ALTCULTURE MAGAZINE ||| 62 ||| 10/2022 ||| REFUGII, TRENURI, DESTINE
De Otilia Zoe Brottea Mihăescu
ECOULTOUR le mulțumește tuturor celor care sunt alături în lupta pentru educație și cultură!
Am ajuns să citesc această carte printr-o întâmplare fericită. Ca teosof, știu bine că nu există așa ceva, că totul are un sens, drept care tind să cred că mi-a fost dat să mai învăț o lecție de viață. Nu este o viață obișnuită, parcursă între jaloanele banale ale vieților multora dintre noi.
Din contră, autoarea chiar a avut parte de o viață care a târât-o din Basarabia ei natală în România care i-a fost casă până la sfârșitul căutării fericirii.
Cum rareori mi-a fost dat să citesc o carte autobiografică atât de profundă în sinceritatea ei, ce poate fi mai potrivit decât să citez din cuvintele autoarei, triste, dar pline de dor de viață?
EUGEN MATZOTA
”ACUM, ÎN AMURGUL VIEŢII, ce pot să spun despre fericire?
Un filosof a definit esența fericirii: „să iubești pe cineva, să speri la ceva, să ai ceva de făcut”. Eu, la școala vieții, nu am stat atentă în bancă și nu am știut când am fost cu adevărat fericită, ceva îmi scăpa mereu, câteva clipe am prins totuși și atunci am trăit intens.
Cei care vor citi rândurile scrise de mine poate vor aprecia „când” și „dacă” am fost fericită.
P.S.: După ce toți care m-au iubit și pe care i-am iubit au plecat, închid încet poarta trecutului și voi pleca și eu…”
De Otilia Zoe Brottea Mihăescu
OCTOMBRIE 1941
Tata nu a rămas să stea cu noi după ce ne-am întors în Basarabia. Armata română nu s-a oprit la Nistru, deoarece o înţelegere între Hitler şi Mareşalul Antonescu ne obliga să mergem înainte şi chiar să cucerim Odessa din Ucraina. În această perioadă începe să se contureze „problema evreiască”.
Nemţii încep să strângă evreii din Bucovina şi din Basarabia în ghetouri, iar apoi să-i deporteze în Transnistria, formând convoaie mari, conduse de nemţi şi de ofiţeri români. Tatăl meu a vrut să salveze doi bătrâni evrei pe care i-a ascuns într-o pivniţă. Cineva l-a pârât şi era să fie pedepsit, dar el a motivat că i-a ţinut acolo ca să-i ducă la ghetou.
Evreii cu posibilităţi materiale au încercat să emigreze cu vaporul STURMA dar se cunoaşte că acesta, în drum spre Istanbul, a fost torpilat şi acolo şi-au găsit sfârşitul 750 de evrei.
În această perioadă se înregistrează pe linia frontului, succese în regiunea Leningrad, are loc o ofensivă asupra Moscovei, dar operaţiuni de proporţii uriaşe se petrec la Marea Azov, iar pe 17 octombrie 1941 a căzut Odessa.
Ghetourile au început să se umple de evrei; aceştia erau duşi în ghetourile de la Bug şi de la Mogilev. Tatăl meu, fiind ofiţer de Jandarmi, a fost desemnat să însoţească trei convoaie cu evrei până la Bug, unde urmau să fie împuşcaţi. Era toamnă târzie, ploi, noroaie, drumul se făcea pe jos şi dura multe zile deoarece erau bătrâni, bolnavi, copii.
De Otilia Zoe Brottea Mihăescu
Convoaiele erau stabilite de nemţi cu ordine exprese ca să fie şi pe parcurs împuşcaţi cei ce încercau să „evadeze”, astfel ca numărul lor să fie cât mai mic la sosire. Bagajele le erau încărcate în căruţe, ca şi proviziile pentru drum. Tatălui meu i s-a pus la dispoziţie o trăsură. Văzând suferinţa acestor oameni, el a cedat locul lui din trăsură acestor victime şi a avut grijă ca oamenii să ajungă cu bine la destinaţie. Deşi ştia ce soartă îi aşteptă, a avut întotdeauna speranţa că, poate, vor scăpa cumva.
Pe parcursul drumului a intervenit de câteva ori, când nişte subofiţeri au încercat să-i deposedeze de bijuterii şi de ultimii bani, a fost foarte ferm şi i-a pedepsit pe loc pe făptaşi. Totuşi, urmare a acestui episod, a ajuns să fie judecat în procesul „Criminalilor de Război”, în 1948, proces din care voi da amănunte pe parcurs.
Ţin să subliniez că ofiţerii români sau Statul român nu ar fi participat la asemenea atrocităţi dacă nu ar fi fost intervenţia dură a nemţilor. însuşi modul de execuţie era dictat de aceştia cu o cruzime bestială, în special faţă de copii nevinovaţi. Din cauza lor antisemitismul trece printr-una din fazele lui cele mai negre.
