Travaliul Ducesei de Cambridge (II)
De Ion Bogdan Martin
Premiul I
Concursul Național de Dramaturgie – Comedie al Teatrului Dramatic „Fani Tardini”
Personajele:
Dodi, Profesorul, PROFU’
Absolventa, Despina, DESPINA
Vecinul, Nelu, VECINUL
Vocea interioară a Profesorului, VOCEA 1
Vocea interioară a Despinei, VOCEA 2
Iulie 2013. Cald, chiar foarte cald…
Decor: cameră de bloc: TV, computer, canapea, dulap, scaune, măsuță joasă
și un bar foarte bine utilat.
Se aud acordurile piesei What A Wonderful World (2’:20”) – Louis Armstrong. Doar primul minut, după care sunetul se filează ușor.
Scena 4
(Profu’, Despina, Vocile 1 și 2)
Vocile înregistrate aparțin celor doi actori. Finalul fiecărei replici se va termina, întotdeauna, brusc, cu acel sunet strident de frânare, specific unui autoturism înainte de producerea unui accident.
PROFU’ (în picioare): Intră!
DESPINA (frumoasă, brunetă, blugi, tricou lung, rucsac în spate): Bună ziua, dom’ profesor! Iertați-mă că dau buzna, pe nepusă masă, dar eram în zonă și…
PROFU’: Și ce te-ai gândit!? Ia să-l sun pe dom’ profesor și să-i spun că am o carte pentru „domnia sa”, când de fapt…
DESPINA: Ce înseamnă să fii un fin psiholog…
PROFU’: Și psihoterapeut… nepracticant. Acum, doar profesor. Domnișoara Despina… Despina?! Uite, în loc de bun venit, îți spun că nu-mi place deloc numele tău. Iartă-mă că ți-o spun! M-am abținut toți acești patru ani, dar acum că nu-mi mai ești studentă… Nu ți se potrivește… Mai degrabă, despre asta e vorba. Ia loc!
DESPINA (nu se așază): Mda, poate. Nu mi l-am ales eu. Nașa…
PROFU’: Da, da, știu cum e cu onomastica la români. Dacă pe nașă o cheamă Cerasela, băiatul se va numi Cerasel și așa mai departe… O prostie!
DESPINA: Deși, numele de Despina nu este unul banal… Bunăoară, soția lui Neagoe Basarab s-a numit Milița Despina… Era fiică a unui înalt despot sârb, Brancovici…
PROFU’: Și mai este un satelit, interior al lui Neptun, numit așa. Dar numele vine de la despot, da. Că tot aminteai. Asta este etimologia… Și d-aia zic că nu ți se potrivește… Mai degrabă… (O măsoară lung.) Mai degrabă ți s-ar potrivi… Cătălina. Da, Cătălina. Dar ia loc!
DESPINA(ia loc pe canapea, pune rucsacul la picioare): Puteți să-mi spuneți cum doriți. Cătălina… e frumos!
PROFU’: Etimologia numelui nu este clară, dar sună tare frumos, mai ales în română: Cătălina! Iar ție îți vine… ca turnat!
DESPINA: În fine, v-am deranjat pentru că doream să vă mulțumesc foarte mult pentru sprijinul acordat… Fără dumneavoastră… lucrarea mea de licență…
PROFU’: Era de datoria mea! Am fost îndrumător și…
DESPINA: Lăsați… alții!… Și, dacă tot eram în zonă, m-am gândit că v-ar făcea plăcere să vă dăruiesc o carte… „Inteligența emoțională”, a lui…
PROFU’: Daniel Goleman.
DESPINA: O aveți?
PROFU’: Nu, chiar mi-o doream…
DESPINA (scoate din rucsac cartea împreună cu o cutie de whiskey, se ridică și merge către Profu’): Și mi-am spus că lângă o carte bună ar merge și o… băutură fină. Nu vreau să vă supărați…
PROFU’: Stimulează inteligența emoțională! (Surâde.) Pentru că nu vreau la rândul tău să te superi… nu mă supăr. (Le ia și merge la bar. Citește ce scrie pe cutie, așază cutia pe blatul barului.) Bună marca asta. Single malt… Made in Scotland! Bună alegere. Deși eu nu sunt un împătimit al spirtoaselor… Dar mai vine cineva, mai merg pe la vreun prieten… Sărut mâna. Cartea și ea interesantă… (O ia, o întoarce pe cant, cu deschizătura foilor în jos și răsfoiește cartea. Din carte cade un plic.)
Ia, uite! Cineva a uitat un plic aici și poate îi trebuie! (Ridică plicul și îl înmânează Despinei.) Vă rog, pe dumneavoastră, să căutați persoana căreia îi aparține…
DESPINA(stânjenită): Daaa… Mă iertați! Nu știu cum a ajuns acolo!
