”Colindătorul” ▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.107, 07/2026 ▲

Abstract: „Colindătorul”

▲▲▲ ALTCULTURE MAGAZINE Nr.107, 7/2026 ▲▲▲
Noi mai credem încă în cultură!

Abstract: In the excerpt from Sub semnul lui 12, titled „Colindătorul” and authored by Ion Bogdan Martin, the narrative unfolds on Christmas Eve in 2014, capturing a domestic debate between Olivia, a principled judge, and Tibor, her pragmatic real estate counselor partner. Set against a backdrop of television news broadcasts covering historic weather warnings, international scandals, and religious history, the couple navigates contrasting worldviews on faith, skepticism, and justice.

The atmosphere shifts from playful banter and tension regarding career choices to a touch of the uncanny when an enigmatic, humble caroler visits their apartment, refusing money and sharing spiritual parables before departing mysteriously.

The excerpt concludes with an air of suspense as Olivia uncovers an unexpected package left beneath the Christmas tree.

Noi încă mai credem în cultură!
Poți ajuta prin PayPal, REVOLUT
sau pe contul asociației ECOULTOUR!

Ajunul Crăciunului. In anno Domini 2014.
De la un televizor, când și când, se aude vocea unei crainice: muzică, știri…
Doi tineri frumoși, Olivia și Tibor, stau îmbrățișați pe canapea… El tastează de zor.
Voce-off tv: „Conform documentelor, în 1605 la Strasbourg a fost înălțat primul pom de Crăciun, într-o piață publică. Nu avea încă lumânări și era împodobit cu mere roșii. În 1611, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesien împodobește primul brad așa cum îl cunoaștem noi astăzi.
După 1878, decorațiunile de Crăciun din sticlă argintată de Turingia au tot mai mult succes, așa că această tradiție pur germană va cuceri întreaga lume, fiind adoptată pretutindeni, fie că este vorba despre țări din Asia, Africa, America de Nord și de Sud sau Australia…”,

