Text: Adina Baranovschi
Foto: Bogdan Baranovschi
Aproape de granița cu România, Cernăuți este principalul oraș ucrainean al Bucovinei de Nord, o regiune istorică, fiind când în posesia turcilor, când a românilor-bucovineni, când a ucrainenilor, fiecare stăpânire punându-şi amprenta asupra dezvoltării sale. Epoca de aur a fost cea din timpul monarhiei austriece (din a doua jumătate a sec.XIX-începutul sec.XX), vizibilă şi azi la nivel arhitectonic.
PIAŢA CENTRALĂ
Fostul Ringplatz din perioada austriacă şi fosta Piaţa Unirii (din perioada 1918-1940, denumită aşa deoaece acolo s-a dansat Hora Unirii), respectiv fosta Piaţa Roşie (titulatură căpătată după 1949) este astăzi principalul nod central al urbei, nu numai pentru că în acest loc se întâlnesc mai multe artere majore (în special Strada Principală /Golovna și pietonala Olga Kobileanska), ci şi pentru că aici se găsesc o serie de instituţii importante (Primăria, Muzeul de Artă, Palatul Naţional al Românilor etc.). De asemenea, case şi hoteluri vechi („Belle Vue”, „Leul de Aur”, „Vulturul Negru”, „Paris”), precum şi monumente (al lui Taras Şevcenko) şi părculeţul din faţa Primăriei completează acest perimetru important, considerat „kilometrul zero” al urbei.
Primăria a fost construită între 1843-1847 de Adolf Marin după proiectul arhitectului Andreas Mikulicz care a gândit un edificiu clasic, cu un turn central impozant prevăzut cu un ceas.
Muzeul de Artă se află într-un splendid edificiu în stil Secession construit în 1901 de arhitectul vienez Hubert Gessner, etalând exponate valoroase ilustrând arta sec. XVII-XX: tablouri ale pictorilor ucraineni, colecţii de ouă pascale, covoare/carpete, piese aparţinând populaţiei huţule (broderii, sculpturi pe lemn, bijuterii, icoane pe sticlă).
Palatul Naţional al Românilor din Cernăuţi a fost proiectat în 1940 de arhitectul Horia Creangă, într-un stil constructivist, fiind destinat Societății de cultură şi literatură română din Bucovina, activă în epocă, ce a adus la Cernăuţi trupe de teatru româneşti, militând pentru deschiderea unor instituţii culturale în limba română.
Creație a sculptorilor Nicolae Lisakivschi şi Petru Lemschi, Monumentul lui Taras Şevcenko e închinat poetului naţional ucrainean (deși acesta nu a călcat niciodată în Bucovina), supranumit „Cobzarul”, cel mai mare poet romantic al țării, autor al unor opere mobilizatoare: Bardul, Visul, Caucaz, Testament, Ereticul, Regii, Artistul, Neofiţii etc. Lucrarea îl înfăţişează în picioare, pe un piedestal de granit roşu, având ca fundal un perete cu afişe vechi ca nişte hrisoave menţionând 600 de ani de atestare documentară a urbei.
STRADA OLGA KOBILEANSKA
Purtând numele unei scriitoare născute în România (la Gura Humorului), care a activat în Cernăuţi, această arteră este principalul Corso (echivalent, păstrând proporţiile, cu strada moscovită Arbat şi parţial cu vestitul Nevski Prospekt petersburghez, dar şi cu Lipscanii Bucureştilor), ticsit de clădiri fastuoase ca niște palate (azi hoteluri, sedii de bănci, cafenele).
În asemenea cadru se găsesc Muzeul Regional (adăpostind cea mai mare colecție de materiale şi documente cu privire la istoria, etnografia şi cultura Bucovinei de Nord, de la piese arheologice, etnografice, numismatice, arme, tablouri, la artefacte de istorie naturală, diverse obiecte şi arme), Grand Café Czernowitz (o cafenea-muzeu plină de opere de artă, de la frescele murale la vitralii şi tot felul de exponate cu parfum de epocă ce reînvie atmosfera vieneză de altădată printr-un decor fascinant, cu mobilier de epocă şi obiecte vechi), Muzeul Farmaciei (cu exponate de profil), „Casa Germană” (un palat în stil gotic clasic în care au funcționat mai multe instituții), Catedrala Sf. Duh (ctitoria mitropolitului Evgheni Hacman și a arhitectului vienez Ferdinand Rolle care a realizat un lăcaș neorenascentist ce a fost redat cultului ortodox după 1989)
PIAŢA TEATRULUI
Este al doilea loc important din Cernăuţi, după Piaţa Centrală. În fosta Piaţă Vasile Alecsandri se află Teatrul Muzical-Dramatic, Muzeul de Istorie şi Cultură a Evreilor din Bucovina, Universitatea Medicală.
Teatrul Muzical-Dramatic a fost proiectat de arhitecţii vienezi Fellner şi Helmer după modelul instituţiilor similare realizate de ei în alte locuri din România şi Europa (peste 43 de clădiri, dintre care teatrele-operă din Iaşi, Oradea, Timişoara, Odessa, Bratislava, Viena, Sofia, Hamburg, Zagreb, Berlin etc.), fiind construit în 1905. Stilul acestei bijuterii arhitectonice este unul eclectic (renascentist, baroc, Secession). Din 1954, după succesul cu piesa „Pământ” scrisă de poeta Olga Kobileanska şi regizată de Vasili Vasilko, instituţia poartă denumirea Teatrul Muzical-Dramatic al Ucrainei „Olga Kobileanska”. Pe scena sa au cântat şi jucat mari personalităţi ale vremii: Enrico Caruso, Feodor Şaliapin, Cruşelniţka Salomeea, Maria Bieşu ş.a. De asemenea, au dat reprezentaţii şi artiştii români Constantin Tănase, Grigore Vasiliu Birlic, Mihai Fotino.
Muzeul de Istorie şi Cultură a Evreilor din Bucovina e situat în fosta Casa Națională Evreiască (actualmente Palatul Culturii – edificiu baroc-renascentist construit în 1908 de arhitectul Tadeusz Lewandowski), fiind axat pe istoria şi activitatea evreilor din Bucovina de la sfârşitul sec.XVIII până în 1940. A fost inaugurat în 2008, când s-au împlinit 600 de ani de atestare a Cernăuţiului şi centenarul unei conferinţe istorice despre limba idiş ce a avut loc în oraş în 1908. Exponatele muzeale (fotografii, documente, obiecte specifice, cărţi etc.) sunt revelatoare despre istoria comunităţii evreieşti din Bucovina de-a lungul a 500 de ani, trecând prin momentele stăpânirii turceşti, austro-ungare, româneşti şi sovietice.
ALTE OBIECTIVE
Trebuie menționate o serie de edificii și locuri deosebite: Palatul de Justiţie (sau „Casa cu Lei”, construit în 1906 de arhitectul Franz Skowron după planul lui Josef Hlavka în genul palatelor italieneşti), Fosta Sinagogă Corală/Cinematograful „Cernăuţi” (edificiu construit în 1877 de arhitectul Julian Zachariewicz în stil renascentist-gotic cu influenţe maure), Monumentul lui Eminescu (datorat lui Ivan Salevici, dezvelit în 2000 peste drum de fosta Sinagogă), piețele Filarmonicii (dominată de clădirile Filarmonicii Regionale și fostului hotel Bristol) și Turcească (reconfigurată în 2008 și dotată cu felinare rustice, o fântână ca chioşc-havuz, o colonadă circulară din marmură albă, un ceas floral), bisericile Armenească (în stil gotic cu elemente bizantine), Greco-catolică (în stil baroc) și 2 lăcașuri închinate Sf. Nicolae (unul de lemn datând din 1607, declarat monument de arhitectură națională, și altul în stil brâncovenesc), edificiile Poștei (în stil neoclasic) și Gării (în stil Secession vienez), câteva instituii cultural-muzeale (Casa lui Aron Pumnul, Muzeul Arhitecturii Populare şi Vieţii Rurale, Muzeul Diasporei din Bucovina, Muzeul Aviaţiei şi Cosmonauticii) etc.
