Cu barca prin Grecia

În această lume care pare că trăiește mai mult online, pare ciudat ca un om așezat, perfect ancorat într-o lume a afacerilor foarte exacte să fie atras de vreo Odisee contemporană.

Așa cum îl cunosc eu de mai mulți ani, Cristian Scafa nu pare omul care să se-arunce într-o barcă de dimensiunea celor de pe vremea Odiseei, ba, mai mult, cam pe același traseu!

De aceea, alături de călătoriile noastre obișnuite prin muzee deosebite ale lumii, am ținut în mod deosebit să public aici o parte dintr-o viitoare carte de-a sa.

Desigur că, dacă n-aș fi simțit ceva de la primele rânduri, m-aș fi eschivat extrem de politicos, deși nimeni nu mă rugase.

Eu sunt cel care, după ce-am publicat în niște numere anterioare ale acestei reviste fragmente din cartea scrisă de mama sa, mi-am dat seama că talentul se transmite și la fiu.
De aceea l-am și provocat!

Rezultatul este acest fragment de jurnal al unor români care n-au plecat în Grecia pe la plajă sau prin taverne, ci într-un exercițiu de cine pe cine, marea ori ei…

Se pare că au câștigat această rundă.
Hai să vedem povestea lor!

Eugen Matzota

21.04.2012

Prima zi. În care Zisu n-a venit. Unii cred că știu de ce. Ne vedem în aeroport. Old crew. Nelu, Miță, Bobo, eu. Flaviu e new entry. Împart tricourile și șepcile. Ale echipajului ordinare, a căpitanului deosebită. Deosebită pentru că pe noi ne încap, pe căpitan nu.

Glume de aeroport cu Bobo care-și numără problemele. Și pe care-l întreb candid dacă și-a primit canadiana. „Tricoul” zice Nelu. Nu,  canadiana,  insist eu. Canadiana era surpriza. N-a mai fost, dar Bobo s-a bucurat. Acum  poa’ să ningă poa’ să plouă…

Din Atena, taxiuri până în port. Ne-au cerut cate 40 €. Șoferul nostru știe engleza cât să zică „ok”. Eu mă resemnez cu conversația asta, pentru că Nelu rezolvă probleme de TVA. Transnaționale. În port cine ne primește? Tina. Și alți cunoscuți. Sunt amabili și par să se bucure că ne văd. Noi le facem cadou CD-uri cu Gh. Zamfir.

Rămân cu Nelu la recepția bărcii iar ceilalți pleacă la cumpărături, cu lista făcută încă din avion.

Merge repede, barca e aproape nouă și e la prima ieșire după revizie. Plecăm în jur de 15:30.        

E bine. Marea are un pic de hulă. Ridicăm pavilionul românesc. Eu fac ca fanfara. Bem rom cu lime, pe care le pregătește mus Flaviu și i se face rău. Nu de la rom, ci de la stat în cală.

Mergem mult. Ridicăm și velele. Ajută. Bobo atinge 10 noduri. E adevărat, și cu vele și cu motor.

Se face seara. Și se ridică și vântul. Încercăm să nimerim o acostare în Kea, golf Nicolaou. Pe întuneric și pe vânt. Totul merge perfect, până încercăm să lăsăm ancora. Care nu se lăsa. Miță o convinge trăgându-i șuturi. Dar se oprește din nou… total aleatoriu.

Sunt desemnat să țin de siguranța electrică. Nelu vine la mal ca la manual, dar ancora nu ține cu noi. Funcționează după cum vrea ea. Și nu prea vrea. După mai multe încercări, încercăm să ne legăm la mooring, dar renunțăm și mai facem o încercare la ancoră. Care iese, în fine. Flaviu aruncă parâma din vânt perfect.

Suntem la mal. E 22h. Mergem să mâncăm. Și să bem…ouzo. Culmea… Nelu se satură și pleacă primul. Mai golim o sticlă și mergem să ne culcăm. Culmea… mus Flaviu doarme singur în cabina de 2 persoane!

22.04.2012

Ne sculăm într-un piuit sinistru. E alarma de la bord care ne avertizează că nu mai avem curent în baterii. Eu am lăsat siguranța de la boiler pornită, crezând că suntem conectați la curent la mal. Nu eram. Căutăm de unde se oprește piuitul. Găsim… dar greu.

