ALTculture 04/2020: Literatura conștiințelor mlăștinoase De Claudiu Iordache Și se mai resimte încă în literatura conștiințelor mlăștinoase elanul, hrănit de sinceritate și o stare de conștiință acută, asumată atunci când sub povara ei scriitorii lumii estice atacau cazarma totalitară începând cu citadela ei ce părea de-a dreptul inexpugnabilă, Rusia stalinistă!
ALTculture 04/2020 – CERNĂUŢI (II)
ALTculture 04/2020 - CERNĂUŢI (II) De Adina și Bogdan Baranovschi Aproape de granița cu România, Cernăuți este principalul oraș ucrainean al Bucovinei de Nord, o regiune istorică, fiind când în posesia turcilor, când a românilor-bucovineni, când a ucrainenilor, fiecare stăpânire punându-şi amprenta asupra dezvoltării sale. Epoca de aur a fost cea din timpul monarhiei austriece (din a doua jumătate a sec.XIX-începutul sec.XX), vizibilă şi azi la nivel arhitectonic. Între 1918-1940 oraşul a fost parte a Bucovinei româneşti. Aici au venit la studii poetul Mihai Eminescu, compozitorul Ciprian Porumbescu, scriitorul Gala Galaction, teologul Dumitru Stăniloae şi poeta Olga Kobileanska, a cărei activitate s-a împletit strâns cu viaţa literar-artistică. După intensa rusificare de după război care a durat până prin anii ’90, Cernăuţiul retrăieşte în prezent o a doua perioadă de strălucire prin valorificarea turistică a obiectivelor sale istorico-culturale, cele mai admirate fiind Universitatea Naţională (fostă Mitropolie a Bucovinei), Teatrul Muzical-Dramatic, Catedrala Sf. Duh, Muzeul de Artă, Primăria, strada pietonală Olga Kobileanska, clădirile unor vechi hoteluri, Palatul de Justiţie (sediul Administraţiei Regionale), Muzeul de Istorie şi Cultură a Evreilor din Bucovina, Cinematograful „Cernăuţi” (fostă Sinagogă), Filarmonica, Catedrala Sf. Nicolae, Biserica Armenească, Gara etc. Cernăuțiul se fălește cu multe monumente şi clădiri arhitectonice deosebite (în special de pe artera pietonală Olga Kobileanska) datorită cărora urbei i se zice „Mica Vienă”. Vă invităm la o călătorie în timp pentru a surprinde farmecul de altădată!
ALTculture 04/2020 – „Legiunea străină”
ALTculture 04/2020 - „Legiunea străină” De Ion Bogdan Martin Un difuzor hodorogit împrăştie în cameră acordurile Bolero-ului lui Maurice Ravel. Doi bărbaţi, între două vârste, stau aşezaţi unul lângă celălalt şi privesc în gol. Unul dintre bărbaţi are chelie, iar celălalt… n-are absolut nimic împotrivă. O molie dă târcoale, totuşi, bărbatului cu chelie!
De ce ne urăsc Ei pe noi, românii? (5) – editorial
De ce ne urăsc Ei pe noi, românii? (5) - editorial De Eugen Matzota De ce fac asta? PENTRU CĂ-ȘI POT PERMITE! Ei sunt șmecheri, noi, turma de fraieri.
ALTculture 03/2020 – Poate ştiinţa să dovedească existenţa lui Dumnezeu?
ALTculture 03/2020 - Poate ştiinţa să dovedească existenţa lui Dumnezeu? De Eugen Matzota Întrebarea se referă la scopul ştiinţei, iar J. W. N. Sullivan, în Outline of Modern Knowledge, lămureşte foarte bine această chestiune: „Ştiinţa nu ne spune nimic despre substanţa elementelor din care am clădit lumea percepţiilor, ea ne dă numai expresiile matematice ale acestor elemente“. Ştiinţa se întreabă cum se mişcă universul, nu neapărat de ce şi, de aceea, am putea spune ca şi Duns Occam, franciscanul din secolul al XIII-lea: „Ştiinţa nu poate dovedi existenţa lui Dumnezeu“.
ALTculture 03/2020 – 105 ani de la Genocidul armean, o rană încă sângerândă
ALTculture 03/2020 - 105 ani de la Genocidul armean, o rană încă sângerândă De Marius Oanță În fiecare an, la data de 24 aprilie, armenii din lumea întreagă comemorează victimele genocidului armean, pus la cale de liderii Comitetului Uniunii și Progresului, și anume: Talaat Paşa, Enver Paşa și Jemal Paşa, reprezentanți ai partidului aflat la putere în Imperiul Otoman, cunoscuți drept „Junii Turci”.
ALTculture 03/2020 – Elementul Pământ – o abordare sincretică
ALTculture 03/2020 - Elementul Pământ – o abordare sincretică De Mircea Bucin Înainte de a intra în subiectul ”elementului pământ”, vreau să aduc câteva precizări despre originile acestui termen și semnificația sa în contextul filozofic. Prin urmare, înțelegem deci că este vorba de un concept pe care îl numim ”pământ” și nu vom vorbi despre sol sau planeta cu același nume. De când omul a fost alungat din rai (și am să revin în cele ce urmează), el a căutat mereu să își regăsească divinitatea pierdută în acel moment. Și aici precizez că nu este vorba de o divinitate precisă, ci de natura divină a omului, spiritualitatea sa, care evident nu este pierdută definitiv, ci mai de grabă așteaptă să fie redescoperită de omul pământean. are ciudat, paradoxal, chiar, dar, iată, se pare că boala nu este duşmanul omului, ci o prietenă, fiind indispensabilă existenţei noastre. Una dintre marile temeri ale omului, mai ales atunci când se îmbolnăveşte este acela că va muri, că de aici i se poate trage moartea. Dimpotrivă, moartea îi ameninţă mai mult pe cei ce nu mai au puterea de a fi bolnavi, unde subconştientul nu mai poate acţiona normal.