—Tibor, nu vrei să lași odată telefonul ăla?! Este Ajunul Crăciunului! Acum se face 12! Merry Christmas, vorba aia!
—Merry Christmas, iubito! Trebuie să… Am aici…
—Mă enervezi! Ești pe facebook? Trebuie să dai like-uri la toate prostiile…
–Nu este niciun like! E un american care mă tot întreabă… Unu’ din Chicago, Illinois… Caută un apartament sau o vilă… Astăzi dimineață a aterizat, cu tot cu mașină, are niște afaceri mari și se grăbește.
–În seara de Crăciun?! Un tembel. Ţi-l arunc, să știi?! 
–Asta mi-e meseria, trebuie să vând și să închiriez case!
–Când mă ții pe mine în brațe?
–Clienții mă caută pentru că sunt bun. O să spun și eu precum Pușkin: „Dracu’ m-a pus să mă nasc în Rusia cu suflet și talent?!” Îți dau voie să-nlocuiești Rusia!
–Bravo! Talentatule!… Am dat-o pe citate!
–Bine că n-am dat-o pe telenovele!
–Frumos îți stă!? Sau nu te mai excit? 
–Ce vorbă-i asta? Doar… numai ce… Adicăăă…
–Mda! Dar poate că mi-a plăcut și mai vreau o dată! Știi cum se spune? O dată nu se pune!
–Nimfomano! Tibor primește o palmă peste umăr și o grimasă ucigătoare. Glumesc, Oli! Glumesc. Dar, în vară, că mi-am adus aminte, parcă a fost un scandal cu o judecătoare care, de dragul sexului cu amantul… fără număr!, fără număr!,  a comis mai multe infracțiuni… 
–Și de unde până unde, mă rog?
–Fără număr? Păi, bărbatu’ era poten… Tibor își încordează brațul drept și strânge pumnul, arătându-i-l.
–Nu, tembeluțule, analogia!
–Ah! Mă gândeam… tu, în calitatea ta de judecător, dacă eu aș fi în impas… dacă aș fi comis o… Dacă, zic și eu…
–Sigur, dragul meu, te vei bucura de toată atenția mea și vei beneficia de prezumția de nevinovăție până la proba contrarie și decizia definitivă. După care, dacă ești vinovat, cu tot regretul, pușcăria te mănâncă, puișor!
–Ce vrei să spui… puișor? Adică, omul pe care-l iubești…
–Dacă ești vinovat trebuie să plătești, numai că eu mă voi recuza din completul care te va judeca. Așa este corect… puișor.
–„Puișor”, mă îngrozești câteodată! Nu știu, zău, dar tu nu vezi ce se întâmplă în țara asta?! Câte încrengături între oamenii politici, judecători, guvernanți, poliție, jurnaliști, servicii…
–Cutume, tradiții și obiceiuri comunistoid-balcanice. Sunt din ce în ce mai puține. N-o să mai dureze mult bazarul ăsta!
–Știu, știu… O să vedem că peste 200 de ani va fi mult mai bine!!! Optimistă incurabilă.
–Dar tu nu ești un infractor, un interlop, nu?
–Normal că nu.
–Ș-atunci, de ce te supără că vreau să fiu corectă? Ai ceva de ascuns?
–Am uitat că tu n-ai mamă, n-ai tată!
–În materie de justiție sunt orfană! Și aș vrea să încheiem subiectul… Ia! Auzi, ce spune!
Voce-off tv: „Începând din seara aceasta, 31 de județe se vor afla sub avertizarea de cod galben, ninsorile vor cuprinde treptat cea mai mare parte a țării, iar în sud și sud-est vor fi abundente și se va depune un strat nou și consistent de zăpadă. În Lunca Dunării și în Dobrogea precipitațiile vor fi mixte și se va depune polei.
În cea mai mare parte a Munteniei, în jumătatea de sud a Moldovei, în Dobrogea și în estul Olteniei, vântul va prezenta intensificări temporare, cu rafale de peste 70 km/h, viscolind și troienind zăpada…”
–Se strică vremea! Și tocmai de Crăciun!
–Abia se bucură și copiii de zăpadă. Crăciunul fără zăpadă parcă nu are niciun farmec. Unde este magia Crăciunului?! Parcă așa se spune, nu? În fond, trebuia ca iarna să-și intre în drepturi…
―Crăciun fericit!
―Crăciun fericit! Pe la prânz, au spus că abia după 7 ianuarie, vremea se va schimba…
―După Sfântul Ion… Sfântul Ion… Înainte-mergătorul… Botezătorul lui Iisus.
―Da, și? 
–Apropo, știi ce este fascinant, după ce Elisabeta l-a născut,  în ziua a opta au venit toate rudele, pentru tăierea pruncului împrejur…
–Adică, să-i taie bunătate de… puță?!
–Nu mă supăra! Rudele au întrebat-o ce nume îi va da nou-născutului, voind ca acesta să poarte numele de Zaharia, așa cum cerea tradiția, după numele tatălui său… Numai că mama s-a opus, iar tatăl…
–Iar te dai interesantă!
–Nu fiii!…
–Deci, astăzi, am fi putut să-l celebrăm pe… Zaharia Botezătorul?!
–Așa spune Evanghelia lui Luca.
–E ca aia: „s-a dat la televizor”. E tabu, frate! Că și Luca ăsta… mare șmecher. A scris ce-a vrut el acolo… De unde să știu eu dacă așa a fost!? Aș fi vrut să-l văd eu trăind astăzi, unde sunt camere de supraveghere peste tot… Nici la veceu nu mai poți să…
–De ce mă necăjești?
–Plus de asta, nu există nicio dovadă că Evanghelia, atribuită lui Luca, a fost scrisă chiar de el… Cu mânuța lui cea dreaptă. Evanghelia s-a publicat anonim, eu așa știu.
–Luca a existat și a fost medic. Chiar Hieronimus spune că Luca a fost contemporan cu apostolul Pavel și… Și l-a însoțit pe acesta în drumul spre evanghelizare.
–Drum lung și greu…
–Greu, chiar dacă tu glumești acum.
–Dar eu nu spun că Luca nu a existat… Doar că… uneori tu… dai așa o…
–După ce apostolul Pavel a murit, Luca a continuat să predice în… în Anatolia și în Macedonia… și pe unde a mai fost!
– „Și pe unde a mai fi fost!” I-a plăcut turismul. Era la ofertă… „Early booking”. „Last minute.”
 –Nu huli! Se știe, cu siguranță, că a murit în Dalmația și a fost îngropat în Teba, iar în timpul cruciadelor, moaștele sale au fost duse la biserica Sf. Iustin din Padova, cu excepția craniului, care a fost dus, din ordinul lui Carol al IV-lea, la Catedrala Sf. Vitus din Praga.
–Asta nu se numește profanare?!
–La sfinți nu se aplică. Iar ești rău!
–După această dovadă de erudiție într-ale evanghelilor, epifaniilor, Noului Testament și… mai știu eu ce!, mai ești în stare să-mi spui că mă iubești?
–Nu!
–Oli, nu te supăra, dar știi bine… eu mai ateu așa, sigur, nu convins, dar îmi pun mai multe întrebări… Mai filosof. Nu merg pe principiul „Crede și nu cerceta”!
–O prostie! Ai citit bilblia?
–Doar Biblia hazlie a lui Leo Taxil.
–Un anticatolic. Eu vorbesc despre adevărata biblie! Acolo, niciunde în cuprinsul Revelației divine, nu există această prescripție: „crede și nu cerceta”. Nicăieri! Dar poate că ai auzit despre „caută și vei afla!”, asta este în Evanghelia după Matei și e altceva. Te îndeamnă la cercetare și la cunoaștere. 
–Nu știu cum facem și ajungem mereu la aceleași discuții!? Eu îți respect credința. Credința este o opțiune personală. Așa cum în cazul meu ar trebui să funcționeze reciproca. 
Pierre Laplace spunea că Dumnezeu nu ar avea loc în sistemul său cosmologic. Și nu este un paradox.
–Matematician fixist și aiurit, ce ar fi putut el să…
–Ba, deloc. Extrem de inteligent și aplicat…
–Iar tu, un consilier imobiliar extrem de enervant. Gata!
–Tu ai început…
–În loc ca magia Crăciunului să te facă mai bun și mai înțelept, tu… Mai bine, du-te și fă-mi un ceai!
–Te rog frumos!
–„Te rog frumos!”
–Auzi, dar cum să bei ceai când, tocmai acum, toată lumea desăvârșește „sfânta taină” a șoriciului, a tobei, a cârnaților sau a caltaboșului!?

