct, acum, în acea sală. Își punea cu afront și nedumerire întrebarea, de ce s-au răsculat țărănimea și clasa muncitoare la curțile regale. De ce nu au lăsat monarhia în pace? Nu era mai bine ca teatrul să fie dat doar la palat și doar pentru înalta protipendadă? Ori pentru publicul atent selecționat, care intra în lăcaș îmbrăcat la frac, costum sau rochie de seară, așa cum își aducea ea aminte din anii copți ai tinereții.
ALTculture 01/2020 – RĂZBUNAREA CIUDATĂ (tragicomedie neagră) (III)
ALTculture 01/2020 - RĂZBUNAREA CIUDATĂ (tragicomedie neagră) (III) De Adrian Scriminț Ca orice început de spectacol reușit, și cel de față reuși să atragă toată atenția și concentrarea publicului. În fața ochilor le apărură un templu impozant, menit să îndrume către supunere credincioșii care îi călcau lespezile. Cunoscătorii știau că acela era templul puternicului Solomon. Cu mâinile larg deschise spre altar, preotul Zaccaria binecuvânta mielul sacrificat. Reflectoarele viu colorate dădeau viață firavelor lumânări cu rol de preluare a sufletului demnului condamnat, și transportat de fumul acestora în ceruri, să hrănească mărinimia zeilor și să îl înduplece să le dea mai multe semne de îndurare și opulență pământenilor. Jos, lângă soclu, o tânără fată medita în genunchi, transmițându-și odată cu jertfa recunoștința ei zeilor. Era Fenena, fiica lui Nabuccodonosor.
ALTculture 12/2019 – RĂZBUNAREA CIUDATĂ (tragicomedie neagră) (II)
ALTculture 12/2019 - RĂZBUNAREA CIUDATĂ (tragicomedie neagră) (I) De Adrian Scriminț Ploaia măruntă, mohorâtă și la fel de rece ca și norii, contrasta puternic firile celor care năvăleau în teatru. Cel mai bine de acest lucru își dădeau seama hostesele, observând față de serile obișnuite înfățișări noi, cu comportamente sau personalități diferite. Față de grupul țintă—publicul care îi frecventa de atâția ani sălile transmițând de-a lungul vremurilor cu fragilitate această tradiție și tinerelor vlăstare, alcătuit din melomani cu vestimentații diferite: de la ținute coat-dress, rochii de seară, fracuri, până la pulovere, cămăși cu carouri, blugi și chiar adidași; formând trepte sociale diferite: intelectuali, edili, studenți, localnici, turiști străini sau autohtoni iubitori ai artei—hostesele observau cu o oarecare undă de mirare revoluționarea unei părți bune din public, mai mândru de această dată, și mai cutezător. Indivizii ce-l alcătuiau, și puținele individe, pășeau cu frunțile sus pe covorul roșu, festiv, al instituției culturale.
ALTculture 11/2019 – RĂZBUNAREA CIUDATĂ (tragicomedie neagră) (I)
ALTculture 11/2019 - RĂZBUNAREA CIUDATĂ (tragicomedie neagră) (I) De Adrian Scriminț Și parcă obscuritățile treptate ale zărilor îi solidarizau cu întunecimea feței. Mergea contra firii, cu capul plecat pe strada aproape pustie, și lua cu piciorul la rost toate cutiile și toate paharele de plastic pe care le întâlnea în cale, doar ca să-și alunge gândurile năvalnice ce îi bubuiau în creieri, a răzbunare irealizabilă și a neputință.
ALTculture 10/2019 – Jovan Bilici (V)
ALTculture 10/2019 - Jovan Bilici (V) De Adrian Scriminț Scările vechi de lemn bocăneau din când în când și, deși o făceau din cauza gerului, îi dădeau lui Jovan Bilici senzația că îi venea mereu cineva din urmă. Îi blestema tare mult pe cei de la centru că îl trimiseseră în misiune fără nicio grenadă la dânsul, căci, în caz de primejdie, le-ar fi aruncat de-a lungul acestora dacă ar fi avut vreo cineva necugetarea ca să ajungă sus la dânsul. De altfel, în nicio misiune din ultima vreme nu i se permisese să fie înarmat până în dinți. Cele două încărcătoare nu îi erau îndeajuns nici pentru atac, și nici pentru acoperirea cu foc a retragerii cuiva. Trebuia să le folosească cu cumpătare. Misiunile lui erau clare, să se ascundă până și-n gaură de șopârlă și să transmită printr-o frecvență codată dacă sesiza sau nu mișcări inamice.
ALTculture 9/2019 – Jovan Bilici (IV)
ALTculture9/2019 - Jovan Bilici (IV) De Adrian Scriminț ...Ca printr-o vrajă neagră, în ultima vreme eșecurile lui Bilici se țineau în lanț. Ce-i drept, reușise în majoritatea misiunilor în care fusese trimis până atunci, simple, plictisitoare, statice, tupilat prin mărăcinii hârtoapelor. Și observa de pe crestele munților chei atât de îndelung mișcările mixte de trupe, de civili, de patrule, orice intrare sau ieșire a acestora de prin localitățile cu pricina, de i se cloceau și prindeau pui ouăle de șoim, vultur sau acvilă prin camuflajul ce-l avea montat în creștetul caschetei.