POOLOURI adică Paranoia Schwartz (VII)

POOLOURI adică Paranoia Schwartz (VII)
De Gheorghe Schwartz
Tradus de / Translated by
Eugen / Eugene MATZOTA

ECOULTOUR le mulțumește tuturor celor care sunt alături în lupta pentru educație și cultură!

POOLOURI
adică
Paranoia Schwartz

sau

pildele cele mai însemnate din viața plină de învățăminte și îndrăzneală a preacinstitului și prealuminatului Gough, precum și a nu mai puțin strălucitului său contemporan Finch, cu precizări asupra modului în care înțelepții de ieri, de alaltăieri și dintotdeauna au știut să răsfrîngă aceste întâmplări în subtilele lor maxime și cugetări. Și asta nu este încă nici pe departe totul…

Chibritele ondulate

“Îşi încleştă mâinile în părul lui şi începu să tragă şi atunci o mânie teribilă, neînţelegătoare, îl cuprinse pe Joel.” – Truman Capote, Alte glasuri, alte încăperi, II, 7.

Gough se născu având un defect pe cât de ciudat, pe atât de comentat de toţi cei din jur: era un copil întru totul normal dezvoltat, doar că părinţii au putut constata cu stupefacţie că firele care îi creşteau pe cap erau mult mai groase decât cele obişnuite şi se terminau în câte o gămălie roşie, astfel încât semănau perfect cu nişte chibrite ondulate. Şi nu numai că semănau, dar chiar şi erau chibrite.
La început, părinţii s-au consolat, zicându-şi că principalul e ca odrasla lor să fie sănătoasă şi inteligentă: în fond, cîţi oameni nu au părul roşu? Iar, în dragostea lor pentru băiat, se autosugestionau că fiul lor n-are chibrite pe cap, ci doar o culoare puţin ieşită din comun – chiar şic! – a podoabei capilare. Dar… Dar alţii n-au văzut lucrurile chiar aşa, alţii au subliniat evidenţa: lui Gough îi creşteau chibrite pe scăfârlie!
– Nu-i nici o ruşine în asta, îi spuse cineva lui Gough, îngrijorat să nu-i creeze tot felul de complexe. Cine ştie?! Poate că “părul” tău este o dovadă de progres. Poate că peste un timp, toţi oamenii, toată specia, vor avea în loc de păr chibrite.
– Da, dar până atunci…
– Până atunci cel mai nimerit lucru ar fi să tragi concluziile ce se impun şi încearcă să obţii cât mai multe foloase în urma acestei situaţii.
Gough gândi îndelung, însă ce foloase poţi să tragi de pe urma câtorva mii de beţe de chibrit? Mai ales că acestea nici nu erau de cea mai bună calitate, probabil că o parte din fosforul necesar creierului era delapidat în mod discret în vederea asigurării inteligenţei remarcabile a lui Gough. “Tunzându-se” o dată la două luni, ar fi putut asigura conţinutul a 850 – 1.375 cutii de chibrite. Ceea ce ar fi reprezentat echivalentul unei sume derizorii. Afacerea aproape că nu era deloc rentabilă şi pretindea investiţii însemnate: îngrijirea atentă a “părului”, tunderea lui astfel încât toate “beţele” să fie egale în lungime, curăţirea lor de mătreaţă, obţinerea sau confecţionarea unor cutii mai lungi – pentru că acesta era unicul avantaj al mărfii lui Gough, chibritele lui era mult, mult mai lungi decât cele obişnuite –, realizarea unor etichete atrăgătoare pe cutii, desfacerea şi vinderea întregului stoc, toate necesitau o echipă întreagă de intermediari şi, până la urmă, pentru toată munca, Poolo calculă că nu s-ar fi ales mai cu nimic.
Şi ce poţi să faci altceva cu atâtea chibrite, chiar dacă-s ondulate, decât să le vinzi? Ce alte avantaje ai putea trage de pe urma unei asemenea particularităţi pe care o avea capul lui Gough?
Din economiile sale, Gough finanţă o anchetă: “Ce-aţi face dumneavoastră dacă aţi dispune lunar de 750 cutii de chibrite?”.
Răspunsurile se pot grupa în următoarele rubrici:

1. Aş căuta soluţii pentru comercializarea lor. (42% dintre opinii)
2. Aş căuta noi soluţii ştiinţifice pentru valorificarea superioară a chibritelor. (16%)
3. Aş deveni vegetarian (?!). (3%)
4. Le-aş folosi în scopuri de rit, înfiinţând piroteologia. (1,03%)
5. Le-aş folosi în scopuri caritabile. (0,64%)
6. Diverse. (0,007%)
7. Aş face din ele chitonxicloraminofibroletoxură*. (37,302%)
8. Nu ştiu. (0,004%)
   Aşa că Gough le utiliză pentru chitonxicloraminofibroletoxuri. Acestea, însă, ieşeau prea fragile şi se rupeau la prima atingere.
   Dar viaţa le rezolvă pe toate. Cu timpul, Gough îmbătrâni şi începu să chelească. Încetul cu încetul, nu mai avu chibrite nici măcar pentru nevoile sale curente. Aşa că trebui să înceapă şi el să le cumpere. Şi îi fu dat să constate că-s foarte scumpe. Şi de proastă calitate. Nu ca pe vremea lui. Şi nici măcar nu se mai găsesc azi în comerţ acele chibrite lungi, ondulate.

