Psihologia Graal-ului
De Corina Gheorgheza
Există o analiză psihologică a legendei Graalului bazată pe o cercetare meticuloasă ce a ajuns până la sursele Celtice și pre-Creștine din secolele 8 și 9, concentrându-se în mod special pe două texte din secolul 12, opera lui Chretein de Troyes și opera lui Robert de Boronminunată, fermecată.
În baza acestei cercetări, Emma Jung alături de Marie Louise von Franz au definit incluziunea lui Arthur și a cavalerilor săi aflați în conexiune cu Graalul, drept „expresia psihologică a unei extraordinare călătorii în inconștient”.
Graalul – un misterios și păstrător de viață vas este păzit de un rege ce se află într-un castel „greu de găsit”. Regele este fie bătrân, fie suferă (varietăți ale aceleași teme) de o rană misterioasă, iar regatul său este devastat. Regele se poate însănătoși doar dacă un cavaler remarcabil găsește castelul și văzând ce se petrece acolo pune o singură întrebare. Perceval (Parsifal) se oferă și pleacă astfel în călătorie. Însă, eșuează în punerea întrebării despre originea răului, rana regelui și semnificația Graalului atunci când întâlnește pentru prima dată Castelul Graalului și Graalul. Însă, la fel că în toate poveștile și miturile, există și o a doua șansă.
Castelul Graalului – „castelul greu de găsit” – reprezintă dimensiunea atemporală, ascuns de privirile curioșilor, un concept arhetipal al inconștientului. Graalul, disponibil doar acelora care știu să împartă ceea ce el oferă, cunoscut de mulți drept vasul în care a fost ținut sângele lui Hristos (esență sa, substanța sufletului său) și care a fost ascuns de Iosif din Arimatea după moartea lui Hristos. Acest vas, pentru Jung semnifică întregul om psihic ca realizare a divinității ce se manifestă în materie. Este identificat drept Sinele – ghidul interior sau vocea lui Dumnezeu, dispoziția ascunsă spre integritate care doarme în adâncurile inconștientului fiecărui om. Povestea Graalului este o proiecție a Sinelui ca centru interior, nerealizabil și inaccesibil de cei care sunt prinși într-un mod de gândire medieval.
Povestea lui Perceval (Parsifal) anticipează problemele psihice ajungând atât de departe în viitor încât nu poate fi înțeleasă de o atitudine medievală. Lumea medievală reprezentată de regele din poveste, suferă de o fixație asupra imaginii luminoase a lui Dumnezeu încât îi alungă umbra (Anti-Cristul – opusul său interior) în exterior asupra oponenților săi barbari în loc să fie capabilă să o integreze.
Cavalerii lui Arthur au dus o viață încărcată de virtuți înalte care i-a dus către mândrie și o transformare în rău. Era o mult prea intensă spiritualitate unilaterală a femininului găsită în Cultul Virginei, fară să existe o relație echilibrată și autentică cu femeile din viețile lor private. A existat o desprindere de opusurile spiritului și ale lumii, de lucrurile spirituale și de cele materiale, alegând sfințenia în loc de umanitate.
Problema opusurilor și eșuarea în recunoașterea și integrarea umbrei au fost responsabile de boala regelui (regele reprezentând inconștientul colectiv dominant). Bătrânul rege a fi trebuit să moară sau suferindul rege trebuia vindecat, să se căiască, înainte ca tărâmul să fie eliberat. E ca și cum aspectul întunecat al divinității l-ar fi atacat pentru a-l trezi și a-l face să conștientizeze o atitudine religioasă conștientă. Până nu s-a luptat cu întunecata divinitate, el nu a putut realiza totalitatea imaginii lui Dumnezeu.
Găsirea Graalului impune o întrebare deținătorului – „Cui servește Graalul?” se poate transforma în „Cui servește Sinele? Oare Sinele servește acelei ultime întregiri la care cu toții participăm? Oare Sinele vine în întâmpinarea experienței numinoase pe care cu toții o întâlnim o dată sau de două ori în viață? Este Sinele disponibil să continuie integrarea divinului în orice formă va alege să se dezvolte în univers?”
Graalul ne oferă pregătirea emoțională pentru a primi o experiență numinoasa a centrului nostru interior, a Sinelui.
Carl Jung întreabă în cartea sa „Amintiri, Vise, Reflecții”, atunci când vorbește despre viață – „Sau, controversat, eu însumi sunt o întrebare care se adresează lumii și eu trebuie să comunic răspunsul, altfel eu sunt dependent de răspunsul lumii.”