–Sau a sarmalelor ori a piftiei și a salatei de boeuf! Trei stele Michelin.
–Avem și d-astea? Oau! 
–Oau, dar încă nu este ora 12. Ora zero. 
–Când mă uit în frigider și pe masă, mă ia cu amețeală… Biiine, mai aștept. Ce fel de ceai?
–De gălbenele. Pansament pentru dezmățul culinar ce va urma.
–Așa da!
–Dacă ai ști cât de mult mi-am dorit să sărbătorim acest Crăciun în doi…
–Mie-mi spui?!
–Doar tu și eu… Primul Crăciun în doi.
–Un Crăciun plin de bunătăți…
–Și de dragoste.
–Evident! Moș Crăciun cu plete dalbe, a sosit de prin nămeți… ca să vezi darul de sub brad și să te urci pe pereți! Aho-aho, ce dar mișto!
–Ăsta da colind! După ora 12.
–M-ai înnebunit!
–Respectăm tradiția!
–Of, femela Alpha…  
–Lupoaică, ă? Ieși, că dau cu ceva după tine! Tibor iese grăbit, privind înapoi.
Auzi: „femela Alpha”!? Ce m-a enervat! El poate să creadă în ce vrea… Și în Zeul Imobiliarelor sau în… salata de crudități. Opțiunea mea este… opțiunea mea. Dar eu sunt de vină că am deschis discuția. Adevărat, credința nu este o pastilă pe care s-o iei și gata… te închini lui Dumnezeu. Ea poate veni cu timpul… cu vârsta… Poate!
Bine, discuții mai avem și pentru faptul că el crede în reîncarnare, el spune că viețile noastre anterioare sunt o diviziune din viața noastră de acum… Și că, dacă am ști să ne ghidăm, am putea să folosim experiențele trecute pentru a ne regla cumva traiectul actual.
E drept, sunt acele situații… Am avut de multe ori și am simțit legături puternice cu persoane pe care le-am întâlnit pentru prima oară… Plus acele déjà-vu-uri… Cu toții le avem.
Mda…
Tibi mă necăjește de multe ori, dar îl iubesc la nebunie! Și el mă iubește și este în stare să facă orice pentru mine. Este un om extraordinar. Pâinea lui Dumnezeu. Așa se spune.
Voce-off tv: „Mai multe cutii care conțineau aproape două milioane de dolari în bancnote au căzut miercuri, în Hong Kong, dintr-un vehicul blindat, spre bucuria unora dintre pietoni și șoferi, care au vrut să profite de această șansă, relatează Mediafax…”
–Da, am mai auzit știrea… Cum e asta?! Auzi, două milioane?! Incredibil!
Voce-off tv: „Circulația s-a oprit pe strada Gloucester, în centrul Hong Kong-ului, când mai mulți șoferi de taxi au coborât din propriile mașini pentru a strânge, alături de numeroși pietoni, sute de bancnote împrăștiate, în ajunul Crăciunului, pe această stradă foarte frecventată.
În total, peste 1,96 milione de dolari au căzut din vehiculul blindat, potrivit poliției.
<<Orice persoană care va găsi bancnotele în cauză va trebui să le restituie poliției cât mai curând posibil, în caz contrar va comite un furt>>, a avertizat poliția într-un comunicat.
Potrivit unor experți intervievați de presă, păstrarea bancnotelor însușite în urma acestui incident ar putea constitui un furt pasibil cu o pedeapsă de până la zece ani de închisoare…”
–Normal că sunt pasibili! Dar… prinde orbu’ scoate-i ochii!!! Oricum, la câte camere de supraveghere sunt… Vorbim despre Hong Kong, nu despre Congo sau Videle!!!
Dar și la cum seamănă chinezii ăia între ei…
—Poftim ceaiul! Doamne, dar greu mai vine Moșul ăsta!
—E bătrân, săracu’! Taaare bătrân și vine… hăăăt de departe.
—De fapt, cine este Moș Crăciun… că n-am avut plăcerea, tête-à-tête, să-mi spună ce și cum?! O avea cizme finlandeze din blană de lup siberian cu ochii verzi?! O purta brățară Cartier, își dă cu Salvador Dali, cu Paco Rabane ori cu Thierry Mugler?!
—Te-ai pus pe nervii mei… „tête-à-tête”? Am crezut c-am terminat?!
—Nașterea suprapusă pe o sărbătoare păgână.
—Mă rog, și ce-i rău în asta? O coincidență. Și-ncă una fericită.
–Totul s-a transformat într-un business. S-a făcut o sărbătoare consumatoristă. Crăciunițe cu fustițe din tul și tafta, sanie cu ABS, reni vorbitori, clopoței, cadouri… da’ de unde până unde? Deși, cred că acum, mai nimerit ar fi fost călare pe un jeep și cu iPhonul pe post de bici… Aho-aho…
–Ho! Sfântul Nicolae, sursa primară… Și el chiar a existat.
–Santa Claus! Că tot avem președinte neamț acum… Claus Iohannis. Poate vom avea mai multe cadouri pentru români de la el.
–Poate! Dar, Doamne ferește să nu fie așa, căci va fi cea mai mare dezamăgire pentru poporul ăsta! S-ar duce naibii încrederea în schimbare.
            Uite, mai este un pic și vine Moșul!
–Să vezi ce cadou frumos s-a gândit să-ți facă!? 
–Serios? Cam nebunatic de felul lui Moșul de anul ăsta! Poate să fie și un dans în poală, nu m-ar deranja!
–Obraznicule!
–Abia aștept să mergem în sufragerie. Am dat drumul și la instalație…
–Mai stăm un pic aici, în dormitor… Am muncit toată ziua și vreau să-mi trag sufletul la pieptul tău.
–Mă iubești?
–La brad. Acolo, îți voi răspunde. Deși, știi de aproape trei ani răspunsul la această întrebare.
–Da, dar nu mă mai satur să aud că sunt iubit de către cea mai frumoasă, inteligentă și dulce femeie din Transilvania…
–Doar din Transilvania?
–Și din lume, evident!
–Umbli la cutia cu delicatese, puișor!
–Ce dorință îți vei pune?
–În ceea ce te privește… nu te privește!
–Bun așa!
–Uite una! Să termin cartea… Romanul. Cei de la editură mă tot bat la cap. Le-a plăcut foarte mult sinopsisul… Le-a plăcut, da… Dar am pierdut o mare parte din text… Am avut un dosar cu textul și cu mai multe documente care, pur și simplu, a dispărut… O groază de fișe și înscrisuri… CD-uri… Din biroul de la tribunal mi-au dispărut. Asta este cel mai straniu! Trebuie să rescriu, din memorie, peste 300 de pagini… Sunt… Erau detalii acolo… Va fi foarte greu. Muncă de Sisif.
–Ai grijă să nu-i iei locul lui Cărtărescu la propunerea pentru Nobel!
–Voi fi prudentă! Plus că Mircea chiar îl merită… Dar sunt atâtea influențe… Plus geopolitica.
–Te-a captivat foarte tare cazul ăla de la Cluj. Ai voie să scrii despre el? Vi se permite?
–Cazul a fost închis, iar actanții nu mai sunt în viață… Oricum, sunt schimbate nume, localități, iar țara este una imaginară… Un fel de Neverland… Un roman cu tentă polițistă, în aparență, dar, de fapt, unul de factură psihologică și… nu numai.
 Dacă vrei, este un  fel de incursiune á la Nellie Bly, de data aceasta, în lumea rece și abstractă a justiției… O lume adusă ușor și spre universul kafkian…
–Cammm… adică, destul de profundă chestia!
–În fapt, dezbaterea unui caz atipic și, cred eu, și un bun exemplu de cum trebuie făcută justiția. 
–Oau! Justiția!
–Da, justiția.
–Dar cine este această… Nellie Bly?!
–O jurnalistă, din America anilor 1880 – 1890, care a lucrat la ziarul lui Pulitzer…
–Ăla cu premiile!?
–Da! S-a dat drept nebună pentru a pătrunde în iadul unui ospiciu pentru femei și a descrie tot ce se întâmpla acolo. A trăit zece zile de coșmar, neștiind dacă va mai ieși vreodată. Articolele ei au avut un succes enorm, în urma dezvăluirilor ospiciul fiind închis.
A făcut și o călătorie în jurul lumii, tot ca jurnalist, unde s-a întâlnit cu Jules Verne… 
–Am înțeles, ești fană Nellie Bly!
–Bly a fost chiar subiectul unui musical de pe Broadway…
–Interesante viața și activitatea doamnei Bly! Dar, eu mă întreb cum se împacă, la tine, actul justiției cu credința?
–Este vorba despre sincretism. În actul justiției, nu este nicio inadvertență sau inadecvare. Ba, din contra. Cu duhul blândeții, în litera legii, dar și în spiritul ei, eu cred că fac chiar casă bună.
–Sincretism!? Eu mă refeream la altceva… La perioadele de post. Postul Paștelui, postul Crăciunului…
–Nu văd relevanța, puișor?!
–Tu ții posturile. Zile grele, doar cu pâine, humus, cartofi și apă sau ce ștevie oi mai mânca tu atunci!? Vine unul care a furat de la o fabrică de mezeluri 50 de calupuri de salam de Sibiu, 200 de kile de mușchi țigănesc și 99 de kilograme de pastrămă crud-uscată afumată cu scoarță de prun bengalez…
–Bengalez! Câtă imaginație?!
–Tu, nemâncată, vorba aia… Stomacu’ chiorăie… Ăla, burdușit de bunătăți… gras și frumos. Prin fața ochilor îți trec platouri imense cu salam și mușchiuleț, iar tu trebuie să dai sentința, e?
–O dau așa cum scrie la lege, indiferent că a furat lemne, cuie sau salam.
–Dar o mai vezi corect? N-o mai vezi, că ai privirea încețoșată. „Blur” peste tot.
–Cred că mă și ne subestimezi!
–Olivia, vreau să spun că oameni sunteți… Totuși!