Dumnezeu există, ar zice cineva cu suflet rău. Pentru că lui Flaviu, dimineața, nu-i mai merge toaleta. Ale noaste merg. Concluzia este că barca e de rahat. Cel puțin din punct de vedere electric. Ca o confirmare, în scurt timp nu mai merge nimic din ce era acționat electric: pompe de evacuare băi, pompe dușuri, ancoră….

Nelu vorbește în engleză cu compania, duminică dimineața la ora 8, încercând să le explice cum nu merge ancora decât ținând de siguranță cu mâna. Noi îi spunem să zică și de toalete.

Din discuții pricepem că e ceva legat de siguranțe. Flaviu descoperă câteva suspecte, cu improvizații de staniol. Și una arsă la care trebuie să improvizăm noi ceva. Pleacă pe mal înarmat cu un patent, să caute liță. Și, culmea, vine cu liță. Face punte pe siguranța arsă și pornesc toate care nu mergeau. Mai puțin toaleta lui Flaviu.

Ancora merge tot cum vrea ea, dar Miță intuiește un stil de a o ridica prin apăsări mici și multe, așa că reușim s-o ridicăm și plecăm în jur de ora zece. Lui Nelu i se promite de la companie că ne va aștepta un electrician în Paros. Sunt circa 60 nm până acolo, așa că vom ajunge cam în șapte ore.

Marea este extrem de calmă. Miță face traseul pe GPS și ne pune să ocolim zone cu stânci și epave. După ce le depășim, avem de înfruntat multele E-uri din micul dejun luat pe punte. Cafea, rom, mai rar câte-o bere. Se doarme… Unii concomitent, alții pe rând… Muzica alternează Brahms cu Mărgineanu.

Nu-i vânt pentru vele, pentru că bate pupa și vântul aparent aproape stă. Ridicăm totuși juma’ de foc, să fie. Nelu ajunge la concluzia că suntem o navă care navighează cu vele și motor în același timp, drept pentru care trebuie să ridicăm semnalele corespunzătoare pe timp de zi. Adică un triunghi cu vârful în jos. Asta și pentru că văzuse că ele există la bord.

Și, deși cel care ne-a predat barca ne-a spus că nu le folosește nimeni, decide că nu putem să mergem fără semnale. După vreo șase încercări în care am legat triunghiurile în toate variantele posibile, ajungem să navigăm regulamentar. Noroc cu saulele aduse de la București.

Dublăm insula Siros fără să oprim. Vedem pescari și pescăruși. Apa e din ce în ce mai calmă. Nici nu zici că are numai 16 grade. Ajungem la Paros și acostăm în golful Naouxis – 99,04 nm de la plecare. Din fericire ei au moorig pentru că noi nu avem ancora. Marina. Frumos și pitoresc. Au și curent, au și apă. Și chiar și un râu cu apă dulce.

În consecință, Bobo e în pericol să fie atacat de gâștele pe care le provoacă vorbind. Vine și electricianul de la companie, care nu-i electrician, e numai de la companie.  El a venit numai să vadă, ca să știe ce să-i spună electricianului care vine mâine la zece. Nelu-i spune, mobilizator, că mâine la zece, noi suntem plecați. Poate reușim să-i aducem mai devreme…

Seara la masă, încercăm prin construcții logice să deducem de ce nu merge toaleta musului. Flaviu se angajează în fața colectivului să se ocupe personal de electrician,. dar pentru că Flaviu nu prea vorbește englezește, iar electricianul, presupunem noi, nu prea vorbește românește, Nelu propune să filmăm scena.

Când venim de la masă, merg toate pompele din băi…dar nu le putem vedea pentru că nu mai merge lumina. Flaviu mai improvizează o siguranță…

Noi încă mai credem în cultură!
Poți ajuta prin PayPal, REVOLUT
sau pe contul asociației ECOULTOUR!

23.04.2012

Dimineața. Sunete înfundate. Sunt bătăi în peretele despărțitor dintre cabine. Nelu bate Morse: S.O.S. sau O.S.O. Nu-i foarte clar. Ne sculăm oricum. E 7. Așteptăm electricianul. Între timp, Flaviu   face ce face și mai înfundă o toaletă. Având în vedere că e și băiat bun și mus, primește trusa de scule.

În chiloți, desface toaletele. Noi suntem pe punte, îl încurajăm. Între timp, vine electricianul. Englez. Care e mai mult englez decât electrician,  pentru că după ce ne desface o siguranță, ne explică cum e cu derivativele din sistemul bancar și taxele din Grecia. Printre argumentări, ne trimite în Santorini după siguranță.

