O Românie de câștigat (I) – ALTCULTURE MAGAZINE●68●4/2023
De Claudiu Iordache
Îți place? VINO CU NOI!
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI
RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
De Claudiu Iordache
„Dacă vrei să spui adevărul, pregăteşte-te să suferi!”
(Prea Fericitul Hristodoulos, Arhiepiscopul Atenei)
„Acolo se duce averea ţării, acolo se duc şi pensiile noastre: în buzunarele hoţilor, care nu se mai satură. Tare aş vrea să apuc şi eu ziua când vor da socoteală!”
(Maria Boz, pensionară)
„Atunci când se ridică sus oameni de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni.”
(Psalm 11-8)
Revoluţia ne-a adus darul unei libertăţi la care nu puteam visa. Este în buna tradiţie a spiritului nostru autodemolator să bagatelizăm ce este sfânt în istoria noastră.”
(Preot Nicolae Buga)
Câţi au murit, s-au dus cu toţii cu inima înnegrită de credinţa că orice revoltă e de prisos… că tirania vorbei şi-a clădit în România un imperiu veşnic. Iar cei ce n-au murit, obosiţi de luptă, au dezarmat cu aceeaşi tristă credinţă.
(I. L. Caragiale)
Exhordiu
Poate că uneori ne uită ori nu ne ocroteşte, se supără pe noi sau istoveşte să ne mai iubească,
Dar tu sărbătoreşte România!
Poate că uneori este mama vitregă, dar a sângerat nu o dată în numele tău şi va mai sângera încă. Îi eşti dator cu o fericire ce nu va veni decât de la tine. Cruţ-o de suferinţa ta şi înfrunt-o pe aceea care nu o cruţă.
Iar tu sărbătoreşte România!
Poate că uneori pierde lupta cu viaţa, cade şi ne trage şi pe noi după ea, ne umileşte cu neputinţa ei şi ne dezamăgeşte cu modestia sa,
Dar tu sărbătoreşte-o, sărbătoreşte România!
Poate că uneori ne corupe şi se lasă coruptă, mamă bună a fiilor nevrednici, mamă rea cu virtutea. Dragostea îi este uneori nedreaptă, dar să nu uiţi că ţara ta nu poate fi decât asemenea ţie!
Sărbătoreşte România!
Poate că uneori nu o înţelegi şi nici ea nu te înţelege. Când ea ridică spada şi tu pleci capul, devine spectacolul propriei cruzimi, dar tu nu o dispreţui, nu o urî, nu te îndepărta de ea, violenţa-i poate fi îmblânzită. Iubeşte-o!
Iubeşte România!
A fost şi va mai fi aşa, şi nu altfel, regină dar şi supusă a destinului său, reînflorind în decădere şi decăzând în grandoarea sa, ţinând totul într-un pumn închis pentru tine şi puţinul într-o palmă deschisă în faţa ta. Nimic de pe faţa pământului nu seamănă şi nu-ţi poate aminti mai mult de tine decât Ea. Nimeni nu are mirosul de fântână mai apropiat de al tău; şi în asemănări şi în deosebiri nimeni nu ţi-e mai aproape, deşi numai tu nu ştii asta.
Tu eşti oglinda în care îşi scaldă privirea mânioasă, fericită ori plânsă, iar ea este oglindirea ce ţi-o ia mereu înainte. În revărsarea zorilor se reîntoarce România la tine, în pragul nopţilor te întorci întunecat înspre ea, căci ea este răsăritul întunericului tău şi lumina nopţilor tale, e însăşi viaţa şi moartea ta.
Fă ca prin însăşi dragostea pentru ea, lumea întreagă să devină a ta.
Sărbătoreşte România!
La ea vin împăraţii şi cerşetorii vremii; totul în tine se sbuciumă să se întoarcă acasă, fluviul izvorăşte din stâncă şi pasărea se întoarce în om, trăieşte-o şi trăieşte-te ca şi cum ai lumina minunea existenţei, creeaz-o şi lasă-te zămislit de ea, fii ceea ce Ea adesea nu lasă să fie, ceea ce adesea nu poţi fi tu, şi, mai ales, nu uita, sărbătoreşte România, căci Ea eşti Tu şi acest adevăr va trebui continuu clădit.