–Asta îmi este meseria pe care mi-am ales-o. Nimic nu mă oprește să-mi fac corect datoria!
–Dar s-au făcut și greșeli, sunt ziarele pline de sentințe date aiurea și, probabil, se vor mai da… S-au câștigat atâtea procese la CEDO… Suntem campioni. Tristă competiție.
–Greșeli?… Poate că am făcut și eu, dar nu de substanță. Niciuna care să împieteze asupra deciziilor finale.
Nu regret nicio greșeală, dacă nu le-aș fi făcut nu aș fi știut care este drumul corect, ce să îndrept.
–U, mama!!! Adânc de tot. Asta a fost ca din clasici!
–Unde vrei să ajungi?
–Unde vreau să ajung… Unde vreau? Ok! Prea multe femei judecător. E bine? Asta vreau să spun, „puișor”!
–O justiție sexi!
–Prea multe! Aproape 75%.
–Mă jignești! Ai plecat de la credință, iar acum…
–Nu, nu vreau să te jignesc. Dar vreau să spun că femeile gândesc altfel, Olivia…
–Adică, noi nu suntem în stare să luăm decizii. Suntem niște… niște… Ce suntem?, întrebă de-a dreptul enervată.
–Nu spun că sunteți… nu-știu-cum! Nu, nu spun asta! Să nu mă înțelegi greșit! Voi, mai greu cu parcarea, cu orientarea… Cu punctele cardinale… Nu știți unde-i nordul.
–Irelevant. Dar dacă vrei, după mușchi! Uite ce mușchi are fata! Și-și încordă și etală bicepșii, într-o încercare de a-i demonstra lui Tibor că și fetele sunt înzestrate cu forță.
–Mda… Nu arată rău. Dar mai aveți o problemă…
–Dă drumul Pandorei pe covor! Scutură cutia bine să nu rămână nimic!
–O dată pe lună. Când sunteți laaa… Mai nervoase. Stare de disconfort… Și atunci, soluția poate să fie… Poate să nu fie… tocmai cea mai bună. Zic și eu.
–Vai, câte știi tu despre femei! Despre disconfortul nostru lunar. Doamne, ce mi-aș dori, măcar o dată, să ai și tu starea aceasta! Eu cred că voi, bărbații…
            Uite, știi ce?, nu vreau să ne certăm aiurea-n tramvai.
–Care tramvai?
–Mă enervezi foarte tare!… Moment în care îi face vânt cde pe canapea. Ia, te rog, îmbracă-te, mătăluță, și ieși și plimbă-te o jumătate de oră! Ai cam luat-o razna!
–Ce?
–Cum ai auzit!
–Afară, viscolește de rupe…
–Te va cuprinde mai repede magia Crăciunului.
–Oli!
–Femela Alpha, ai uitat? Afară! Vii mai fresh! Până atunci, o să pun masa… Iar tu, te vei întoarce mai înțelept, mai bun și mai doritor să petrecem, așa cum se cuvine, sfânta sărbătoare a Crăciunului… În doi.
–În doi, da.
–Haide, îmbrăcarea și-mbarcarea! 
Voce-off tv: „Scandal sexual în Elveția: Un politician este acuzat că a violat o ecologistă locală…”
–I-auzi! Vezi ce fac bărbații?
Voce-off tv: „Președintele unui partid de centru-dreapta din cantonul Zoug, nordul Elveției, a fost arestat, marți, pentru că ar fi violat o deputată ecologistă locală, informează Mediafax…”
–Ecologistă, ce vrei! I-o fi dat ștevie umplută cu lobodă să mănânce și s-a răzbunat, nó. Te-apucă pandaliille!…
–Nó! N-ai ieșit?! Olivia ia perna, îl lovește peste cap și îl aleargă până ce Tibor se aruncă prin ușă.
Voce-off tv: „Faptele ar fi avut loc sâmbătă seara, în timpul unei petreceri în onoarea noului președinte al cantonului Zoug, Heinz Tännler.
A doua zi, observând că nu își mai aduce aminte nimic, Spiess-Hegglin, în vârstă de 34 de ani, s-a dus la spital pentru a-și face analize de sânge și urină. În urma efectuării analizelor, ea a alertat Ministerul Public, care a deschis o anchetă…”
–Păi, dacă era beată!? C-așa merită! Ce femeie tâmpită! Da, dar fapta rămâne. În onoarea președintelui. Că și președinții ăștia… Spunând acestea, ieși râzând, trecând în sufragerie., acolo unde masa era întinsă cu fel și fel de platouri, iar într-un colț, un brăduț sclipea feeric.
–Ei, poftim! Exclamă, plimbându-se în jurul mesei. E trecut de miezul nopții și Tibor nu mai vine! S-a supărat, dar cea mai în drept aș fi eu. Mă tot tachinează… Se ia mereu de credința mea. Poate că nu o face cu răutate, dar mă necăjește… Iar împăcările… Sau poate că tocmai de aceea!?
Voce-off tv: „Studiourile Sony au anunțat, miercuri, că “The Interview”, comedia despre liderul nord-coreean Kim Jong-un, va fi distribuită online și pe platforme video-on-demand…”
–Am văzut filmul. L-am văzut, acum câteva ore. O porcărie mai mare nu există. Și spui: cinematografia americană, oau! Comedie? Vax! O inepție! O comandă politică cu un scenariu pentru handicapați. Jocul actorilor, slab. Dialogurile, imaginile… Un deserviciu adus cinematografiei americane. Un “bullshit”, cum spun tot ei! Moment în care se auzi soneria de la ușă.
–S-a-ntors nemernicu’! Nemernic cum este… este nemernicul meu și îl iubesc. 
–Intră, te rog!
–Sărut mâna, domniță! Se sude o voce, de dincolo de ușă. Primiți cu colinda?
–Domnule, nu m-așteptam să… Adică, în mod normal, copiii vin să… Dumneata, vorba aia… După voce…
–Rogu-vă, mă lăsați să intru numa’ un picuț, e-așa de frig afară și vin de departe… Numa’ un picuț, să mă încălzesc…
–Eu știu!? Dacă sunteți infractor? Chiar știți să colindați?
–Da, domniță! Și de dincolo de ușă se auziră două strofe dintr-un vechi colind.
Astăzi s-a născut Hristos
Mesia chip luminos
Laudați și cântați
Și vă bucurați!