Nu vreau să trec aşa de repede peste aceste evenimente care, în faţa umanităţii, au marcat onoarea statului român în general şi a jandarmilor în special, care au fost consideraţi organe de represiune.
Populaţia evreiască din Basarabia şi Bucovina a fost o masă de manevră în scopuri militare agresive. Erau situaţi între capitalism agresiv (Polonia, Ungaria, România) şi un comunism agresiv (URSS). După 1941, deportările evreilor au avut loc din raţiuni politice şi din raţiuni de război ale nemţilor care conduceau şi supravegheau toate ostilităţile din zonă. Astfel, în octombrie 1941, în ghetoul din Chişinău, 11.300 de evrei au fost deportaţi în grupe de maxim 1600, (800 pe zi) având la dispoziţie 40-50 căruţe de fiecare grup. Itinerariile erau fixate de Comandamentele supreme ale nemţilor. Din toată Basarabia, prin Cosăuţi – Rezina şi Cahul-Tarutino, au fost deportaţi 56.000 de evrei.
Ca o paranteză, menţionez că, anexată în 1812 de către ţarul Alexandru I, Basarabia a văzut concentrându-se pe pământul ei o importantă populaţie evreiască, şi în acea epocă Rusia urmărea să împiedice răspândirea acestora în întregul imperiu, aşa că în 1897 se găseau circa 230.000 de evrei, majoritatea în oraşe şi târguşoare.
Toţi evreii trăitori în Vechiul Regat înainte de 2 august 1914, precum şi cei din teritoriile revenite la patria mamă, au primit cetăţenia română consfinţită de Constituţia din 1923. Comunitatea evreiască s-a integrat lingvistic, social şi politic, deci nu era o „minoritate antinaţională”. „Politica” românească nu a privit acest lucru ca pe un element pozitiv, ci a speculat în continuare particularităţile religiei iudaice.
Pe plan extern, Marile Puteri au executat presiuni politice şi economice care au făcut din problema evreiască „un caz naţional”, tot ce îi diferenţia pe români de evrei a fost îngroşat, în 1893, sub influenţa ideilor lui Karl Marx, a fost creat Partidul
Social Democrat al Muncitorilor din România, la întemeierea căruia a jucat un rol important evreul Constantin Dobrogeanu Gherea, fost Solomon Katz. în 1910, cu sprijinul evreilor Constantin Graur, A. Toma, Max Goldstein, devine P.S.D.
Titu Maiorescu a sugerat o legătură între evrei şi grupările socialiste, deoarece ideea opresiunii, invocată de evrei s-a dat drept cauză a aderării la socialism. în acel timp aspiraţia poporului evreu nu era să constituie o naţionalitate separată, acest popor visa ceva internaţional. Lipsa unei patrii şi drama permanentului exil au dat, în estul Europei speranţa unei lumi a egalităţii.
Dar nu a fost să fie aşa, în 1938, guvernul Goga – Cuza decretează anularea dreptului la cetăţenie pentru 225.000 evrei, aceştia devenind apatrizi, fapt care explică începutul de pogrom din Bucureşti, din timpul rebeliunii legionare. Odată cu începerea războiului problema s-a amplificat şi a căpătat alte conotaţii.
De Otilia Zoe Brottea Mihăescu
Populaţia evreiască era eterogenă social, fiind compusă din indivizi şcoliţi, cunoscători ai regulilor administrative, ai unor meşteşuguri, practicanţi ai comerţului şi ai cametei, şi dintr-o majoritate săracă şi greu adaptabilă la activităţi agricole, asociată cartierelor mărginaşe, mahalalelor sau satelor limitrofe, mai ales în Moldova şi Basarabia. Dar nu se poate vorbi de dezvoltarea comerţului şi a industriilor modeme în Moldova fără elementul evreiesc.
În acelaşi timp, pentru camătă, era nevoie de un capital solid dobândit sau adus, în lipsa unui sistem bancar, iar aceste sume s-au pus la dispoziţia investitorilor de către primii bancheri evrei: Fraţii Elias şi Iacob Marmorosh au subvenţionat modernizarea ţării până la primul război mondial.
Astfel, evreii au ocupat un fragment al economiei, o parte a valorilor naţionale româneşti modeme, în domeniul spiritual, al sănătăţii, imobiliar sau bancar. Masa de evrei străini din nordul şi nord-estul ţării a fost incorporată în mod natural, odată cu provinciile revenite la patria mamă (Basarabia, Bucovina), şi acest fapt s-a suprapus peste fenomene sociale şi politice europene modeme, acestea fiind marcate peste tot de naţionalism.
Incapabilă de asimilarea, forţată sau paşnică, a elementului evreiesc, administraţia românească s-a rezumat la reacţii legislative pentru a proteja proprietatea agricolă de înstrăinare şi circulaţia monedei.
În statul român modem a rămas astfel ca românii şi evreii să convieţuiască în condiţiile sus-menţionate.
Îți place? VINO CU NOI!
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
Did you like it? DONATE THANK YOU!
De citit în limba română:
Readings in English
