Noi mai credem încă în cultură!
Ajută-ne și tu atât cât poți! DONEAZĂ!
REVOLUT: @eugenematzota
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI
Vulcan, jud. Brașov, CIF 34237932
ING Bank, RO94INGB0000999916569535
Încă o enigmă
“Un
murmur slab și profund pătrundea prin ferestre, umplea acum tăcerea revenită și
făcea să trăiască surd în jurul nostru încăperea goală.“ – Julien Gracq,
“Ţărmul syrtelor”.
Într-o dimineață, s-a constatat că Gough a început într-o seară anterioară să manipuleze poporul. Lumea a fost foarte indignată, astfel încât despre lucrul acesta s-a scris și în ziare.
Într-o altă frumoasă dimineață de toamnă s-a aflat că Gough este manipulat de către Finch. Dar că Finch, la rîndul său, este manipulat de către Ragnar. Acesta era manipulat de către Poolo, Poolo de către Silar, Silar de către Ahbar, Ahbar de către Matouschek, iar Matouschek de către Smith. (Smith, de fapt, se numește Greenwald, deși unii specialiști pretind că în America ar fi fost cunoscut drept Raul Pablo Jimenez). Acest individ, să-i zicem Smith, a fost manipulat de către Mîrșin, iar Mîrșin, se pare, de o femeie, o anume Lidia Bach. (Însă acest lucru nu s-a putut dovedi niciodată). Lidia Bach a fost manipulată de către un pitic, unu’ Roby, iar Roby de către o mătușă a sa, o paralitică pe numele ei de fată Ford Taunus. (Numele acesta i-a adus mari neplăceri și o mare concurență în manipularea lui Roby). Ford Taunus a fost manipulată de către V. U. De ce?
De ce se întîmplă toate acestea, s-a întrebat lumea, mai pe șoptite, mai cu voce tare. De ce?
Întrucît nu s-a putut da până astăzi un răspuns mulțumitor, ziarele au început să se ocup de numiții de mai sus mai rar.
Azi se știe doar că Lidia Bach s-ar mai fi potolit, ocupându-se acum, pe ascuns, cu negoțul de bune intenții. Dar, în mod sigur, V. U. o manipulează și pe mai departe pe Ford Taunus, aceasta pe nepotul ei, Roby, Roby se pare că nu mai manipulează pe nimeni de cînd Lidia Bach s-ar fi apucat de comerțul ilicit, plânge toată ziua și dezleagă cuvinte încrucișate. Deși firul s-a rupt, Mîrșin nu contenește în a-l manipula pe Smith, alias Jimenez, alias Greenwald, aceștia îl manipulează pe Matouschek, Matouschek pe Ahbar, Ahbar pe Finch, iar Finch pe Gough. Lucrurile au devenit atât de evidente, încât ziarele nici nu mai au de ce să scrie despre toate astea.
Dar Roby de ce nu mai manipulează pe nimeni, iar Mîrșin de ce nu mai este manipulat? Asta în vreme ce toți ceilalți… Nici asta nu este frumos, mai ales că nu întotdeauna originalitatea, după cum spune un vechi proverb, este și înțelepciune.
De ce nu se mai lasă unii manipulați? Ottomar Klapp a puse întrebarea mai pertinent într-un celebru curs exhaustiv: “De ce sunt unii care nu-și găsesc manipulanții?” Ori de câte ori s-a dat un răspuns ce părea mulțumitor, au început să apară nenumăratele excepții.
Iată încă o mare enigmă a omenirii. Iar faptul că Lidia Bach se ocupă acum de altceva, n-are în nici un caz darul de a ușura descifrarea tainei.
Tradus de / Translated by Eugen / Eugene MATZOTA
▲▲▲ ALTCULTURE MAGAZINE ● 86 ● 10/2024 ▲▲▲
Finch
“Fiecare își are rătăcirea sa.” – Catullus, 22, 20.
În timp ce dr. Gough își lua prînzul, la masa lui s-a așezat un individ fără să ceară voie. Era un om mic, slăbuț, cu ochelari. Nu comandă nimic și-l admiră pe Gough cum mănâncă. Într-un târziu, dr. Gough nu mai rezistă și-l întrebă ce dorește.
– Încă nu-i timpul, răspunse individul.
– Încă nu-i timpul pentru ce?
– Mănâncă și vei afla.
Gough dădu din umeri și reveni la prînzul său. Dar îi trecu toată pofta.
– Nu mai mănânci?
– Ce te privește?
Pricăjitul scoase dintr-un portofel peticit o legitimație și o carte de vizită. Pe cartea de vizită era scris:
FINCH
agent de asigurări
Legitimația era valabilă pentru autobuz.
– Sunt în regulă, nu?
– Şi ce vrei de la mine?
Cel ce se numea Finch se aplecă mult spre urechea lui Gough, care simți un miros neplăcut: “Sunt de partea domnului B”, șopti Finch.
– Domnul B?!