Mititel înfășățel
În scutec de bumbăcel
Lăudați și cântați
Și vă bucurați…
–Ok! Haideți, intrați să vă încălziți un pic!
În încăpere, își făcu intrarea un bătrân înalt, cu fruntea lată, destul de în putere, la o primă vedere, cu ochi vii-scânteietori și o barbă neagră, răsfirată. 
–Mă scuzați, domnișoară, așteptați musafiri…
–Da, iubitul meu, a trebuit să iasă un pic…
–Pentru o așa domniță frumoasă, merită să trăiești, se va întoarce cu siguranță. Cu siguranță.
–Mulțumesc. Atunci, când ați sunat, am crezut că el este…
Spuneați că veniți de departe…
–Așa este.
–Ați colindat și pe la alte case…
–Fost… Dar n-am terminat colindul…
Neaua ninge
Nu-l atinge
Vântul bate
Nu-l răzbate
Lăudați și cântați
Și vă bucurați!

Și de acum
Până-n vecie
Mila Domnului să fie
Lăudați și cântați
Și vă bucurați!
―Frumos! Mai știți și altele…
―Cu zecile, dară să vă mai spui una… Tare faină, din inimă… 
Colindița nu-i mai multă,
Să trăiască cine-ascultă,
Sus la ceruri o-nălțăm
Și la gazde o-nchinăm.
O-nchinăm cu veselie
Și cu mare bucurie,
C-am ajuns seara de-Ajun
A bătrânului Crăciun.

Sus mai sus v-am înălțat,
Ce-am știut eu v-am cântat.
Să rămâneți sănătoși,
Sănătoși și bucuroși,
C-am ajuns seara cea sfântă
Când colindele se cântă.
Sărbătoarea lui Hristos
Să va fie de folos!

–Mulțumesc! Să ne fie de folos!
–Frumos pomul! Miroase tare fain… a codri de brad. A tradiție și credință.
–Da. Spunând acestea, Olivia merge la un dulap și scoate o banconotă de 50 de lei.
Acum, se colindă pentru bani, nu mai este ca înainte… Poftiți!
–Nu, mulțămesc! Eu v-am colindat pentru că așa se cuvine, nu pentru bani.
–Cum adică… Toată lumea vrea bani și dumneata?!… 
–Domniță, dragă, sănătoși să fim!
–Domnule, îmi cer scuze, dar n-ai vrea să mănânci ceva… O să vină și prietenul meu… Dar nu este nicio problemă.