PROFU’: Dacă dumneavoastră nu știți, păi dar eu! Uite, gata, tu nu-mi mai ești studentă, eu nu-ți mai sunt profesor: tu, Despina, eu, Dodi. Simplu și la obiect, da?
DESPINA (încurcată): Da, dar… Vă rog să mă scuzați pentru gestul cu…
PROFU’: Cartea? Despina, nu este un gest mai frumos pe lume, altul, decât acela de a dărui cuiva o carte! Apreciez gestul și îți mulțumesc! O s-o țin ca amintire… Stai jos!
DESPINA (se așază brusc): Eu… Lăsați!
VOCEA 1: Nu arată deloc rău! Acum și fără ochelari… Parcă e și mai frumoasă. Piept obraznic, ochi înstelați, buze senzuale…
PROFU’: Ăăă… Spuneam că… (Privește în sus speriat.) Dodi. Eu… Uite, ca să trecem peste asta… Un pahar de suc de mandarine?
DESPINA: Da, da, chiar vă rog!
PROFU’: Hei, hei! Cum ne-a fost vorba?! Îți dau cartea și sticla înapoi… Dodi, te rog!
DESPINA: Da!
PROFU’: Of, of…
VOCEA 2: O să te ia de fraieră… Ca de obicei, spui și faci numai prostii. Și ce bine îi vine tricoul ăsta mulat… (Profu’ umple un pahar cu suc din frigider.)
PROFU’: Te uiți la tricoul meu? E necălcat. Te rog să iei loc! (Îi înmânează paharul. Despina îl ia cu mâini tremurânde.) Ei, hai, domnișoară, ce naiba! Revino-ți! Se mai întâmplă ca lumea să uite te miri ce prin cărți sau prin alte lucruri… Au fost cazuri și mai grave, de exemplu: o doamnă în vârstă s-a gândit să facă un gest caritabil și i-a dat paltonul soțului unui om al străzii, iar soțul strânsese în timp, în căptușeala paltonului, o mică avere, peste 100.000 de dolari… Noroc că asta s-a întâmplat la New York și nu la noi.
DESPINA: Și l-a mai găsit?
PROFU’: Nu știu, dar asta se întâmplă din cauza lipsei de comunicare și a gradului de educație… Că tot ai învățat despre asta în anul doi.
DESPINA: Bun sucul… Rece.
PROFU’: Bun, acum c-ai terminat, deși, asta între noi fie vorba, puteai mai mult de 9,25… Ai fost unul dintre cei mai buni studenți…
DESPINA: Nu-mi mai aduceți aminte! (Profu’ își drege vocea.) Da, știu, dar mi-e greu…
PROFU’: Acum, ce ai de gând?
VOCEA 2: Ce ai de gând?! O, Doamne, ce mult ți-ai dori să-ți odihnești fruntea pe umărul lui…
PROFU’: Te întrebam ce ai de gând…
DESPINA: Da!… Ce am de gând? În primul rând, mă înscriu la Master…
PROFU’: Altfel nici nu se putea!
DESPINA: Mi-aș dori să devin psihoterapeut. Cred că aș putea… Și îmi și place. Încă de pe băncile liceului visez la asta.
PROFU’: Pot să iau loc?
DESPINA: Vă rog… te rog! Doar sunteți… E greu! Doar ești la tine acasă!
PROFU’: Se poate și mai bine!
Psihoterapia, draga mea, este una dintre cele mai frumoase ramuri ale psihologiei, un domeniu interdisciplinar amplu. Psihoterapia, Despina, nu-i ușoară, necesită un consum energetic enorm pentru practician. Psihoterapia e un teritoriu extrem… extrem de vast, unde trebuie zi de zi să te pregătești, să fii cu un pas înaintea celorlalți. O juxtapunere a psihologiei peste știința medicinei. În unele etape, chiar se întrepătrund adânc. Pentru asta trebuie să fii a dracului de bună… Ca să reușești!
Acum e o modă… este în trend să faci psihologia!
Însă, la noi, ai grijă!, nu prea se câștigă din asta! Românii intră greu într-un cabinet. Mai este până să realizeze că dacă mergi la un psihoterapeut nu înseamnă că ești dus cu capul, nu! Ci, este doar o modalitate… un mijloc științific, deliberat și planificat, care ajută pacientul ca el singur să elimine unele simptome, tulburări mentale, stări de suferință psihosociale sau comportamentale disfuncționale. Un tratament complet și total nedureros.
DESPINA: Stabilim o relație cu pacientul… O relație interpersonală.
