De Eugen Matzota

Există în celebrul film ”Filantropica” al lui Nae Caranfil o secvență care spune multe celui care ar vrea să înțeleagă cum s-a strecurat românul de meserie intelectual prin tranziția de după 1989.

Este vorba de momentul în care profesorașul creator al unei cărți de poezie vine la masa celor mari, cu umilință, desigur…

Cadrul unde este filmată secvența este perfect ales pentru cei ce știu mai multe. Eu știu deoarece am lucrat acolo. Este vorba de cârciuma de sub fostul sediu al Muzeului Literaturii Române, un loc de boemă tipic bucureșteană, întrecut doar de grădina aferentă, plină cât timp era program de lucru la stat.

Aici veneau cei mari să mai ia contactul cu lumea de sub ei, cei care așteptau să cadă vreun oscior de ros sau doar îi venerau. Alții, mari doar prin funcțiile în care erau puși de politic, ca pe vremea comuniștilor, de altfel, se plângeau că tocmai au venit de la Bruxelles și trebuie să plece la Paris, săracii de ei…
Oricum, dacă nu te cunoștea niciunul dintre ei, stăteai la altă masă, pe margine, undeva, că acolo ți-era locul.

Ei, și intră profesorașul-poet, mergând drept la masa cea mare, unde trona ca un bulibașă El, Marele Intelectual. În jurul lui, cei care așteptau osciorul.
Cu îngăduință bine jucată, Faraonul îi acceptă cartea. Dar iată că profesorașul vrea bani pe ea, auzi obrăznicie! Nu e de pomană!.

Urmează momente de indignare în fața unui asemenea tupeu. I se reproșează că nu pricepe nimic, că lor, celor mari, le este tare greu și el ar putea fi una dintre cauze etc..
E adevărat, nu e scuipat, nu e bătut, doar umilit așa cum se cuvine.
Firesc, el nu avea loc la masa aceea, a cumetrilor.

Desigur, faptul că era poet nu-i scuza naivitatea. Ar fi trebuit să știe că, de la Lenin încoace, intelectualul este șovăielnic, se îndoaie după cum bate vântul. Pentru nimic în lume nu se va îndrepta împotriva curentului, ci va merge în spatele celor din față, cum zboară păsările, una în spatele celeilalte.

Nu putem spune că cei de meserie intelectuali ar fi niscaiva păsărele. Nici vorbă. Ce putem remarca este faptul că n-ar ieși din rând pentru nimic în lume, să nu cadă din Cer, să nu încalce regulile cumetriei.

Cum bine spune românul, cine-a mai văzut câine să plece de la abator și intelectual de la pomană?

Am zis!

 

Mai mult… / More…