–Acu’, m-am mai încălzit și pot purcede din nou la drum… Drum lung prin ceea lume…
–Nu se poate! Mi-ați colindat și trebuie să vă răsplătesc! Așa este tradiția! Nu mă refuzați, vă rog! Măcar o felie de tobă, un cârncăcior… Le-a făcut mama, sunt o bunătate. Olivia îl ia de braț și îl conduce la masă.
–Nici măcar nu știți cine sunt!?…
–Om bun, se vede! Altfel, nu vă lăsam să intrați. Frumusețea sufletului vi se citește pe chip.
–Mulțămim de încredere!, spuse ușor stânjenit
–Dar vă rog să luați loc și să vă ospătați!
–M-am săturat numa’ privindu-le! Totuși, am să iau o felie de pâine, rupse un dumicat, începând să-l mestece ușor.
–Pâine goală în noaptea de Crăciun?! Nu se poate! Vă rog să lăsați pâinea și să luați tot ce vă poftește inima!
–Am ținut post negru și mi-a’ fi teamă…
–Ei, haideți, un pic de cârnat, n-o fi foc!
–Să fie primit, în numele Domnului! Dar nu. Amin!
–Amin! Soneria de la ușă zbârnîi din nou. Uite, a venit și iubitul meu… Merge la ușă, timp în care bătrânul colindător se ridică și se așază smerit lângă un scaun.
–Domnul este… A venit să ne colinde și l-am invitat la masă.
–Bună seara!, îngăimă ușor excedat. Îl cunoști pe domnu’… E din bloc… d-aici? De pe stradă…
–Nu, nu-l cunosc. Vine de departe și a colindat așa de frumos…
–Da, dar l-ai invitat la masă… Asta…
–Obosit de pe drum, bani nu a vrut…
–N-a vrut bani?! Păi, n-a vrut, că l-au trimis alții, la înaintare, să vadă ce ai prin casă, să afle ce program ai și, când nu este nimeni acasă… Ta-na-naaa!… Rămâi fără bunuri. Plajă la nudiști, puișor.
–Tibor! Cum poți să vorbești așa?
–Pe mine, rogu-vă să mă iertați… Trebuie să-mi urmez calea… Bătrânul dădu să se îndrepte către ușă. 
–Poți să-ți iei și valea!
–Tibor, fii cuviincios! Aceasta este casa mea și invit pe cine vreau eu! Domnule, vă rog să vă așezați la masă și să serviți ce doriți!
–Olivia, dar era Crăciunul nostru!? Crăciunul în doi. Crăciunul mult visat. Tu spuneai că ți-ai dorit să…
–Nu vreau să fiu pricină de gâlceavă. Vrajba nu e bună, dragii mei. Eu tocmai ce…
–Tibi, te rog să mergi la baie, să te speli pe mâini, îți dai cu apă rece pe față și te întorci la masă liniștit, domnul n-o să stea mult și vom petrece Crăciunul în doi! Fii înțelegător, te rog!
–Sunt înțelegător, cum să nu fiu?! Mmm… Înțeleg chineza mandarină și portocală, engleza botswaneză și congoleza de râu… Tulbure ș-ăla!, după ultima frază plecă la baie.
–Vă rog să-l iertați! Dar luați loc!
–Mulțămesc. Să nu deranjez… Tânăru’ s-o necăjit…
–E treaba lui. Nu deranjați deloc. Câți ani aveți, mă scuzați că vă întreb?
–Atât cât mi-o dat Domnu’. Nici mulți, nici puțini.
–Înțeleg ca noi, femeile, să ne ferim… În fine, colindați de mult?
–Cam…
–Destul de laconic, dacă îmi permiteți? Domnule, dumneata ești credincios?
–Dacă am credință?! Credința…  Sfântul Apostol Pavel spunea: „Credința, este adeverirea celor nădăjduite și dovedirea lucrurilor celor nevăzute.”  
Credința nu se strigă, cu ea nu se iese ca la paradă, este ceva intim, domniță… N-aș vrea să…
–Așa ar trebui să fie. 
–Și tot ea îți dă putere. Aunci când crezi că ești singur pe lume… Bunăoară, înainte de a pleca, să vă dau o pildă… De mult se întâmpla aiasta… Un om, ajuns în Rai, i-a cerut lui Dumnezeu să-i descopere, să-i arate viața pe care a trăit-o. Dumnezeu i-a înfățișat-o ca și când ea s-ar fi desfășurat pe nisipul unei plaje întinse. Omul a văzut că în momentele de bucurie ale sale erau patru urme de pași pe nisip, ale lui și ale lui Dumnezeu. Dar în clipele de suferință, erau numai două urme. Mâhnit, omul l-a întrebat pe Dumnezeu: „De ce în momentele grele m-ai lăsat singur?”. Acesta i-a răspuns: „În clipele de suferință erau doar urmele Mele, pentru că atunci te purtam pe brațe.” 
–Ce frumos!
–Credința, domniță!? „Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă, adică de la informație la convingere.”
–Arsenie Boca a spus asta. Am fost și la Prislop, la…
–Tot ce se poate! Și se mai spune: călătorului îi stă bine cu drumul… Așa că…
–Asta nu știu cine a mai spus! Nu vreți să vă fac un pachet? Să vă pun ceva de mâncare, avem destulă… Să aveți…
–Cât a fost… A fost bine primit. Acu’, că mi-am tras sufletul și m-am mai încălzit, pot pleca din nou la drum! N-aș vrea să m-apuce dimineața…
–Păcat de atâtea bunătăți… Mi-ați urat așa de frumos, ați colindat…
–Minunea Crăciunului s-a pogorât asupră-ne. Mulțămesc din suflet pentru bunătate! Dumnezeu să vă aducă numai bucurii și să vă realizați visul!
–Doamne ajută! 
–O să fiți o mireasă frumoasă!
–Poftim? Ceee?! Sunteți amabil… Lăsați! Prietenul meu este mai libertin, mai filosof, așa… Nu se gândește încă la căsătorie. În ultimul timp, bărbaților le place să copilărească mai mult.
–E un om bun.
–Om bun, da, dar mai păcătuiește… pe ici… pe colo.
– „Iubirea lui Dumnezeu față de cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt față de Dumnezeu!”
–Tot Sfântul Ardealului, Arsenie Boca…
–El s-o fi spusă, că bine-a mai rostit-o! Rămâneți cu bine, dară!
–Domnule, oricine ați fi, pot să vă… să vă strâng în brațe? Olivia nu mai așteptă răspunsul și îl îmbrățișă cu efuziune. Vă mulțumesc din suflet, domnule! Oricine ați fi, să vă fie calea luminată și… Crăciun fericit!
–Crăciun fericit! Binecuvântate să fie această masă și această casă! Făcu de trei ori semnul crucii peste masă. Amin! Și ieși de parcă nici n-ar fi fost.
–Amin! Amin… Ce?! A și plecat? Ca o boare caldă de vânt… Ca o dulce adiere…
Voce-off tv: „În urmă cu 25 de ani, prinderea soților Ceaușescu a adus 3 zile de tensiune în Târgoviște. La operațiunea de capturare au participat milițieni, militari și câțiva revoluționari.
Execuția soților Ceaușescu a contribuit la încetarea ulterioară a schimburilor de focuri între militarii și civilii înarmați și presupușii teroriști…”
–Daaa, ce manipulare ordinară! Urâtă treabă. Dosarul așa-zisei Revoluții trebuie neapărat dus până la capăt. Oamenii vinovați sunt printre noi, unii în funcții înalte sau cu pensii de zeci de mii de lei!
Voce-off tv: „Fosta unitate militară antiaeriană unde au fost judecați și executați soții Ceaușescu este acum muzeu.
România a fost singura țară din fostul bloc comunist unde trecerea de la dictatură la un regim democratic s-a făcut cu lupte de stradă și pierderi de vieți omenești…”
 –Da, singura. Păcat! Oameni nevinovați…  Tineri. Heee… 
Tibor intră înveselit. Din televizor se aude o piesă orchestrală.
–Da, Olivia… Unde-i bătrânul? Acum, poate să ne colinde!… 
–S-a simțit ofensat de comportamentul tău și a plecat.
–Cum așa, dar eu nu am vrut să… Îmi cer iertare! Poate că am fost un pic cam…
–„Un pic cam”? Trebuia să plece, mai avea de colindat. Dar ce ciudat, nu a vrut bani și nici mâncare… Abia dacă s-a atins de… A mâncat doar un dumicat de pâine! Totul a fost așa de… Iar eu parcă eram… Nu știu!? Mă simțeam ca un fulg și tot timpul am avut o stare de tihnă sufletească… Parcă pluteam în preajma sa…
–Bine că te-a colindat! Acum, hai la masă!
–La masă! Și totuși… Nici nu știu de unde venea și încotro mergea…
–Sau cum se numea…
–Mda!
–Crăciun fericit sau „Boldog karácsonyt!” Sărută-mă și haide să ne ospătăm cu bunătățile făcute de maică-ta!
–Cadourile! Am uitat! Mai întâi, cadourile de sub brad… Să nu uităm. Sau nu ești curios?
–Scuze, dar la ce festin este pe masă… Ar putea să mai aște… Nuuu!… Bine… Alpha! Haide, să-l vezi și tu pe-al tău!
Fiecare se bucură de cadoul său, se sărută, râd, se îmbrățișează.