– Taci, pentru numele lui Dumnezeu! Şi lipindu-și gura de urechea lui Gough: “B. de la Bahadur!”
Apoi se lăsă pe speteaza scaunului spre a admira efectul.
Gough îl mai întrebă:
– Cine-i acel om? Îl cunoști?
– Cum să-l cunosc?! Eu sunt doar un intermediar.
– Şi ce dorești de la mine?
– Facem un sondaj. Vrem să vedem pe cine ne putem baza.
– Să vă bazați pe mine, pentru ce?
– Hai, servește-te, îl zori Finch și scoase un carnețel pentru a lua note după felul cum mânca Gough.
Însă acesta se sculă înfuriat, plăti și plecă bombănind.
După aceea, toată ziua îi veni în minte individul mărunt ce-și zicea Finch.
Peste câteva zile nu mai rezistă și reveni la restaurantul unde a avut loc prima scenă. Prînzi, dar Finch nu se mai arătă. Gough întrebă despre el un chelner, însă acesta, deși cunoștea persoana, nu-l putea sfătui pe domnul doctor altceva decât să revină cât mai des: „Nu se poate ști exact când va mai trece domnul Finch pe aici!”. În privința misteriosului B. (Bahadur), chelnerii refuzau să dea și cel mai mic amănunt și, de câte ori pomenea acest nume, dr. Gough avea impresia că rostește un tabú.
În sfârșit, după ce prânzise două săptămâni zilnic în același restaurant – scump și nu de prea bună calitate –, dr. Gough îl regăsi, până la urmă, pe Finch șezând la o masă și luând notițe, în timp ce un bărbat mânca vădit incomodat în fața sa. Totuși, după ce-și termină prânzul, individul îl privi pe Finch cu mina elevului ce-și așteaptă nota. Dr. Gough, trăgând cu urechea, îl auzi pe mărunțel zicând: “În fine, nu-i chiar atât de rău. Vom mai vedea…”, iar celălalt îl întreba lingușitor și disperat: “Dar există șanse?”. “Trebuie să te străduiești mai mult.”
Dr. Gough își vârî nasul în farfurie, așteptând ca Finch să treacă și pe la masa lui, însă pricăjitul păși pe lângă el fără să-i arunce măcar o privire.
Zi de zi, dr. Gough se obișnui să vină punctual la local, prelungindu-și pe cât putea șederea, cu speranța de a fi observat de Finch. De câteva ori, la intervale neregulate, Finch veni într-adevăr, însă nu se mai așeză niciodată la masa lui. Spionându-l, dr Gough constată că majoritatea consumatorilor din restaurantul ticsit de mușterii priveau pe furiș la masa la care se punea Finch luând notițe.
Şi, în timp ce un chelner îi ducea doctorului Gough cea de a treia ciorbă, frecându-și încântat palmele, la masa vecină, patronul localului îl ruga pe medicul psihiatru:
– Vă rog, vă implor, mai trimiteți-l pe sărmanul domn Finch, din când în când la noi!
Dar medicul nici nu luă în seamă rugămintea patronului. Se așeză la o masă și așteptă cu nerăbdare ca Finch să vină lângă el, să-și scoată carnețelul lui și… cine știe?…
POOLOs namely Schwartz Paranoia
or
the most important parables of the life full of learning and boldness of the pre-eminent and pre-enlightened Gough, as well as of his no less brilliant contemporary Finch, with details on how the sages of yesterday, of the other day and always knew how to reflect these events in their maxims and thoughts. And that’s not all yet…
One more Enigma
„A faint, deep murmur penetrated through the windows, now filling the returned silence and making the empty room live deafly around us.” Julien Gracq, The Shore of the Syrtles.
Tradus de / Translated by Eugen / Eugene MATZOTA
▲▲▲ ALTCULTURE MAGAZINE ● 86 ● 10/2024 ▲▲▲
One morning, it was found that Gough had begun a previous evening to manipulate the people. People were very indignant, so the newspapers wrote about it.
On another beautiful fall morning it was revealed that Finch is manipulating Gough. But that Finch, in turn, is being manipulated by Ragnar. He was being manipulated by Poolo, Poolo by Silar, Silar by Ahbar, Ahbar by Matouschek, and Matouschek by Smith. (Smith, in fact, is called Greenwald, although some specialists claim that in America he would have been known as Raul Pablo Jimenez). This individual, let’s call him Smith, was manipulated by Marshin, and Marshin, it seems, by a woman, one Lidia Bach. (But this has never been proven). A dwarf manipulated Lidia Bach, someone named Roby, and Roby by an aunt of hers, a paralytic by her maiden name Ford Taunus. (This name brought her great inconvenience and competition in manipulating Roby). Ford Taunus was manipulated by V. U. Why?
Why is all this happening, people wondered, more quietly, more loudly. Why?
Since no satisfactory answer could be given until today, the newspapers have begun to cover the above names less frequently.