• Autorul anchetei a dat garanţii că nu va divulga secretele celor ce vor avea bunăvoinţa de a răspunde la întrebarea pusă. Aşa că trebuie să păstrăm discreţia şi în privinţa chitonxicloraminofibroletoxurii, care, în fond, rămîne o problemă personală pentru fiecare cetăţean. Din păcate, din pricina proastei calităţi a chibritelor contemporane, chito… este pe punctul de a dispărea.

POOLOs
namely
Schwartz Paranoia

or

the most important parables of the life full of learning and boldness of the pre-eminent and pre-enlightened Gough, as well as of his no less brilliant contemporary Finch, with details on how the sages of yesterday, of the other day and always knew how to reflect these events in their maxims and thoughts. And that’s not all yet…

The Wavy Matches

„He clasped his hands in his hair and began to shoot, and then a terrible, incomprehensible rage seized Joel.” – Truman Capote, Other Voices, Other Rooms, II, 7.)

Gough was born with a strange defect, so commented on by everyone around him: he was a completely normal child, but his parents were amazed to find that the hairs growing on his head were much thicker than those ordinary and ended in a red litter, so that they looked perfectly like wavy matches. And not only were they similar, they were really matches.
At first, the parents consoled themselves, saying that the main thing is for their offspring to be healthy and intelligent: after all, how many people do not have red hair? And, in their love for the boy, they suggested to themselves that their son did not have matches on his head, but only an unusual color – really chic! – of the hair ornament. But… But others didn’t see it that way, others pointed out the evidence: Gough was growing matches on his head!
„There’s no shame in that,” someone told Gough, worried he wouldn’t make all sorts of complexes. Who knows?! Maybe your „hair” is proof of progress. Maybe in a while all humans, the whole species, will have matches instead of hair.

• Yes, but until then…
• Until then, the best thing would be to draw the necessary conclusions and try to get as many benefits as possible from this situation.
  Gough thought for a long time, but what good could it do you to get rid of thousands of matchsticks? Especially since they weren’t even of the highest quality, some of the phosphorus needed by the brain was probably discreetly squandered to ensure Gough’s remarkable intelligence. By „trimming” every two months, it could have secured the contents of 850 – 1,375 boxes of matches. Which would be the equivalent of a ridiculous amount. The business was almost unprofitable and required significant investments: careful care of the „hair”, trimming it so that all the „sticks” were equal in length, cleaning their dandruff, getting or making longer boxes – because it was the only advantage of Gough’s merchandise, his matches was much, much longer than usual – the making of attractive labels on boxes, the opening and sale of the whole stock, all required a whole team of intermediaries and, ultimately, all the work, Poolo calculated that he would gain nothing.
  And what else can you do with so many matches, even if they are wavy, than sell them? What other advantages could you derive from such a peculiarity that Gough’s head had?
  From his savings, Gough funded a survey: „What would you do if you had 750 boxes of matches a month?”
  The answers can be grouped into the following sections:

1. I would look for solutions to market them. (42% of opinions)
2. I would look for new scientific solutions for the superior use of matches. (16%)
3. I would become a vegetarian (?!). (3%)
4. I would use them for rite purposes, setting up pyroteology. (1.03%)
5. I would use them for charitable purposes. (0.64%)
6. Miscellaneous. (0.007%)
7. I would make them chitonxychloraminofibrolethoxide *. (37,302%)
8. I don’t know. (0.004%)

So Gough used them for chitonxychloroaminofibroletoxides. These, however, came out too fragile and broke at the first touch.
But life solves them all. In time, Gough grew old and began to bald. Gradually, he no longer had matches for his current needs. So he had to start buying them too. And he was told that they were very expensive. And poor quality. Not like in his day. And not even those long, wavy matches are on the market today.

• The author of the survey has given assurances that he will not divulge the secrets of those who will be kind enough to answer the question. So we have to keep discretion with regard to chitonxychloroaminofibroletoxuria, which, in fact, remains a personal matter for every citizen. Unfortunately, due to the poor quality of contemporary matches, chito… is on the verge of extinction.

---

---

 

Îți place ce-am făcut până acum?
Ajută-ne să mergem mai departe, cu atât cât poți.
Leu cu leu s-a construit Ateneul.

Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania

Did you like it? DONATE THANK YOU!

De citit în limba română:

Readings in English