Trebuie să alegem între o evoluție conștientă și dispariție, prin folosirea greșită a puterilor noastre…

De Călin Muntean

Actul creator stă sub semnul sunetului primordial, divin. Astrofizica a scos în evidență zgomotul surd pe care îl face Universul, vibrând în surdină.

Pitagora a fost primul care a vorbit despre vibrația cosmică și influența ei. Mai târziu, s-a demonstrat că fiecare particulă vibrează, emite un sunet.
Lumea creștină, atât catolică, cât și ortodoxă, practică cântecul sacru sub forma de imnuri și liturghii. S-a dovedit științific că imnurile gregoriene acționează în mod vibratoriu asupra centrilor de energie superiori. Este suficient să le asculți într-o catedrală, pentru a simți vibrațiile reflectate de către bolta asupra frunții.
În schimb, atmosfera muzicală a cânturilor ortodoxe are un efect vibratoriu asupra fundamentelor energetice ale corpului. Cântecul preotului acționează asupra inimii, ridicând sufletul omului spre Creator. În biserica orientală s-a născut isihasmul, cu celebra rugăciune a inimii.

Fără îndoială, trebuie să fim atenți la ceea ce ascultăm, la fel cum suntem atenți la ceea ce mâncăm sau bem sau la aerul pe care îl respirăm.
Alte cercetări datând din anii 1940 au indicat capacitatea de influență a vibrației sonore a undelor cerebrale, folosind semnale sonore modulate în pulsație sau sunete binaurale aplicate în câști sau difuzoare.
Bătăile binaurale rezultă din interacțiunea a două impulsuri auditive diferite, de maximum 1 KHz și care diferă în frecvență de la 1 la 30 Hz. De exemplu, dacă se prezintă un ton pur de 400 Hz urechii drepte și un alt ton pur de 410 Hz este prezentat simultan urechii stângi, atunci ia naștere o undă staționară modulată în amplitudine de 10 Hz.
Această bătaie binaurală nu este auzită în modul obișnuit al cuvântului (domeniul auditiv al urechii umane este 20-20000 Hz). Ea este percepută ca o bătaie auditivă. De aceea, este teoretic posibil să se folosească o anume frecvență a bătăii binaurale ca tehnică de direcționare a conștiinței pentru a intra într-un anumit ritm cortical.
Bătaia binaurală este asociată cu răspunsul de urmărire în frecvență electroencefalografic (EEG) în creier. Stimularea prin bătaie binaurală pare să înlesnească accesul către stări modificate de conștiință.

Întrebuințările sunetelor cu bătăi binaurale incluse care sunt mixate cu muzică sau diferitele sunete de fundal precum zgomotul roz (pink, en.) sunt numeroase. Ele acoperă domeniul relaxării, meditației, reducerii stresului, managementul durerii, îmbunătățirea somnului, scăderea necesității de a dormi, super învățare, creativitate îmbunătățită și intuiție, visare conștientă.
Principiul rezonanței sistemelor oscilante este un principiu bine înțeles în fizică.
Dacă un diapazon a fost proiectat să producă o frecvență de 440 Hz, atunci când este adus în vecinătatea unui alt diapazon de 440 Hz, atunci al doilea va începe să oscileze. Primul se spune că a rezonat cu cel de-al doilea.
Principiul rezonanței se aplică și la biosisteme. Prezintă interes aici undele cerebrale electromagnetice.
Activitatea electrochimică a creierului duce la apariția formelor de undă electromagnetice care pot fi în mod obiectiv măsurate cu aparat sensibil. Undele cerebrale își schimbă frecvența în funcție de activitatea neurală din creier. Funcția creierului poate fi modificată prin introducerea de substanțe chimice specifice, prin modificarea mediului electromagnetic al creierului sau prin tehnici de rezonanță sonoră.
Dr. H. Jenny susținea că evoluția a fost rezultatul vibrațiilor, acestea fiind baza formării, așa cum celula este baza tuturor formelor de viață. Dr. Jenny și-a dat seama că putem vindeca trupul cu ajutorul sunetului folosind diferite frecvențe.

“Există un dispozitiv alcătuit dintr-un disc de metal acoperit cu un strat fin de nisip, numit tonoscop, care transformă gama de vibrații sonore într-o gamă de forme geometrice, imprimate unui mediu solid granulat, obținându-se imagini ale unor tipare formale geometrice.
Daca cineva rostește cuvântul „AUM” (considerat în tradiția esoterică a fi sunetul vibratoriu primordial, de bază, al Divinității), imaginea redată de tonoscop este aceea a unui cerc cu multiple piramide în interiorul lui. Imaginea obținută este asemănătoare cu cea a centrului unei Yantra hinduse antice numită „Sri Yantra”.
Această Yantra era și este folosită în anumite forme de meditație, și se spune ca prin meditație asupra ei, poate fi vizualizat Soarele Central, invizibil, în jurul căruia sistemul nostru solar călătorește în decursul Marelui An Cosmic, care are durata de 25.920 de ani tereștri. (este evidentă proiectarea în plan a structurii singularității conform lui NASIM HARAMEIN n.n).

