De Eugen Matzota

Sistemul educațional dintotdeauna, sau, mă rog, de când este important pentru noi acum, se bazează pe evaluarea rezultatelor într-o anumită gamă de valori.

La noi, acest lucru se realizează într-o gamă care cuprinde note de la 1 la 10.

Din punctul de vedere al rezultatelor finale ale acestui proces, cei care au nota 5 sunt, din păcate, pe picior de egalitate cu aceia care au luat 10.
Asta înseamnă că, după obținerea unui atestat educațional, diploma de studii, în cazul nostru, nu are nicio importanță CÂT a înțeles și, mai ales, CÂT a reținut elevul sau studentul din ceea ce i s-a predat.

Mai mult, cel care este cu adevărat educat, adică acela care a luat nota maximă, este degradat la poziția de egalitate cu oricine s-a strecurat, practic, prin sita mult prea generoasă a sistemului educațional.

O fi același lucru să-l autorizezi pe cel mai prost student să construiască tot felul de clădiri sau poduri, la fel ca acela care a excelat, care este retrogradat și e tratat ca ultimul din clasă?
Sau să te trateze un medic care a luat cu greu un cinci, cine știe CUM, ca și cum ar fi egalul celui cu zece, care, în mod evident, este mult mai bun?

Când e vorba de viață și de moarte, să fie același lucru să dai viața unui om pe mâna unuia care a păcălit sistemul educațional și-a luat o diplomă de medic?

Un medic de cinci este predispus la a avea o prestație de cinci, adică una la granița dintre viață și moarte.

Mai clar: un medic prost pregătit te poate trimite la moarte.
Totul în numele unui sistem de valori care oferă șanse tuturor, cu îngăduință criminală, cum ar fi, de exemplu, în cazul medicilor.

Să ne fie milă de cei care nu au capacitatea celor care iau note maxime sau să ne intereseze viața oamenilor care le cad victime?
Câte clădiri sau poduri nu cad din vina constructorilor incompetenți?
De ce să ascundem totul sub preș când lucrurile sunt mult mai simple și mai corecte față de cei care trec peste podul construit de un șmecher care nu merita diploma și care n-ar fi trebuit lăsat să pună viața oamenilor în pericol?

Probabil că ar fi mult mai bine ca să luăm exemplul examenului de conducere, de exemplu, unde cel care face o greșeală, nu ia examenul și gata!

Ar fi mai puțini medici, probabil, dar și mai puține victime ale incompetenței.
Și, mai ales, mai mulți oameni ar avea șansa de a trăi.
Dar, vai, se poate așa ceva?, unii nu vor mai avea șansa de a-i pune pe alții în pericol…

Cine să facă asta, însă, când cei cu note maxime sunt o minoritate și, oricum, sunt în umbra celor care ajung în poziții care le permit a da orice fel de decizii.
Iar aceștia se vor coaliza împotriva ”tocilarilor”, așa cum fac mereu proștii în fața celor inteligenți.

Și, din păcate, cei pe care i-au ucis prin incompetența lor nu se pot întoarce să-i acuze…