De Eugen Matzota
Spuneam în primul episod al acestui serial că au existat mereu oameni care conduc România prin diferite funcții și mijloace, oameni care îi urăsc și disprețuiesc pe cei aflați la mâna lor.
De ce fac asta?
Simplu: PENTRU CĂ-ȘI POT PERMITE!
Poporul român este unul supus, căci are ca deviză ”capul plecat, sabia nu-l taie.”
Voi aduce aici ca argumentație nu vorbele mai dure ale lui Cioran, apreciat în țara în care s-a refugiat, nu la el acasă. Nu voi începe nici cu Motru, căci se găsesc voci care spun că românul s-a schimbat de-atunci, drept care ăia vobeau prostii, tot noi suntem centrul Universului.
Dar ce-ar răspunde acești experți la vechea întrebare de la Radio Erevan: ”Dacă la ei e așa de rău și la noi e așa de bine, atunci de ce la ei e așa de bine și la noi așa de rău”?
Ei, cum spuneam, fiind umil, românul se dă la o parte și-i lasă pe șmecheri în față.
Am să încep în acest episod cu ceea ce ne spune un profesor englez de la Cambridge care spunea în 1862:
”Valahii sunt cu siguranță rasa cea mai muncitoare, dar rămân doar simpli tăietori de lemne și cărăuși de apă.
Nu sunt adesea găsiți în poziții responsabile, dar aceasta nu se datorează faptului că sunt necinstiți, ci pur și simplu că în lupta pentru întâietate își permit să fie lăsați în urmă.”*
Ansted D.T., Prof., A Short trip to Hungary and Transylvania in the Spring of 1862, p.76
Și, atunci, dacă românii se dau la o parte cu umilință, atunci sigur că se găsesc repede alții care să-i conducă așa cum vor, fără pic de milă.
Când vezi atâtea capete plecate, nu-ți vine să zici că acest popor își merită soarta, la urma urmei?
Vă las să vă gândiți la ceea ce a remarcat acest profesor englez acum un secol și jumătate…
O fi altfel azi, oare?
Am zis!