De Eugen Matzota
”Unii Părinţi ai Bisericii primitive au încercat să stabilească în ce măsură simbolurile propuse de creştinism îşi găseau corespondentul în simbolurile care alcătuiesc patrimoniul comun al omenirii.
Eliade, Mircea, Das Heilige und das Profane, Rowohlts Deutsche Enzyklopädie, Rowohlt Taschenbuch Verlag GmbH, Reinbek, 1957, ch. III
Adresându–se celor care nu cred în învierea morţilor, Teofil din Antiohia aducea drept argumente semnele (tehmeria) pe care Dumnezeu le aşezase la îndemâna lor în marile ritmuri cosmice — anotimpurile, zilele şi nopţile: „Nu există oare o înviere şi pentru seminţe şi fructe?“
Pentru Clement din Roma, „ziua şi noaptea ne arată învierea; se duce noaptea, se arată ziua; se sfârşeşte ziua, vine noaptea“.
Toate religiile privin din același copac: Înțelepciunea Antică sau Teosofia, dar există două feluri de învățătură.
Învățătura pentru mase, exoterică, e altceva decât cea secretă, esoterică, rezervată inițiaților.
”8.10
Biblia după Anania, Luca, 8.10
Iar El a zis: „Vouă vă este dat să cunoașteți tainele împărăției lui Dumnezeu; dar celorlalți, în parabole, ca văzând să nu vadă și auzind să nu înțeleagă.“
Care a fost rolul lui Justinian?
Acum, înapoi în timp, anul 553 este un moment de cotitură, anul celui de-al doilea Sinod din Constantinopol, al cincilea dintre primele șapte concilii ecumenice.
Acest Consiliu a rămas în istorie ca acela care a aclamat cuplul imperial Justinian I și Theodora, printre altele. Unul dintre obiectivele lor a fost eradicarea păgânismului prin orice mijloace și, în cele din urmă, creștinismul forțat.
Lucrurile au evoluat ca un film de aventuri. Înainte de începerea conciliului, Împăratul Justinian a ordonat arestarea Papei Vigilius, care avea alte puncte de vedere.
Apoi, i-a obligat pe episcopi să aprobe, cu aclamare unanimă, tezele impuse de cuplul imperial. Astfel, trebuiau declarate ca neautentice multe dintre tezele acceptate, în special pe cele ale lui Origene, precum și teza reîncarnării.
Impunerea dogmatică a credinței într-o unică existență terestră lasă o serie de probleme sociale.
Durerea, suferința, viața și moartea devin de neînțeles, interpretarea dată de dogmă sfidând rațiunea. Apar intoleranța, persecuția și războaiele care vizau apărarea unei dogme închise.
”Cel care s-a născut va muri cu siguranță și, după aceea, se va naște din nou.”
Bhagavad-gita 2.27
Ar fi posibil ca unii slujitori ai Bisericii să creadă în reîncarnare, având o mai mare deschidere către căutarea Adevărului.
Dar, pentru că reîncarnarea nu este admisă de Biserică, ei trebuie să rămână tăcuț, să nu admită nici ei nimic, doar pentru că nu vor să atragă neplăceri din cauza atitudinii lor diferite de linia oficială.
Evident, nimeni și nimic nu va împiedica pe cineva să creadă altceva decât ceea ce Biserica permite oficial.
Fragment din
”ÎNTREABĂ, ȘI SE VA RĂSPUNDE!”