ALTCULTURE MAGAZINE ||| 63 ||| 11/2022 ||| Ouroboros – Un nou început sau un etern sfârșit? De Corina Gheorgheza
ECOULTOUR le mulțumește tuturor celor care sunt alături în lupta pentru educație și cultură!
WELLBORN
Sănătatea trebuie să fie o stare continuă!
SOTER
ALTCULTURE MAGAZINE ||| 63 ||| 11/2022 ||| Ouroboros – Un nou început sau un etern sfârșit?
De Corina Gheorgheza

Un pianist citește o partitură. El asociază indicațiile explicite de pe hârtie cu acțiunile întreprinse de degetele sale. Acest lucru necesită timp, dar, în cele din urmă, piesa este interpretată fără gânduri sau efort. Este proceduralizat. Este inconștient. Având în vedere milioanele de ani, partitura vieții se instalează în specie. Cântăm muzica strămoșilor noștri prin acțiunile noastre inconștiente. Moștenim moduri de gândire.
Atunci cum au gândit strămoșii noștri?
„Ontogeneza recapitulează filogenia” spunea Ernst Haeckel.

Trebuie să înțelegem că toate lucrurile complexe, așa cum este gândirea noastră acum, se bazează pe simplitate. Dintr-un concept singular iau naștere multe concepte care interacționează. Unul naște pe mulți. Cu toate acestea, apare un paradox. Când toate lucrurile sunt cuprinse într-un singur concept, aparent simplu, descrierea acelui lucru devine dificilă. Mințile noastre moderne, care au diferențiat de mult bărbatul de femeie, noaptea de zi sau plăcerea de durere, nu sunt obișnuite să se gândească la un singur lucru ca având opusul său; coincidentia oppositorum, o compoziție fructuoasă dependentă de contrarii. În schimb, contrariile sunt doar atât: ireconciliabile. Un lucru nu poate fi ceea ce este și ceea ce nu este în același timp. Ouroboros, cu toate acestea, este întotdeauna lucrul său și opusul său, deoarece este primul concept. Diferențierea Ouroboros-ului are ca rezultat toate conceptele pe care le avem acum, pe care apoi le putem recunoaște ca lucruri diferite, chiar opuse. Simplitatea sa este complexitatea sa.

De unde venim noi. Pântecele gândirii moderne, iar pântecele este cuprinzător. Un ou, cu un corp feminin drept coajă și scut. Eric Neumann, studentul lui Carl Jung, a spus în Originile și istoria conștiinței: „Un simbol al perfecțiunii originale este cercul. Alături este sfera, oul și rotundul – ‘rotunda’ alchimiei”. Cercul, cupola cerească, este evidentă în Yin și Yang. Yin este pământ, întuneric, noapte, pasivitate, absorbție și femeie. Yang este rai, lumină, zi, activitate, penetrare și bărbat. În sferă se află cerul/pământul, întunericul/lumina, noapte/zi, pasivitate/acțiune, penetrare/absorbție și bărbat/femeie. Nimic nu este neglijat în primul pântece din care s-au născut toate lucrurile. Literal, fiecare nevoie este asigurată în uter. Mama este înconjurul apos, o rămășiță din istoria noastră evolutivă în care ne-am născut în mare. Mai întâi ne-am născut în ouă subacvatice, apoi într-o coajă – o adaptare care ne-a permis să aducem oceanul pe uscat. Mamiferele își poartă oceanul în ele, oul-mamă-ocean viu.

„La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul. Pământul era pustiu și gol. Peste suprafața adâncului era întuneric, iar Duhul lui Dumnezeu plutea peste fața apelor (…)” (Geneza 1:1-25). Ouroboros este adâncul ca și Edenul. Oceanul inițial în care este înecat ego-ul nostru, poate fi atât oceanul din care provine specia noastră, cât și pântecele fiecărui individ; ontogenia întărește filogenia.