PROFU’: Corect! Cu scopul de a ajuta pacientul să-și privească și să realizeze adevăratele sale probleme de viață și să treacă peste ele. Dar, cred că nu ai venit să discutăm despre asta…
DESPINA: M-ați între… M-ai întrebat ce vreau să fac și… (Bea suc.)
VOCEA 1: Și ce mâini delicate! Cum stătea ea în aulă, în primul rând și te privea… Te privea?! Sau doar era atentă la ce spuneai…
DESPINA: Și, cum este în vacanță?
PROFU’: Ce? În vacanță! Da, în vacanță… nu-i ca la școală.
DESPINA: O observație corectă.
PROFU’: Cum spunea cineva: iarna nu-i ca vara!
DESPINA: Nu e, da!
VOCEA 2: Și aerul ăsta distrat al lui… îl prinde așa de bine! La facultate era atât de sobru, iar acum… Acum îți vine să-i sari în brațe…
PROFU’: Toată lumea așteaptă să nască!
DESPINA: Toată lumea naște?! Adicăăă… Cine…
PROFU’: La televizor. Nu vezi? Au chemat momâile alea, specializate în travaliu, să comenteze cum va naște ducesa Kate.
DESPINA: A, ducesa Kate!… La televizor!? O să nască un copil.
PROFU’: Corectă și observația ta. Un bebeluș regal. Mai vrei un pahar?
DESPINA: Nu, vă mul… Îți mulțumesc! Îmi vine greu după patru ani de…
PROFU’: De „domnie”! Da!
DESPINA: Eu… aș pleca! (Se ridică și face câțiva pași spre bar.)
PROFU’: Așa repede?! Adică, sigur…
VOCEA 1: Boule! Ai 45 de ani, nu te comporta ca un adolescent mucos…
PROFU’: Eu, ca un adoles… (Privește în sus.) Scuze! Voiam să spun că… în psihoterapie se utilizează o gamă foarte largă de tehnici, dar, după cum spune și Dafinoiu, „cel mai important element în psihoterapie, la ora actuală, este relația…”
VOCEA 2: Vorbește despre o relație?! Sau ți se pare…
PROFU’: „…terapeutică, factor comun în toate orientările terapeutice.”
DESPINA: Aaa… Asta era relația! (Își pune micul rucsac pe bar și plicul lângă el.)
PROFU’: Păi, da, pentru că în psihoterapie sunt cunoscute mai multe orientări: psihanaliza…
DESPINA: Care la rândul ei se împarte în cea de tip freudian, jungian și așa mai departe…
PROFU’: Psihoterapia adleriană…
DESPINA: Medicul Alfred Adler.
PROFU’: Non-directivă, comportamentală, cognitivă, transpersonală…
DESPINA: Stanislav și Grof.
PROFU’: Dar iarăși nu cred că ai venit, după absolvirea facultății, ca să iei parte la încă o prelegere, deși văd că nu ți-ai pierdut antrenamentul!?
DESPINA: V-am… Ți-am spus că îmi place…
VOCEA 2: Îți place din ce în ce mai mult! Și cu părul ăsta al lui zbârlit… oare cum o arăta cu el ud… la duș… Broboane de apă care i se scurg molcom de pe fese…
DESPINA: De pe ce… (Privește speriată de jur-împrejur. Umblă în rucsac.)
PROFU’: De pe ce… ce? S-a întâmplat ceva, Despina?
DESPINA: Nu… Îmi căutam abonamentul RATB… Pe ce se bazează această știință a psihologiei, în mare, știm, dar niciodată nu vom ști totul… (Oftează.) Asta voiam să…
PROFU’: Așa este. Din ce în ce avansăm, din aia ni se pare că știm mai puțin. Niciodată nu ne vom cunoaște limitele.
VOCERA 2: Și nici nu-i așa de în vârstă, are 45, tu 27…
PROFU: Ai dreptate. Și, din curiozitate, ce vârstă spuneai că ai?
DESPINA: Doar v-am… ți-am spus?! 27.
PROFU’: Nu, nu mi-ai spus! Și de ce așa de târziu la psihologie?
DESPINA: Aici, este altă discuție. Visul meu nu avea să se împlinească decât după ce, mai întâi, îndeplineam visul părinților: ASE-ul.
PROFU’: Uite, un subiect de studiu privitor la transmiterea tuturor angoaselor și neîmplinirilor parentale în parcursul progeniturii. Ceea ce, în primă fază, nu este rău. Incipitul. După care apar complicațiile structural psihologice…
DESPINA: Revolta interiorizată a copilului, care nu vrea să-și supere părinții, până la revolta exteriorizată care poate duce chiar la suicid.