De Claudiu Iordache
Denunţ a fi totalitară orice încercare de a transforma decăderea tot mai pronunţată a României în normalitatea ori fatalitatea ei! Denunţ gândirea coruptă ori dezarmată care o îndeamnă astăzi la o capitulare nemeritată. Denunţ a fi totalitar regimul fraudei, al furtului şi al lăcomiei. Denunţ a fi totalitară generaţia care şi-a îngropat morţii şi s-a străduit să-i uite!
Am scris acest eseu, ce constituie un omagiu adus celor mulţi care fac din viaţa lor neştiută singura resursă de supravieţuire a ţării în care trăiesc, nu pentru a mă tângui, ci pentru a dezvălui ceea ce o societate întreagă s-a străduit să ascundă!
Am vrut, totodată, să depun mărturie despre felul în care am trăit în mijlocul lor!
Dacă nu eşti agreat de sistem, tot ceea ce întreprinzi este sugrumat într-o tăcere înfricoşătoare. Controlul asupra unei ţări slăbite a rămas o bagatelă pentru servicii, obişnuite cu antrenamentul dur al supravieţuirii dictaturii în ceaţa tot mai rară a democraţiilor. Expansiunea Estului în lumea Vestului s-a făcut cu mijloacele atent convertite ale totalitarismului. El a exportat încet, dar sigur, gustul supravegherii societăţilor, inventând pretexte, nevoi perverse şi actori ai violenţei tăcute. Lumea liberă le datorează, după demolarea Zidului, teama prezentă de a trăi. Terorismul economic s-a născut în Est. În România postdecembristă totul a rămas la fel, puterea, regimul simulant, care a construit în amănunţime decorurile Occidentului, massa obedientă, aparatul manipulator şi ocuparea rolurilor mari în spectacolul libertăţii. Aici, majoritatea, minoritatea, opoziţia, mass-media, separarea puterilor, instituţiile fac parte din inventarul butaforic al puterii tăcute, ce se apără de scrutarea externă prin evocarea nevoii de a combate debandada morală şi haosul instinctiv al societăţii. La Bucureşti dictatura nu a murit. La poalele ei trăim amurgul unor libertăţi care n-au mai apucat să răsară! Iată de ce subzistă primejdia ca în următorii ani libertatea să semene tot mai mult cu dictatura, în loc ca dictatura să semene libertăţii! Controlul asupra societăţilor s-a accentuat în ultimul deceniu pe ambele maluri ale Atlanticului, fără ca el să slăbească în Est. Tentaţia represivă impune în echilibrul precar al mijloacelor toleranţei. Răul dispune de bine chiar şi acolo unde binele este scris cu sânge în constituţia democratică. (Noul secol e pe cale de a produce schimbarea dictaturii pe faţă cu dictatura ascunsă. Dispar tiranii primitivi, le-au supravieţuit tiraniile discrete.) Occidentul a plătit lejer schimbările din anul 1989. România cu peste o mie şi o sută de victime. Şi cu toate astea, Occidentul nu crede în Revoluţia Română. El crede numai în „lovitura de stat” – dar dacă a existat numai o „lovitură de stat”, de ce a adoptat puterea care a produs-o?
Dacă veţi ajunge vreodată la Timişoara, rugaţi-vă!
De Claudiu Iordache
Cei care nu au auzit strigătele mulţimilor flagelate din Decembrie 1989 nu pot înţelege această carte!
„Cassandră inutilă, am obosit destul cu avertismentele mele neluate în consideraţie; nu-mi rămâne decât să mă aşez pe resturile unui naufragiu pe care l-am prezis de atâtea ori. Îi recunosc nenorocirii tot felul de puteri, cu excepţia aceleia de a mă dezlega de jurămintele mele de fidelitate!”
(Chateaubriand)
Trebuie să ne obişnuim cu o lume totdeauna ostilă celor care-i poartă mai departe credinţele! Cu atât mai mult cu această generaţie prea înfometată pentru a mai gândi, prea individualistă pentru a iubi, prea lacomă pentru a dărui. O Românie care a postit o mie de ani nu putea alege altfel. Nu e de mirare că aceia dintre români care o observă, o compătimesc şi o mustră, au pe obraz stigmatul ingratitudinii ei. Toţi marii moralişti ai României secolului XX au sfârşit în exil!
De Claudiu Iordache
Did you like it? DONATE THANK YOU!
De citit în limba română:
Readings in English