În psihologie, se testează dacă un comportament sau un model psihologic este biologic prin controlul culturii. Acestea sunt studii interculturale. Multe culturi care variază foarte mult sunt testate, dacă toți oamenii prezintă același model de comportament în ciuda culturilor diferite, este sigur să spunem că, comportamentul este mai degrabă biologic decât cultural. Oare acest concept, ocean/apă/haos/stare inițială apare între culturi? Da. Adâncul creștinismului, apele întunecate din mitul creației Potowatomi, lacul Lugu venerat ca o Zeiță Mamă de către Mosuo. Este marele potop pe care Yü, îmblânzitorul Potopului, l-a curățat pentru a face China locuibilă. Apsu, apa de sub pământ, și Tiamat, balaurul și personificarea apei sărate, în mitul creației mesopotamiane.

Tao Te Ching spune: „A existat ceva fără formă, dar complet, care a existat înaintea cerului și a pământului; fără sunet, fără substanță, Dependent de nimic, neschimbător, Pătrunzător, fără greșeală, Se poate crede că este mama tuturor lucrurilor de sub cer” (Lao Tzu).

ALTCULTURE MAGAZINE ||| 63 ||| 11/2022 ||| Ouroboros – Un nou început sau un etern sfârșit? 
De Corina Gheorgheza
ALTCULTURE MAGAZINE ||| 63 ||| 11/2022 ||| Ouroboros – Un nou început sau un etern sfârșit?
De Corina Gheorgheza

Aici haosul capătă o nouă personificare: dragonul. Tiamat este un dragon de mare. Apa, amorfă și de neînțeles, este astfel haotică, atașată de pericolele haosului din natură. Ceea ce este necunoscut este haotic din punct de vedere psihologic. Fiind limitat, există întotdeauna ceva necunoscut. Astfel, șarpele Jörmungandr înconjoară lumea nordică – se odihnește întotdeauna în afara a ceea ce cunoști. Lynne Isbell, un ecologist comportamental de la Universitatea din California, a spus că șerpii au fost „primii și cei mai persistenți prădători” ai mamiferelor timpurii. Constanța prădării reptiliene, ca și constanța apelor pleromice, creează un concept persistent, de mult stabilit în stratul nostru psihic. Este Predatorul, ceea ce este periculos în necunoscut. Dragonii sunt reali, dar sunt o categorie (adică șerpi, prădători zburători și foc). Sfinxul cu coada de șarpe, corp de leu, aripi și cap de femeie urmează aceeași logică; acea parte periculoasă a Mamei Natură. Astfel, eroii culturali sunt cei care se confruntă cu Ouroboros. Marduk o desparte pe Tiamat, și creează cosmosul din bucățile ei. Apollo îl străpunge pe Python cu săgeata sa, înainte de a o tăia (mai târziu denumită bărbat) în bucăți. Și Jörmungandr, care a crescut suficient de mare pentru a-și mușca propria coadă, este confruntat de Thor.

Cercul perfect, rotund, acea ființă atotcuprinzătoare, autogeneratoare, îmbracă multe forme. Este adesea descris ca Ouroboros, șarpele care își mușcă propria coadă, de la care acest arhetip își trage numele. Alchimiștii medievali au folosit simbolul, iar primele reprezentări cunoscute sunt pe altarele din jurul sarcofagului lui Tutankhamon.

Ca Șarpele Ceresc, Ouroboros era cunoscut în Babilonul antic și era adesea înfățișat de madaeni; originea sa este atribuită de Macrobius fenicienilor, apărând ca Leviathan și ca Aion, ca Oceanus. Ca Kneph al antichității, este șarpele primordial, cea mai veche zeitate a lumii preistorice. Ouroboros poate fi urmărit în Revelația Sfântului Ioan și printre gnostici precum și printre sincrețiștii romani; există imagini cu el în picturile pe nisip ale indienilor Navajo și în Giotto; se găsește în Egipt, Africa, Mexic și India, printre țigani ca amuletă și în textele alchimice.

Ouroboros este, din punct de vedere psihologic, starea noastră Edenică inițială. Este pântecele, oceanul, paradisul, din care iese egoul nostru și conștiința alături de el. Este haosul necunoscut, ceea ce nu înțelegem, de la care am plecat. Este întotdeauna în afara lumii noastre subiective și este marele dragon, pericolul întrupat, inuman și străin, care pândește în peșterile ionice, dincolo de confortul nostru.

ACASĂ
Îți place? VINO CU NOI!

Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
Did you like it? DONATE THANK YOU!

De citit în limba română:
Readings in English