ALTCULTURE MAGAZINE ||| 60 ||| 8/2022 |||
Să facem bine, când e mai ușor să facem rău?
De Eugen Matzota
ECOULTOUR le mulțumește celor care sunt alături în lupta pentru educație și cultură!
Nu putem merge atât de departe încât să spunem că-i mai ușor a face rău, dar omul e tentat a greși.
Acestea sunt tentațiile lumii în care trăim Marea Iluzie.
Oricât ni s-ar arăta calea cea bună, parcă există ceva în noi care spune: și ce dacă? Ni se spune că trebuie să practicăm altruismul, dar în viața reală vedem că este altfel.
Vom întâlni destui oameni blazați, sătui să li se spună: fă așa, nu fi așa, care vor fi tentați să facă exact invers, doar din dorința de nesupunere.
Ei sunt aceia care se conduc după cum le dictează capul, nu inima, rațiunea, nu sentimentul.
Acestor oameni ce-și pun întrebări de genul: „De ce să fac eu așa cum spune acest Dumnezeu ce are altă părere decât a mea?”
Nu folosește la nimic dacă le spui că n-au conștiință sau simț al datoriei.
Trebuie să faci în așa fel încât să vibreze în ei coarda sensibilă. Iar acest lucru se poate face doar prin evidențierea raționalității și pragmatismului unui concept.
Sursa tuturor calităților este fraternitatea umană. Practicând-o, ajungem la voință.
Voința este manifestarea Sinelui superior în favoarea Adevărului, prin intermediul gândului. Ea dă gândului putere nelimitată și nu poate fi confundată cu încăpățânarea.
Dorința, o formă inferioară a voinței, acționează asupra materiei corpului astral. Dorința apare în influența pe care o exercită asupra noastră iubirea și ura sau atracția și repulsia.
Ea este o caracteristică a egoismului, a personalității inferioare. Satisfacția provocată de ea este de scurtă durată.
Pasiunea este provocată de dorințe violente și constă în satisfacerea dezordonată a lor.
Sensul cuvântului pasiune e cel de suferință, căci, fiind sclavii ei, nu suntem recompensați decât cu dezgust și durere.
Eliberarea din robia dorințelor, a pasiunilor, se face printr-un efort de voință.
Doar așa putem ajunge la stăpânirea de sine, fără de care nu poate fi concepută evoluția spirituală.
Activitatea din viața noastră fizică și intelectuală este una de progres, atunci când este impulsionată de dorințe legitime, de aspirații morale înalte.
Primul resort al eforturilor noastre în muncă este acela de a ne bucura sau de a-i face pe alții să se bucure de rezultatele noastre. Idealul pe care trebuie să-l avem înainte este acela ca în tot ce facem să urmărim binele altora, renunțând la orice recompensă, mergând până la sacrificiu. Detașarea în activitate este foarte importantă, totul trebuie să-și urmeze cursul firesc.
Nimeni nu trebuie să se ferească de muncă, fie el sărac sau bogat.
Progresul umanității depinde de muncă.
În muncă, două ajutoare sunt de neprețuit: ordinea și economia. Fără ordine, apare domnia confuziei și a slăbiciunii, atât pe plan individual cât și pe plan social.
Economia, nu zgârcenia și nici cheltuiala fără rost, aceasta este o virtute care definește folosirea corectă a resurselor.
Menajarea forțelor este necesară pentru a putea efectua o muncă utilă la momentul oportun.
De aceea, repausul și distracțiile sunt indispensabile.
Orice muncă este răsplătită, mai devreme sau mai târziu, chiar dacă nouă nu ne este evident acest lucru.
Legea Karmei este inexorabilă.
Fragment din ”ÎNTREABĂ, ȚI SE VA RĂSPUNDE!”
Pot să vă contrazic puțin la ideea că orice muncă este sau va fi răsplătită cândva. Dau chiar exemplul meu și nu voi scrie generalități. Am crescut o fetiță de la vârsta de doi ani. La un moment dat am internat-o la spitalul de copii Grigore Alexandrescu în București.Avea o infecție urinară. I-au făcut multe analize și chiar teste psihologice. Medicul m-a chemat sa-mi spună că fetița are un retard de doi ani față de copiii de vârsta ei. de 5 ani, adică. Mi-a spus să nu mă sperii. Că va trebui să lucrez mult cu ea și eu pot recupera cei doi ani. Am muncit din greu. Nu voia să învețe nimic. Nu m-am lăsat.Nu intru în amănunte ca să nu plictisesc. In final a terminat două facultăți și este consilier la o primărie din Romania. Cum am fost eu răsplătită pentru munca mea lăsându-mă chiar fără cele de trebuință mie? Cănd a auzit că vin acasă în 2018, și-a luat bagajul și concubinul și a părăsit casa. Tot crdeam că-i glumă. Nu, mi-a spus că nu mai are nevoie de mine, și că nu ea m-a pus să o cresc, apoi m-a blocat pe Facebook. Iată un exemplu real de răaplată. Poveatea e mult mai lungă.
Tristă poveste…
Nu știu dacă folosește asta la ceva, dar Legea Karmei este deasupra oricărei primării din lume.
Deasupra oricărui vremelnic consilier.
Totul se plătește.
Nu azi, atunci mâine!
Nu în viața asta, sigur în alta, dar culegem ce semănăm!