Today we only know that Lidia Bach has calmed down and is now secretly busy trading in good intentions. But V. U. is manipulating Ford Taunus and her nephew Roby, and Roby seems to have stopped manipulating anyone since Lidia Bach took up the illicit trade, crying all day and unravelling crosswords. Although the thread has broken, Marshin does not hold back in manipulating Smith, aka Jimenez, aka Greenwald, they manipulate Matouschek, Matouschek manipulates Ahbar, Ahbar manipulates Finch, and Finch manipulates Gough. Things have become so obvious that the newspapers don’t even have to write about it all anymore.
But why is Roby no longer manipulating anyone, and why is Marshin no longer being manipulated? This while everyone else… That’s not nice either, especially since originality, as the old saying goes, is not always wisdom.
Why don’t some people let themselves be manipulated anymore? Ottomar Klapp put the question more pertinently in a famous comprehensive course: „Why are there some who do not find their manipulators?” Whenever an answer was given that seemed satisfactory, countless exceptions began to appear.
Here is yet another of humanity’s great enigmas. And the fact that Lidia Bach is now dealing with something else does not make it any easier to decipher the mystery.
Finch
„Everyone has their wandering.” Catullus, 22, 20.
While Dr. Gough was eating his lunch, an individual sat down at his table without his permission. He was a small, thin man with glasses. He ordered nothing and admired Gough as he ate. Finally, Dr. Gough couldn’t resist and asked him what he wanted.
– It’s not yet the time, the man replied.
– „It’s not time for what?
– Eat and you’ll find out.
Gough shrugged and returned to his lunch. But all his appetite was gone.
– „You’re not eating anymore?
– What concerns you?
The little man pulled out a wallet and a business card. On the card was written:
FINCH
insurance agent
The ID was valid for the bus.
– I’m okay, right?
– What do you want from me?
The man who called himself Finch leaned in close to Gough’s ear, who caught an unpleasant smell: „I’m on Mr. B’s side,” Finch whispered.
– Mr. B?!
– Shut up, for God’s sake! And sticking his mouth to Gough’s ear, „B. from Bahadur!”
Then he leaned back in his chair to admire the effect.
Gough asked him again:
– Who is that man? Do you know him?
– How do I know him?! I’m just a go-between.
– And what do you want from me?
– And what do you want from me?
– We’re conducting a survey. We want to see who we could rely on.
– Rely on me for what?
– Go on, help yourself, Finch told him, and took out a notebook to write down Gough’s eating.
But he got up in a huff, paid and went away grumbling.
After that, all day long, the little fellow who called himself Finch came to his mind.
A few days later, he couldn’t resist and returned to the restaurant where the first scene took place. He had lunch, but Finch didn’t show up. Gough asked a waiter about him, but the waiter, though he knew the man, could not advise the doctor to come back more often: „You never know when Mr. Finch will be back!”. As for the mysterious B. (Bahadur), the waiters refused to give the slightest detail, and whenever he mentioned the name, Dr. Gough had the impression that he was uttering a taboo.
Finally, after two weeks of eating lunch every day in the same – expensive and not particularly good – restaurant, Dr. Gough finally found Finch sitting at a table taking notes while a man ate in obvious discomfort in front of him. However, after finishing his lunch, the man looked at Finch with the look of a student waiting for his grade. Dr. Gough, eavesdropping, heard the little man say: „Anyway, it’s not so bad. We’ll see…”, and the other asked fawningly and desperately, „But is there a chance?”. „You have to try harder.”
Dr. Gough poked his nose into his plate, waiting for Finch to pass by his table, but the little fellow stepped past him not even giving him a glance.
Day after day, Dr. Gough made a habit of coming to the diner on time, extending his stay as long as he could, hoping to be noticed by Finch. A few times, at irregular intervals, Finch did indeed come, but he never sat down at his table. Spying on him, Dr. Gough found that most of the customers in the crowded restaurant were peeking at the table where Finch sat taking notes.
And as a waiter brought Dr. Gough his third bowl of soup, excitedly rubbing his palms together, at the next table, the owner of the restaurant asked the psychiatrist:
– Please, I beg you, send poor Mr. Finch back to us from time to time!
But the doctor didn’t even consider the owner’s request. He sat down at a table and waited impatiently for Finch to come to his side, take out his notebook and… who knows?
Did you like it? DONATE, please!
PayPal
REVOLUT: @eugenematzota
Readings in English
 | The Vanishing Aromanian $9.95 to buy Other formats: Paperback |
 | NEW MILLENNIUM MASONIC ETIQUETTE $9.95 to buy Other formats: Hardcover, Paperback |
 | Even You Are a Freemason? Kindle Edition $4.95 Other formats: Paperback |
 | THE THIRD KEY: The Story of a lost Realm $4.95 to buy Other formats: Paperback |
 | Theosophy, The Final Answer $4.95 to buy Other formats: Paperback |
 | NEW MILLENNIUM MASONIC ETIQUETTE Paperback $19.95 |
De citit în limba română:
