De Ion Bogdan Martin

 

COMEDIE ROMANTICĂ

Personajele:

  • CICI – iubita lui George, 35 de ani, frumoasă, jovială, fană a exerciţiilor fizice şi a dietelor de slăbire… dirigintă de oficiu poştal
  • GEORGE – 42 de ani, prezentabil, glumeţ, iubitor… agent imobiliar, „de altfel”
  • VECINA – 47  de ani, roşcată cochetă, simpatică, şugubeaţă… lt. colonel de justiţie, în rezervă
  • ADMINSTATORUL – 55 de ani…

Decor: sufragerie de bloc.

 

Prolog

Cici.

Cici apare, pe uşa de interior, cu telefonul la ureche…

Fundal sonor (tv): fragment „J. Yolo – Te pup, pa-pa!”, de la sec. 0:08 la min. 1:01.

 ALT.culture_10.2018 4-5.png

CICI (uşor iritată, gesticulează): …George, îţi spun că nu am absolut nimic cu Zmeescu… Cu domnu’ Zmeescu… sau, mai corect, cu fostul tovarăş Zmeescu! Că, vorba-aia: la vremuri noi… tot ei!!!

Da, da… doar că el îmi tot zâmbeşte, îmi face cu ochiul, mă invită la şedinţe în doi, deşi l-am tratat tot timpul cu refuz… L-am respins de fiecare dată… Da, da!… Încă, i-am spus că, dacă mă mai hărţuieşte, îl înregistrez şi dau totul în presă…

George, crede-mă, nu poate fi absolut nimic între mine şi individul ăla! Poa’ să fie şi ministru, nu numai director… Zmeu’ lu’ „peşte prăjit”!

Hai, e târziu… Sigur că te iubesc! Te iubesc şi aş dori să fii mai încrezător în mine! În relaţia noastră. Şi… să mă laşi cu astea… Gata!… Vorbim acasă. Ai cheia, eu o să mai întârzii un pic… Mă duc şi la sală, la gimnastică. Bine, iubi… Mă aştepţi, poate pregăteşti şi ceva dietetic pentru pisicuţa ta… Ce? De la fast-food?! Termină cu prostiile! Doar ştii că sunt la cură… La dietă. Lasă, vedem noi! Hai, că trebuie să ies, întârzii…

Te pup, pa-pa!

Gelozia asta… (Opreşte tv-ul, aruncă telecomanda pe canapea.)

Să iau geanta şi troleul, să-i vedeţi fetii… „popoul”! Nu prea rimează, dar… Nu! Să iau geanta şi troleul ca să faceţi toţi ca leul!!! (Fond sonor: răcnetul unui leu. Se amuză, iese.

 

 ALT.culture_10.2018 6-7

Scena 1

 

George

Inspectează camera. Lasă geanta de umăr pe o măsuţă, duce cutiile de pizza în bucătărie, revine şi se tolăneşte pe canapea. Ia telecomanda şi porneşte tv-ul.

 

GEORGE: A plecat.

VOCE OFF – TV (feminină): Pentru prima dată în ultimii treizeci de ani a nins în cel mai arid loc din lume, Deşertul Atacama. Solul deşertic s-a amestecat cu stratul generos de zăpadă provocând alunecări de teren care au ajuns până în proximitatea oraşelor…

GEORGE: Ăştia au oraşe şi-n deşert, frate?! Ce fel de deşert mai e şi ăla?! Pfuuu…

VOCE OFF: …Rezidenţii din San Pedro de Atacama au spus că, la sfârşitul săptămânii trecute, s-au înregistrat cele mai severe precipitaţii din ultimele trei decenii în oraşul aflat la peste o mie de kilometri la nord de capitala Santiago de Chile…

GEORGE: De Chile, aha!

VOCE OFF: …Mai multe utilaje speciale au fost mobilizate pentru a îndepărta noroiul de pe autostradă, iar şoferii care au rămas blocaţi în drum au fost nevoiţi să aştepte intervenţia ajutoarelor…

GEORGE (se foieşte, se ridică în şezut): Fantastic! Nu numai că au oraşe, dar au şi autostrăzi în deşertul ăla imens?!… Ăştia sunt în stare să tragă una din Atacama până la noi, aici, taman în capul străzii! Iar noi… noi românii, în anul de graţie 2015, nu avem niciuna cap-coadă! Alo! Alo, guvernul, m-auzi?! Vreau în Chile!

VOCE OFF: …În deşertul chilian precipitaţiile sunt extrem de rare. Specialişti de la mai multe universităţi din Chile, Peru şi Argentina, după cercetări şi măsurători aprofundatete, au estimat că între anii 1570 şi 1971, nu a existat nici măcar un strop de ploaie…

ALT.culture_10.2018 8-9.png

GEORGE: Ce?! Extraordinar! (Face câţiva paşi.) Să nu plouă… ia, câte secole? Patru secole-n cap. Incredibil! Gata! Gata, nu mai vreau în Chile!

(Zeflemitor.) Guvernanţilor… „Alo!… Alo!… Staţi liniştiţi la locourili voastre!”, Lenuţa, din balcon, citare!…

Rămân să votez în continuare… ca prostu’. Ce să caut eu în deşertul ăla arid şi sărat?! Sincer! Femei… nu, Tămâioasă Românească… şpriţ… nu, cluburi de noapte… nu, TVA redus la pâine… nu, Ion Cristoiu… sau alţi analişti… nu. Ce să caut!? Mai bine înghit gogoşile voastre… Poate, cine ştie, într-o zi vor deveni papanaşi?!… Aşi!

Şi Cici… s-a supărat pentru că aş fi gelos… Eu?! Da! Dar… ia să fi fost noi în deşertul ăla… fără pic de ploaie… doar cu dragostea mea. Să picur întruna… Că dacă nu curge… pică! Se făcea inundaţie, frate…  (Fredonează/şuieră tema soundtrack-ului – muzica Francis Lai – din filmul „Love Story”.)

 

(Va urma)