ne-murire, De Nicolae Ulieriu
ALTCULTURE MAGAZINE ● 79 ● 3/2024
Îți place? VINO CU NOI!
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
Un ALTfel de om…
Cred c-aș putea spune cu conștiința împăcată că-l cunosc pe Maestrul Ulieriu cam de-o viață de om. Poate chiar de-o viață a mai multor oameni, căci ne-am intersectat și nu ne-am ocolit niciodată, am mers de mai multe ori împreună, de câte ori soarta ne aducea pe același drum, am mai construit câte ceva, așa cum am avut lăsat a face.
E greu ca doi intelectuali, unul adevărat, domnul Ulieriu, și unul care încearcă să fie, adică autorul acestor rânduri, să se comporte ca doi prieteni, să nu se invidieze ca toți românii, dar mai ales ca aceia care se joacă de-a cuvintele.
Și, totuși, timpul (dacă e mai mult decât o succesiune de durate) stă neclintit ca martor că se poate ca să fim alături în lupta pentru cultura românească.
Versurile prezentate aici, răsfrângeri ale unor momente din timp, ne dau imaginea unui om mereu alert, mereu tânăr, mereu profund.
Dar să-l las să se prezinte singur.
Sigur o va face mai bine!
Eugen Matzota
onirică
iar m-am visat
că mă priveam dormind
și-atât de pur, de
pașnic mi-era chipul
de parc-aș fi căzut
din vis în moarte
și moartea m-ar fi
preschimbat în vis
(luni, 11 martie 2024)
doar piscul
sunt ca un munte scufundat în mare
la Capul Nord al Insulei-de-Sud
mă-ncearcă vântul, mă surprinde valul –
doar piscul mi-l ațin, semeț și crud
mi-aduc aminte jungla tropicală
hlamidă de-mpărat simțeam că port –
acoperit de ape, de uitare
privirii voastre îi apar ca mort
veșmânt mi-e, azi, pădurea submarină
ființe, mii de mii, foșnesc sub val –
doar piscul spintecă, fără cruțare
corăbii rătăcite-n drum spre mal –
(duminică, 10 martie 2024)
din prag
un nor, aproape străveziu,
filtrează soarele târziu –
e-aproape cald, și parcă nu-i
e-aproape toamnă, și-ncă nu-i
aproape frunzele foșnesc
și-aproape gândul că-l ghicesc
e-aproape noapte, și-ncă nu-i
parc-ar fi ziuă, parcă nu-i
parcă mă-ntorc pe unde nu-s
parcă-s aici și parcă-s dus –
doar timpul pare-aproape viu
cum joacă-n soarele târziu
(19 august 2023)
ia-mă-n brațe
ia-mă-n brațe, Moarte dragă
și de lume mă disleagă
ia-mă-n brațe și mă du
pe-unde umbli numa’ tu
ia-mă-n brațe, Moarte bună
și mă poartă pe sub Lună
să cunosc ce n-am văzut
și să văd ce n-am știut
ia-mă-n brațe, Moarte oarbă
și mă poartă pe sub iarbă
pe sub iarbă, pe sub stele
să mă ‘nalț dintr-ale mele
către zări de-ntunecime
unde nu mă știe nime’ –
numa’ raza – ce-mi aduce
veste bună, dinspre Cruce
(vineri, 3 noiembrie 2023)
ne-murire
cât trăiesc
nimeni nu-mi citește poemele
căci nu le arăt nimănui
când voi muri
poemele vor pleca odată cu mine
(cine să le mai arate lumii?)
dar poezia – câtă e
cât’ a-ncăput în și între cuvinte
se va răspândi negreșit
ca o mireasmă – a florilor
de deasupra –
acoperindu-mi duhoarea
vineri, 13 octombrie
(dintr-odată, pe la prânz)