Műnchen, undeva pe Maximilianstraße, pe muzică de Mozart (III) – ALTCULTURE MAGAZINE ● 71 ● 7/2023
De Ion Bogdan Martin
Îți place? VINO CU NOI!
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
Germania, Műnchen, undeva pe Maximilianstraße, in anno Domini 2014.
De undeva, cine știe de unde!, se aud acordurile vesele ale Concertului pentru Pian nr. 21 în C Major, de Wolfgang Amadeus Mozart…
Interior vast – livingroom, o masă, computer, scaune, un fotoliu – balansoar mare, tablouri – copii după picturile lui Hans Baldung: „Adam și Eva”, „Moartea și fecioara”, „Eva, șarpele și moartea” sau „Portret de tânără fată”… Și cinci manechine: bust, pe un picior metalic.
Așezate, în semicerc, stau cele cinci manechine – bust. Pe manechine stă scris mare pe piept: Obama; Merkel; Putin; Hollande; Ceuschescu, cu un cap mai scund decât celelalte, textul scris fără litera a, iar „ș”-ul în transcriere germană – „sch”.
Manechinul Angelei Merkel are o perucă blondă cu părul ușor ondulat.
Rudolf, un bărbat nici înalt, nici scund, nici gras, nici slab, nici tânăr și nici bătrân, se plimbă printre manechine, le mângâie, murmură dând vehement din cap și face grimase.
– Ceuschescu? Ele este cercul negru de foc din interiorul planetei. Forța distructivă. Purgatoriul. De ce l-am ales și pe el? Era nevoie de un contrapunct. Ca în muzica lui Mozart.
– Priviți-l cât de umil și parșiv este! Priviți-i rânjetul securistic! Priviți-i fața de nătâng, urechile clăpăuge și fruntea îngustă! Cu el vreți să vă asemănați?!
– Oameni buni… sau… mă rog!, aveți o mare îndatorire: să păstrați planeta pentru copiii care abia se nasc… și pentru copiii copiilor lor!
– Nu fiți mai nebuni decât mine! Cel puțin, la mine, așa spun actele medicale. Testele, examenele… Dar poate că eu am intrat în soft-ul clinicii și am schimbat valorile analizelor, asta nu știe nici Mutti și nici nimeni. Este o acoperire pentru piesa mea cu voi, cu cele cinci personaje. Prima și ultima dintre creații. Vreau ca la sfârșitul acestui experiment să scriu o piesă pe care să vi-o trimit vouă, celor patru!
– Vreau să regizez această piesă în timp real și să o las probei timpului. Viitorului.
– Mă întreb: oare ce reacție veți avea? Vă veți recunoaște!? Veți înțelege? Veți ajunge la un consens? Greu de prezis.
– Cum să vă spun eu… Dramaturgul le prefigurează caracterul, după care personajele o iau razna, inventează replici și acțiuni surpinzătoare, se trezesc singure vorbind, se pornește o luptă a intrigilor. Ești bântuit de personajele tale chiar și în somn, în mașină sau pe stradă. Replicile îți vin de-a valma, chiar dacă tu nu le dorești. Ești covârșit de personalitatea lor… De curajul lor de a te înfrunta. Te lupți zi și noapte cu ideile lor… Cu farmecul, cu morga lor. Autorul, și el, un biet om acolo… Da! Dar finalul… Finalul trebuie să fie al dramaturgului, numai și numai al lui. Acolo dă proba întregii sale măestrii. Apoteoza. Finalul care trebuie să lase lumii spectacolului marea întrebare: oare ce-a vrut să spună autorul?! Ca mai apoi, introspectiv, căutând răspunsul izbăvitor, să-l găsească în sine. Haios, nu?
– Exact ca marii filosofi care pun întrebări existențiale pline de substanță metafizică, uneori și demiurgică, dar la care nu dau și răspunsul. Așteptând ca noi, oamenii simpli, muritorii de rând, să găsim soluția.
– E greu să conduci lumea, nu-i așa? Sau să-ți închipui că faci asta! Cine nu s-a visat, cel puțin o dată, lider mondial?! Ă? Rudolf privește în gol, lung, meditativ, se întoarce cu fața către mancechine.
– Cel care face și desface totul pe acest pământ. Dumnezeul politicii și economiei. Piticul, Ceuschescu, se credea „buricul pământului” și a fost strivit precum o gâză neînsemnată. Se visa lider în spațiul afro-asiatic. Liderul celeilalte părți a lumii. „Dark side of the moon”.
– „Dark side…” Pink Floyd a lansat piesa… prin 1973.
– „Dark side…” Hamburg, frumosul meu burg!
–
–
De Ion Bogdan Martin
—Și Hamburgul ăsta… Tare obositor mai este. Dar nu din cauza drumului sau al aglomerației. Auziți ce-a putut să-mi facă Brigitte?!… Matroana bordelului este… taman din Africa de Sud, coincidența naibii! Ș-a-nceput aia să-mi predea o lecție de istorie de mi s-a dus toată pofta… Brigitte stătea pe scaun, în chiloți, gata de lucru, iar eu, pe pat, cu matroana, agitându-se peste picioarele mele – o scenă de tot râsul –, care tot îi dădea cu burii, cu lupta apaertheid, cu segregarea raselor, cu anii de pușcărie ai lui Nelson și… Și îmi adormiseră toateee… Toate dorințele. După ce că la vârsta asta… Și mă mai dureau și picioarele, că era cam grasă duduia! Istoria asta! Istoria este făcută de oameni, oameni care mai greșesc sau au interese. Eu? Eu cu ce-am greșit?!
– Patru ore mi-a vorbit numai despre istoria Africii de Sud! Patru ore!!! Noroc că nu le-am plătit!
– După patru ore de coșmar, după ce a încercat să-mi pună chiar ea prezervativul, a catadixit să se retragă. Obosise. O oră după aia, Brigitte s-a tot chinuit să… În fine, a mers, dar n-a mai fost ca înainte. Nu-l vedeam în fața ochilor decât pe Nelson în lanțuri, plângeam și… Și bunătate de partidă de sex s-a dus dracului. Ca să vedeți, oameni buni, cât de dăunătoare poate fi o istorie atât de zbuciumată! Chiar și în zilele noastre, ea tot mai provoacă victime!!! Incredibil.
– M-am lecuit. Acum, i-am dat o lecție mult mai ușoară pentru săptămâna viitoare, mai incitantă: istoria sexului la poporul german. Să le văd acum, tată! Fără număr! Desfătare, desfrâu… „No limits!” Ce dracului o să-mi mai povestească matroana?!
– În fond, istoria este mama tuturor materiilor: istoria matematicii! Păi, ce? Ați auzit de matematica istoriei?! Nu! Istoria muzicii, a chimiei, a filmului, istoria artei și a, și a, și așa mai departe… Istoria este de bază. Din trecut se clădește viitorul. Cine nu-și cunoaște trecutul nu poate avea perspective. Nu poate evolua.
– Dar și regia contează. Poate în aceeași măsură ca și opera dramaturgului! Ele trebuie să fie într-o perfectă simbioză. După care actorii, cu harul lor, vin să definească opera, întregul! SPECTACOLUL!
– Teatrul!
– Heee!… Voi? Unii ar spune că sunteți doar niște manechine, dar, de fapt, voi sunteți actori. Ce este trist, este că în spatele vostru se află întotdeauna un regizor, nu-i așa! Regizor pe care nu-l cunoaștem, uneori nici chiar voi nu-l știți!!! În fine, vă jucați rolurile! Călcați adânc pe brazda istoriei, volens-nolens sunteți parte. Nț! Bine, voi sunteți istorie și fără să vreți. Contează ce veți lăsa în urmă. Ori nu vă pasă? Regizorilor din spatele vostru nici atât!
– Dar să lăsăm…
– Hoollande, că tu ești mai curvar așa, dacă o vedeai pe micuța mulatră Brigitte cum se chircise la pieptul meu și-mi cerea iertare pentru că-i spusese matroanei despre lecția de istorie, ce făceai? Cred că tu le „ardeai” pe amândouă! Gerontofilule! Huuăăă!… Te-ai debarasat de femei ca măgarul de desagă. Un călău de suflete și un politician slăbuț. Asta… ca să fiu drăguț. Te-a luat valul istoriei… Știu! Știu, n-ai nicio vină. De fiecare dată îmi spui asta. Unii te-au vrut și te-au cocoțat acolo. De dragul schimbării. Se va scrie și asta, n-ai grijă!
– Istoria este un sac imens, care nu se va umple niciodată. Atât timp cât va exista omenirea, desigur.
– Ei, dragii mei, dar astăzi vom învăța un nou joc… Rudolf dispare pentru ca, după câteva secunde, să reapară cu un pistol în mână pe care-l tot învârtește în mâna dreaptă.
– Pistol cu bile, dragilor. Total nepericulos… Deocamdată!
– Vă voi pune câte o întrebare fiecăruia, cine nu va ști să răspundă o va încasa. Paaac!, o bilă drept în țeastă. De la mine, cu infinită dragoste.
– Câteva întrebări ușoare, de încălzire…
– Angela! Încep întâi cu gazdele, c-așa-i frumos! Angela, cum se numea mama lui Obama? Acum să te văd! Aud?
– Mai tare! Cum? Ann Dunham? Hawaii, chestii trestii… Corect. Știai. V-ați studiat unul pe celălalt, cum dracu’! Cred că știți și de câte ori iese fiecare la toaletă. Așa este în politica mare, dragii mei. Vă suspectați și vă spionați fără odihnă. Culmea este că cel mai mult se spionează aliații între ei, mult mai mult decât inamicii.
De Ion Bogdan Martin
– V-a dat de gol WikiLeaks! Julian Assange, ăla.
– Mai mult respect nu ar strica!
– Da, Putin, știu! Cine deține informația câștigă războiul. Numai la războaie ți-e gândul. Rusia mare. URSS-ul de altă dată. Trezește-te, a început o nouă etapă în reașezarea națiunilor! Și pe criterii mult diferite de ceea ce au dorit Petru cel Mare, Stalin ori Brejnev. Uneori, istoria, și ăsta este cel mai ciudat lucru, o ia înaintea faptelor.
– Pare irațional, dar se întâmplă! Apare un hiatus. Popoarele, la un anumit moment dat, își iau soarta în propriile mâini și urcă Golgota. Schimbă cursul istoriei, cum se spune. Așa au dispărut marile imperii. Au făcut implozie. S-ar putea ca în curând să înceapă o nouă migrație a popoarelor fie din cauza războaielor, fie din cauza sărăciei. Istoria e ciclică.
– Hollande, tu ești la rând, spune-mi ceva haios despre cuplul Obama! Hai că știi atâtea!
– Poftim? Da, mi-a plăcut și m-a și surprins… A fost bună. Michelle Obama, fostă fumătoare de marijuana în facultate, a fost deranjată enorm de faptul că soțul s-a fotografiat în mai multe ipostaze haioase și a râs cu poftă cu șefa guvernului danez… Cu blonda Helle Thorning-Schmidt. Și unde? La funeraliile lui Nelson Mandela!!! Cam geloasă, madame Obama.
– Ș-apoi, cine nu s-ar fi excitat… Adică, pe bune, cine nu s-ar fi simțit bine în prezența lui Helle?! Numai bărbat să nu fii!
– Și eu mi-aș fi făcut un selfie cu ea!
– Barack, că și tu ai urechile clăpăuge, ce știi despre Angela? Ceva din trecutul ei. Hai, să te văd cât ești de tare! Bine, nu tu, serviciile… Poftim?! Asta eee…
– Mda! Imediat după nașterea Angelei, era în 1954, familia s-a mutat de la Hamburg, da… din Germania Federală, în Republica Democrată Germană. Ceea ce nu-ți putea trece prin cap la acea vreme, nu? Când toată lumea fugea de comuniști, iar tu să… Bine, nu tu, ci familia!
– Mda, destul de straniu, dacă ne gândim câți și-au pierdut viața dorind să evadeze din RDG către RFG!!! Câți au fugit în Berlinul occidental, prin tuneluri și catacombe, dorind să scape de ciuma comunistă.
– De ce? Mai cercetează, poate afli răspunsul! Eu, chiar dacă-aș ști, nu ți-aș putea spune.
– Bine, Obama! Ajunge! Gata! Știu, știu… Ho! Oprește-te!
– Mutti m-a întrebat, mai deunăzi, dacă nu cumva dintre personaje lipsește cineva la fel de important: gen împăratul Japoniei sau președintele Chinei… Dar ea se gândea, de fapt, la regina Marii Britanii. O aduceam și pe ea, dar m-a rugat că-i în vârstă și are probleme cu artrita… Iar înlocuitorul… Ș-apoi, nu aș putea să-mi fac selfie cu David Cameron. Pur și simplu nu-mi place. Nu este lipsit de inteligență, dar nu este telegenic. Și nici nu are statura unui mare om politic. N-o are. Plus că David Cameron a încercat în toate modurile posibile să blocheze nominalizarea lui Jean-Claude Juncker la președinția Comisiei Europene, însă fără succes. Plus izolaționismul ăsta față de restul continentului… Are el o râcă. Ori este și el controlat!? Este, că doar nu-i singur pe lume! Și nu mă refer la nevastă.
De Ion Bogdan Martin
– Dar am uitat să vă aduc la cunoștință, chiar zilele trecute s-a anunțat noul președinte al Consiliului European, în persoana lui Donald Tusk… polonezul.
– Ei, Vladimir, ce spui de chestia asta? Nu-i a bună, știu. Polonia susține ferm cauza Ucrainei.
– Ţi-ai făcut-o cu mâna ta. Da, da… Lumea te-a vrut în alianță cu NATO, partener, dar tu… Tot vrei să-ți faci pol de rezistență sau chiar baze militare în Orient. Te doare, ă? Vrei să-ți faci și Turcia aliat! Joci tare, piticule cu ochi albaștri!
– În fine, fiecare pasăre pre limba ei piere. Poate că ți-ai atins un scop, Crimeea, deocamdată.
– Vezi că începi să semeni cu ăsta micu’, cu Ceuschescu!
– Ai primit mai multe pe 25 decembrie, în 1989, chiar de Crăciun, și știi cum e! Pac! Încă unul, poftim! Drept în țeastă.
– Cum, de ce trag în tine?! Păi, întotdeauna vinovat este mortul!!! Așa era la voi, în comunism. Doar n-oi vrea să trag în… în colegii tăi de platou. Eeee…
– Bine, pistolul acesta cu butoiaș poate fi ușor modificat pentru a trage și cu cartușe reale… Ceea ce am și făcut. Un pseudoartist din Maxvorstadt mi l-a aranjat. E bine să ai o armă letală în casă. Nu se știe niciodată.
– Putin, mai lasă declarațiile belicoase! Vezi pistolul acesta? Te joci prea mult cu focul. Partea rea știi care este? Că poate fi stârnit un război din care toată lumea va pierde. Vor fi doar învinși. O planetă distrusă. Și de ce?
– ’Ţi-ar gazul și minereul al dracului! Când se vor termina, ce face Rusia? Aceasta este întrebarea!
– Și ce talente a scos Rusia! Oameni de știință uriași, printre cei mai mari scriitori și compozitori ai lumii, cântăreți de operă faimoși… Astronauți… mă rog, voi le spuneți: cosmonauți și, nu în ultimul rând, balerini, gimnaști, patinatori… Un popor talentat, vesel și primitor. Iar vodca și caviarul…
– Păcat. Cinismul tău dăunează grav sănătății planetei.
– Poate că într-o zi, vom vorbi pe limba ta, și vom juca „ruleta rusească”. Toți șase. Un singur cartuș pentru butoiașul cu șase locașuri. La fix. Ţac!
– S-a auzit o ușă sau mi se pare!? A venit Mutti, să ascund pistolul că mă ceartă.
(VA URMA)
Did you like it? DONATE THANK YOU!
De citit în limba română:
Readings in English