Voce-off tv: „Cuvântul Craciun este înrudit cu termenul de origine latină creatio, iată înțelesul, semnificația-precum o creație, Dumnezeu coborând în lume cu scopul rezidirii acesteia aducând împăcarea cu Fiul Său Cel ce va ridica păcatele lumii, începutul noii creații prin Adam cel nou.”
Plină de parfum divin, minunata sărbătoare a Nașterii Domnului revine iar ca un  prilej de bucurie. Cei mici își luminează copilăria acestor zile deosebite semănând un sentiment de satisfacție sufletească prin  vestea colindelor, recompensați fiind cu daruri creștinește dăruite. În această perioadă, Maramureșul îmbracă sfânta haină a acestor sărbători poate mai deosebită ca niciunde în lume. Colindele, asemeni unor rugi înălțate spre ceruri deschid ușile inimilor și ale caselor de maramureșeni vrednici, cu frică și respect pentru Dumnezeu, bucurându-i deopotrivă…”

–Mulțumesc foarte mult pentru cadou! E parfumul meu preferat, cred că te-a costat o avere, iar eșarfa de cașmir…
–Pentru că te iubesc, Olivia! Superb și cadoul tău! Cu tricoul „polo”, de la tine, o să-i bag în boală pe toți colegii.
–Poate și pe domnișoara secretară, cine știe?! Auzi, dar sub brad mai este o pungă… De ce nu mi-o arăți și pe aceea? Ce altă surpriză…
–Eu mă întrebam dacă nu cumva ai pus-o tu acolo, pentru mine!?
–Prefăcutule! Ia, să văd ce surpriză mi-ai mai făcut!? Olivia ia punga și se așază pe jos.
–Poate a trecut maică-ta și a lăsat-o?!
–Hai, nu te maiii… Mama este plecată la sora mea, la Beiuș. Dar ce-i asta? Ce-i asta?!
–Ce-i?!
Olivia căzu într-un moment de uluială, cu mâinile ridicate, încerca să spună ceva și nu reușea.
–Do-do… dosarul… textul, fișele, CD-urile… Materialele care îmi dispăruseră din sala de consiliu de la… Materialele pentru romanul meu! Tot ce am strâns și scris… Doamne, cum au ajuns aici?!
–Pe cuvântul meu… Incredibil!
–Tu, când ai fost plecat… Haide, spune! Știai cât de mult și… poate că l-ai… Ai făcut tot posibilul… Ai angajat un detectiv… Doamne, cum ai reușit? plină de efuziune, sare de gâtul lui și îl sărută. Este o adevărată minune, Tibișorul meu drag! Dacă ai ști ce bucurie mi-ai făcut!? Imensă!
–Oi fi eu Tibișorul tău drag, dar… Crede-mă! Îți jur că nu eu… Nu, nu am niciun merit… Olivia, această pungă, acum două ore, atunci când ți-am pus cadoul meu sub brad, nu era acolo! Pur și simplu, nu era! Este ceva ce… Straniu de tot!
–Și poza aceasta!… Poza aceasta, chiar nu era printre lucrurile mele… Nu era. Eu nu am… Nu am avut-o niciodată!
–Ce poză?
–Asta, cu câinele lup…
–Frumos exemplar!
–Scrie ceva pe spate… „Câinele florarului”. Câinele florarului?! Câinele florarului?! Exclamă surescitată
–Ce?
–Daaa… Gata, știu! Asta este cheia întregului caz… Deci, de aceea… Am intuit perfect. Oau! Acum… Acum, am și finalul!
–Care cheie?! Care oau?! Care final?!
–Și titlul romanului: „Câinele florarului”!
– „Câinele florarului”! Am înțeles! Florarul avea un câine, iar câinele n-avea nimic împotrivă!
Auzi, dar Lope de Vega nu are o piesă cu un titlu asemănător!?
– „Câinele grădinarului”, da, dar aceea este o comedie care ironiozează aroganța nobiliară.       
–Ok, dar care-i legătura?
–Nicio legătură. Vei citi în roman, iub itule… Vei citi… Oau! Bătrânul, colindătorul… Incredibil!
–Ce-i cu el?
–Este singurul, în afară de tine, care în ultimele trei zile a intrat în casa aceasta!…
–Bine și cum putea el… De unde știa să… Mmmm!… Ceva nu se leagă! E imposibil! Este…
–…Crăciunul. De Crăciun se întâmplă minuni, puișor. Trebuie doar să deschizi ochii mari, Tibi. „Minunea Crăciunului s-a pogorât asupră-ne!” Sărut dreapta, bunule „colindător”!
–Hello! Suntem în secolul XXI, așa ceva… Nu se poate! „Nem lehet” și în maghiară!” „Nem lehet…”
–Sunt atât de fericită! Atât de fericită! Acum, putem sărbători cum se cuvine! Hai la masă! Să închinăm un pahar și pentru bătrân!
–Și mai multe! Mda, să închinăm…
Cei doi se sărută și iau loc la masă.
Voce-off tv: Un fapt extraordinar s-a întâmplat în această noapte, acum aproximativ o oră, în cartierul Velența, din Oradea, în proximitatea Bisericii Ortodoxe cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril…
–I-auzi, la tine în cartier!
–Ssst!
Voce-off tv: Un bătrân, ce ținea o crenguță de brad în mână, a salvat un tânăr care  alunecase în fața unui autoturism, cu numere de Illinois. Tânărul a fost tras de pe carosabil, tocmai la timp, și ridicat pe trotuar. Mai mulți taximetriști aflați în zonă au sărit să-i ofere primul ajutor. În clipa imediat următoare, lumea adunată îl căuta pe bătrân… Acesta, pur și simplu, se volatilizase. Putem spune că tânărul s-a născut a doua oară. Iată, că de Crăciun se mai întâmplă și minuni…
Vom reveni cu amănunte imediat ce…
–Bătrânul! Colindă… Doamne!
–Ah!
–Ce-i, Tibi? 
–Fantastic! Eu am… Bătrânul… Colindătorul… Acum… Nu… Nu… Nu se poate! Tibi se ridică și începu să facă ture în jurul mesei.
–Ce… „nu se poate”?!
–Mmm… Bătrânul… Eeeu… Când… când m-ai trimis afară… M-am plimbat… ce m-am plimbat… Și, la un moment dat, am vrut să traversez, dar… n-am fost atent, am alunecat și… nu mai știu nimic! După aceea, m-am trezit pe trotuar înconjurat de niște bărbați…
–Extraordinar! Înseamnă că…
–Iar acum… Acum, doar atât îmi mai aduc aminte, ca prin vis… vorbele acestea: „Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut.”
–„Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut.” Arsenie Boca! Colindătorule, oricine ai fi, îți mulțumesc!