Ne bucurăm că, vrem nu vrem, ajungem în Santorini. Pentru scurt timp, deoarece se dovedește că nu e de la siguranță, ci de la senzorul de lanț. Ceea ce Miță intuise cu o zi înainte. În consecință, pune resetarea senzorului la opt secunde și nu mai mergem la Santorini.

Plătim utilitățile. Apă, curent, motorină. Băiatul care aduce motorina e român. Din Iași. E aici de patru ani. La început i-a fost bine, acum nu prea mai e la fel. Îi lăsăm patru euro. Câte unul pentru fiecare an…

Plecăm spre insule din sud de Naxos-Iraklia.

Ca să ajungem acolo, ocolim Paros prin nord, însă greșim ruta și nimerim pe recif. Cu apă între 1 si 5 m. Nelu merge tiptil. Miță e la GPS, eu în prova. Se vede cum se ridică fundul. Filmez. Îi strig că e sus. Ezităm și atingem o stâncă. Ne oprim. Nelu dă înapoi.

Plutim. Inspectăm repede compartimentele de sub punte. Totul e OK. Nu luăm apă. Hotărâm să mergem înapoi în marina din Paros să inspectăm carena. Acostăm în același loc. Nelu se scufundă sub barcă să vadă pagubele. Răsuflăm ușurați. Nu r decât o zgârietură pe derivor. Echipat cu neoprenul cu glugă, mănuși și ciorapi, Nelu arată foarte profesionist, dar refuză să iasă din apă pe la scară și se cațără pe stânci. Drept care e atacat de gâștele din zonă. Chestie de gust…

Verificăm încă o dată compartimentele, santinele și zona de îmbinare a derivorului. Totul e OK. Plecăm. De data asta mult prin larg. Nelu decide că se poate relaxa. Ca atare îl deleagă pe mus Flaviu să facă „Cuba Libre” pe bandă și pe mine mă numește căpitan cu șapcă. Cu Miță secund. Noi, adică eu Miță și Flaviu, trebuie să ducem barca în insula Iraklia. În care port, ce mai nu contează? Vedem noi la fața locului.

Profităm și de puținul vânt și ridicăm velele. Nelu teoretizează cu Flaviu, Miță exersează cu mine GPS-ul.

Navigăm foarte frumos. Asta și pentru că am pus fumuri din saci de gunoi. Dublăm Naxos și ne apropiem de insula de destinație. Prin larg. Ocolim încă un recif mic cu apa de trei metri, după care dăm jos velele ca să putem manevra. Trebuie să alegem între două golfuri Yeoryios și Livadhi.

Nelu vrea să ne lase să manevrăm singuri, dar nu reușește să se abțină să nu se amestece cu noi și noi indicații. Flaviu nu mai înțelege nimic… Bobo doarme.

După multe manevre de acomodare, duc barca în Livadhi și ancorez.  Sunt cu Miță la ancoră, așa că nu-s probleme să ancorăm. Ancorăm de două ori, pentru că prima n-a fost chiar perfectă. Iată-ne ancorați. În pustiu.

A fost un sat, dar a fost părăsit. Așa că nu sunt nici taverne… Refăcut, Nelu gătește. Paste cu somon,  excepționale. Mâncăm pe barcă, în pustiu…

Luminăm cu lanternele, în primul rând malul spre care bate vântul. Luna,  crai nou, luminează și ea. Deosebită. Mai filosofăm, mai cugetăm, mai ne contrăm. Dar după așa o zi, lucrurile-și schimbă valoarea…

Azi 19,9 nm

Total trip 140,18 nm.

________________________________________________

Did you like it? DONATE, please!
PayPal
REVOLUT: @eugenematzota

---

Readings in English

	The Vanishing Aromanian $9.95 to buy Other formats: Paperback
	NEW MILLENNIUM MASONIC ETIQUETTE $9.95 to buy Other formats: Hardcover, Paperback
	Even You Are a Freemason? Kindle Edition $4.95 Other formats: Paperback
	THE THIRD KEY: The Story of a lost Realm $4.95 to buy Other formats: Paperback
	Theosophy, The Final Answer   $4.95 to buy Other formats: Paperback
	NEW MILLENNIUM MASONIC ETIQUETTE Paperback $19.95

De citit în limba română: