Miorița e aici, cu noi, în noi… – ALTCULTURE MAGAZINE ● 70 ● 6/2023
De Eugen Matzota
Îți place? VINO CU NOI!
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
De câte ori spunem că ”asta-i situația, n-avem ce face, doar trăim pe meleaguri mioritice,” ascundem în spatele cuvintelor o tânguire. E ceva care aduce cu atitudinea de acceptare a realității din partea cuplului cioban-mioriță.
Desigur că, din punctul de vedere al incluziunii, atât de drag noului comunism, este cu mult înaintea tuturor civilizațiilor vestice. Nici nu-i nevoie să vorbim aici de vreun cuplu, deși oferta de azi se extinde la tot ce este viu, practic. Dar este ”trendy”, am zice noi astăzi, în limba română a generațiilor Internet.
Când spun asta, mă refer în mod special la cei care formează noua generație cu cel puțin două clase, de tren, desigur, mai intelectualizată decât restul populației. Sunt acei finuți care nu mai știu cuvintele limbii lor materne. Aceia care nu au o ”întâlnire”, ci un ”meeting”, au un ”target,” nu o țintă, par exemple. Ultimele cuvinte sunt puse în mod special, ca să nu le-nțeleagă ei, fiind într-o limbă trendy acum peste o sută de ani.
Altfel spus, privind mai altfel cuplul mioritic, constatăm că românii au fost, ca întotdeauna, primii și în acest domeniu! Ei, or mai fi fost și alte cazuri, dar noi p-ăsta-l știm, cu el ne lăudăm!
N-am putea spune dacă acest cuplu, sau, mă rog, ciobanul, căci oița avea alte preocupări, știa ceva despre așa-numita dezvoltare personală. Ceilalți, care-l urăsc sincer pe acest ciobănel, trebuie să fi luat ceva diplome de acest fel, căci de unde-atâta ură față de colegi, dacă nu dintr-un curs de dezvoltare personală?
Informații referitoare la aceste cursuri nu le găsim în Miorița noastră, dar le putem bănui, căci atitudinea ciobanului nedus la cursuri este jalnică din punct de vedere al educației de azi.
Cum să nu lupți la rupere pentru felia ta?
Cum să nu le dai la gioale celorlalți colegi, cei care râvnesc, în mod corect, la urma urmei, căci așa au învățat, nu doar la slujba ta, ba mai mult, chiar la existența ta?
Am încerca să găsim o explicație legată de accesul ciobanului la învățătura lui Buddha, ceea ce, din nou, îl ridică deasupra preocupărilor mărunte ale colegilor săi. Atitudinea sa ne duce cu gândul la Ioana D’Arc, într-o vreme în care cursurile erau ținute mai ales de Biserica Catolică, dacă ne este permisă o asemenea săritură peste timpuri și obiceiuri.
Abia acum vreo sută de ani au apărut curente care voiau schimbarea, în bine, cum pretindea Mussolini, de exemplu. Pe aceeași linie, aș putea pune, este și Constantin Noica. El spunea în 1943: simțim că demult nu mai putem trăi într-o Românie patriarhală, sătească, anistorică. Nu ne mai mulțumește România eternă; vrem o Românie actuală.
A cam trecut ceva timp de-atunci. Noica voia o Românie cosmetizată, unde românii nu doar că erau primii-n lume, ba mai erau și perfecți, fără vreo urmă de vicii. Dar Caragiale e aici, cu noi, în mai tot ce facem.
De la ciobănașul nedus la cursuri, până la Internet, nu s-a schimbat nimic, în ciuda aparențelor. Chiar dacă mergem la ”meeting,” cu un ”target” clar, bine hotărât (era să scriu ”determinat”, Doamne ferește!) tot avem în noi o lehamite care nu se poate traduce.
Ciobănașul trăiește prin noi, la o bere, la un mic, cu toate targhetările din cealaltă lume.
Miorița să trăiască!
Did you like it? DONATE THANK YOU!
De citit în limba română:
Readings in English