PROFU’: Te rog, nu mai sta în picioare! Lasă rucsacul ăla și ia loc pe undeva! Suicid? Da, pentru că fondul este deja afectat. Nu s-a detectat la timp pentru a merge la un…
DESPINA: Psihoterapeut. (Revine pe canapea. Profu’ se așază lângă ea.)
PROFU’: Și nu mai vrei un pahar?
VOCEA 1: Chiar este frumoasă! Abia acum îți dai seama… Chiar…
DESPINA: Nu… a fost destul.
PROFU’: Chiar ești… (Își drege vocea, cu ochii în tv.)
Uite că mai aflăm o știre capitală pentru țară: prințul William este alături de ducesă.
DESPINA: Frumos! O iubește și vrea să-i fie alături… Să o susțină.
PROFU’: Contează enorm. Îi leagă și mai mult pe cei doi.
DESPINA: Numai să reziste. Să nu leșine de emoție și să nu mai știe medicii pe cine să trateze…
PROFU’: A fost bună asta.
VOCEA 2: Este foarte important să ai pe cineva alături.. dom’ pro… Dodi! Dodi! Ce, ăsta e nume frumos?! Nu e! Dar îți place…
DESPINA: Îmi place… Îmi place sucul de mandarine foarte mult… cel mai mult, dar trebuie să… mai am atâtea de făcut. Vă… Îți mulțumesc că… Îți mulțumesc pentru tot…
VOCEA 2: Asta a fost tot? Îți iei adio?! Zi-i de o cafea! De o ieșire, de ceva… Zi-i!…
PROFU’: Poate ieșim la o cafea și mai discutăm…
DESPINA: Asta spuneam și eu… Adică, mă gândeam… Sigur, în limita timpului… O să mai plec și acasă… la părinți. Eu sunt din Brăila.
PROFU’: Frumos oraș. Idilic… Panait Istrati, Bacalbașa, Mihail Sebastian, Fănuș Neagu…
VOCEA 1: Terente… Zi-i și de Terente!…
PROFU’: Și… mulți, mulți alții… (Fredonează cunoscuta piesă.) La noi la Brăila/ la tanti Elvira/Ușor se câștigă lira/Femeia muncește/Bărbatul plătește/Ce bine-i la noi la Brăila…
Iartă-mă, o melodie tâmpită…
DESPINA: Între legendă și realitate. Asta este Brăila! Mai degrabă prozaică.
PROFU’: Dunărea…
DESPINA: Valurile Dunării…
PROFU’: Asta melodie! Vals celebru. Pe mine, peisajele lacustre mă inspiră și mă vindecă. Apa este psihoterapeutul meu.
DESPINA: Da, Brăila a fost un oraș de poveste. Cosmpolit. În port, se vorbeau șapte-opt limbi și nu se certau nici că sunt ortodocși, musulmani, catolici, evrei, protestanți ori ce mai erau ei acolo!
PROFU’: Și se mai spune ceva: că fetele cele mai frumoase din țară le afli la tot Brăila!
DESPINA: Poate! Sunt femei frumoase peste tot.
VOCEA 1: Da, dar tu ești… Hei, profule, ce dracului faci? Ai grijă că ți se aprind rău călcâiele…
PROFU’: Se aprind, da…
DESPINA: Poftim?
PROFU’: Spuneam că este așa de cald că se aprind trotuarele.
DESPINA: Dom’ profesor… Dodi, eu am plecat. Numărul meu de telefon îl aveți… Dacă… În fine, când ai timp…
VOCEA 1: În fiecare zi, dimineață, la prânz și seara…
PROFU’: Seara… Într-o zi, găsim noi… Doar să fii în București.
DESPINA: Nu, că nu stau mai mult de o zi-două la ai mei. Mi-am găsit un job în part-time, la o mare agenție de turism…
PROFU’: Asta e bine de știut. Că tot vreau să plec cu gașca la mare…
DESPINA: Vă fac reducere…
PROFU’: S-a marcat, să nu uiți! Mulțumesc frumos pentru carte și „uischeanu”! Îți doresc baftă în tot ceea ce ți-ai propus să realizezi! Mai vorbim, mai…
DESPINA: Și dumneavoastră… Ție… Mulțumesc! (Se ridică amândoi odată, își strâng mâinile… lung. Merge și își ia rucsacul de la bar.) Bună ziua… Dodi! (Iese.)
VA URMA
Îți place ce-am făcut până acum?
Ajută-ne să mergem mai departe,
cu atât cât poți.
Leu cu leu s-a construit Ateneul.
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI
RO46INGB0000999911598179, ING Bank,
RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
Did you like it?
DONATE
THANK YOU!
De citit în limba română:
Readings in English