–Sunt bulversat! Eu… adică, bătrânul… Să fi… Incredibil! Cred că… Daaa!… Cei doi sunt una și aceeași persoană. Fără dubii. Iar eu m-am purtat…
–Nu știam de unde dorința de a-l îmbrățișa!? Oricine ar fi fost, ți-a salvat viața și îi mulțumesc!
–Acum știu de ce!
–De ce?
–Fantastic! Acum, știu… Știu de ce mai sunt în viață. Mai este un mic amănunt… Mă rog, poate că nu este chiar atât de mic! Dar… Oli, cred că a sosit momentul!
–Momentul?! Care… Care moment?
–Port cu mine, de mai mult timp… Dar până acum, nu… nu am avut curaj… Tibor scoate o cutie mică din buzunar. Îngenunchind îi prinde mâna și, tremurând, îi așază un inel pe deget.
–Tibi!…
–Olivia, vrei să… Te iubesc și îmi doresc din tot sufletul… Adică, vrei să fii so…
–Consider acțiunea ca permisibilă, pentru aceste motiv, în numele legii și al inimii mele, accept ca fondată cererea formulată și o declar irefutabilă…
– „Irefutabilă”, ai? Și nici n-ai auzit-o până la capăt! Adică, eu vreau să fiu romantic și tu… Tuuu… Stai că vezi acuma, domnișoara judecătoare… „Puișor”… Și începură să se alerge pe după mobile. 
–Pe cale de consecință, consider executarea silită ca fiind benefică pentru ambele părți și, fără putință de tăgadă, va trebui să o punem în aplicare chiar acum…
–Executare silită?!
–Fără termen de prescripție! Părțile implicate vor fi obligate să efectueze sentința la domiciliu. Mă găsești la aceeași adresă, arzând de dorinți, „very available”!…  Executaaarea!!! Spunând acestea, o rupse la fugă către dormitor. 
–Cam drastică! Da, dar cine poate rezista la sentința unei femei atât de fermecătoare și de provocatoare…
–Definitivă și irevocabilă!
–Doamne, iată-mă și condamnat la locul de muncă… „Jaj, Istenem”!, ajută să fie sentință pe viață! 
–Amin!
Voce-off tv: „Anul 2015 va fi mai bun decât 2014. Această bunăstare pe care toată lumea o așteaptă va crește ușor, ușor. Există acea cruce cardinală despre care noi vorbim și în noaptea de Revelion și un aspect subtil între Uranus și Pluto care vor dăinui, se vor reface și în 2015, 2016 și în 2017. Cuplurile care se vor căsători în acest an vor avea o căsnicie lungă și fericită…”

Did you like it? DONATE, please!
PayPal
REVOLUT: @eugenematzota

---

Readings in English

	The Vanishing Aromanian $9.95 to buy Other formats: Paperback
	NEW MILLENNIUM MASONIC ETIQUETTE $9.95 to buy Other formats: Hardcover, Paperback
	Even You Are a Freemason? Kindle Edition $4.95 Other formats: Paperback
	THE THIRD KEY: The Story of a lost Realm $4.95 to buy Other formats: Paperback
	Theosophy, The Final Answer   $4.95 to buy Other formats: Paperback
	NEW MILLENNIUM MASONIC ETIQUETTE Paperback $19.95

De citit în limba română: