De Eugen Matzota

”Panoramic RADIO-TV” era foarte citit pe vremea lui Ceaușescu, căci era important să știi ce ”se dădea”.

Așa scurt și ideologizat cum era programul TV, n-aveai de ales.

Nu tu libertate, nu tu liber arbitru, desigur.

Știai că la deschiderea programului, la orele 20, era Telejurnalul, asta era clar și, apoi, dacă mai încăpea ceva până la închiderea sa, la orele 22, da, da, chiar așa era, se dădea un film. Cenzurat, tăiat, să-ncapă, cum era, dar mergea. Dar, decât nimic…

Ei, a trecut vremea aia și ne-am trezit într-o democrație originală, unde avem ce alege. Aparent, pentru că undeva, sus, cineva a decis că noi nu mai vrem, de exemplu, lecții de limbi străine, ci trebuie să devenim disperați după niște concursuri pe viață și pe moarte între oameni care nu fac altceva decât să gătească.

Sigur, putem schimba canalul, că doar avem destule la fel de puțin educative, dar altcineva, tot sus, a hotărât în locul nostru că trebuie să urmărim seară de seară aceleași personaje care mai și spun, cu tupeu: ”eu nu mă pricep la așa ceva, dar părerea mea este că…”

Să tot alegi, nu-i așa?

Chiar dacă treci pe vreun canal mai elevat, mai științific, și aici, altcineva a decis că tu azi, la această oră, trebuie să afli tot despre cum se deplasează un pește pe un râu oarecare dintr-o țară oarecare, când tu ți-ai dorit de-o viață să afli de ce e Sfinxul pe Bucegi.

De când s-a inventat televiziunea, altcineva alege pentru noi și asta nu neapărat aici, pe plaiuri mioritice.

N-a fost mereu așa, pentru că, la început, Dumnezeu i-a dat omului puterea de a alege, liberul arbitru.

Apoi el, omul, a inventat un alt Dumnezeu, televizorul.

Iar televizorul a zis atunci:

”Gata, nu-ți mai trebuie ție liber arbitru, omule!

Îți spun eu ce e bine și ce e rău, da?

De-acum, eu sunt Dumnezeul tău!”

Am zis!

Mai mult… / More…