Prin urmare, există suficiente dovezi că Forma este o Funcție de Frecvență! Cu alte cuvinte, toată materia, tot ceea ce este creat în Natură, întregul Univers, reprezintă forme ale unor conținuturi create prin acțiunea câmpurilor energetice cosmice, de diverse tipuri, locale și universale.“

Sir Peter Guy Manners a fost un alt personaj de seama care a împins cimatica un pic mai departe de o simplă curiozitate, și i-a dat o utilitate. El a pornit de la premisa ca fiecare formă având o densitate, formă, culoare unice, rezonează într-un anumit spectru de frecvențe.

Mai mult, el a creat o bază de date cu frecvențele pe care rezonează țesuturile sănătoase și le-a comparat cu frecvențele pe care rezonează țesuturile bolnave sau care funcționează prost.
Prin procesul numit rezonanță simpatică, atunci când unui țesut bolnav i se aplică o undă sonoră având frecvența țesutului sănătos, atunci el va rezona din nou pe frecvența corectă.
Pe acest principiu se bazează și tehnologia binaurală, și anume că undele creierului încep să rezoneze pe frecvența indusă de bătăile binaurale.
Influența sunetelor și flashurilor de lumină asupra sistemului nervos uman a fost observat încă din antichitate (dansurile șamanice) în foarte multe culturi antice: sunt descrise în poemele lui Rumi, în scrierile lui Kabir și Hafiz, au fost predate de către Pitagora, Socrate și Platon, care, la rândul lor, le-au învățat din templele egiptene.
Cathie E. Guzetta susține că formele așa cum le percepem noi nu sunt decât răspunsuri la acea vibrație primordială.
ADN-ul poate fi influențat prin cuvinte, frecvențe radio și luminoase, este ca un rezonator multiplu și ne leagă la un „Internet biologic”. Trebuie menționat însă ca viul recunoaște și noțiunea de timp, după cum dovedesc experimentele biochimistului Sorin Comoroşan.

Încă din anul 1980, într-un articol din faimoasa revistă „Nature,” Sorin Comoroşan susținea că lumina verde (lungime de undă 546 nanometri) influențează direct reacțiile organice (dintre enzime și substraturi de enzime) și o face în „rafale” de 5 secunde sau multipli de 5 secunde!
Într-un fel încă necunoscut, în procesul de absorbție a luminii în cristale părea să se fi implicat un parametru neașteptat: timpul! După părerea Domniei sale, cercetările pot duce pe de o parte la inovări în domeniul calculatorului cuantic, dar și la utilizarea luminii verzi pentru neutralizarea radicalilor liberi (acei radicali OH îngrozitori, care se agață de pereții celulelor, determinând cancerul în țesuturi).
Nu este deci vorba numai despre cercetarea influenței unor câmpuri electromagnetice asupra altora, ci de studierea științifică, pentru prima dată, cu mijloace ultramoderne, ce poate face un flux de fotoni asupra unui sistem teribil de complex, organismul viu. Dacă toată lumea, până la Comoroşan, a încercat să neutralizeze acești radicali liberi cu tot felul de chimicale, savantul român a încercat să pună în rol de “gunoier” lumina verde și a reușit, așa cum certifică articole publicate în „Journal of Biological Physics” și „European Biophysics Journal”.
ADN-ul a fost comparat cu o antenă de legătură a umanității cu Sursa, a cărei capacitate de recepție poate fi ecranată de toxicitate și traume.
Potențarea activează ADN-ul, pentru a declanșa eliminarea acestei toxicități și traume, stabilind o conexiune mai clară printr-o mai bună rezonanță cu frecvența iubirii necondiționate emanate sub forma unor spirale de sunet și intenție (lumină) emanate din dimensiunile înalte ale Soarelui vindecător din Centrul galactic. Potențarea acordează ADN-ul la energia primară de torsiune a Sursei.

Prin natura lui cu preponderență sacră, după cum prezintă Gregg Braden în ”Codul lui Dumnezeu”, ADN-ul poate constitui un principiu unificator pentru umanitate, capabil să aducă pace și armonie unei populații planetare care trebuie să decidă între a sucomba în fața crizei sau a accepta ocazia unei schimbări.
Este vorba de a ne activa ADN-ul pentru a ne extinde perspectivele asupra lumii, iar în acest proces, evoluția unei biologii fondate pe o conștiență unitară este un adevărat dar divin la o răscruce istorică în care, pentru a o cita pe Barbara Marx Hubbard, „trebuie să alegem între o evoluție conștientă și dispariție, prin folosirea greșită a puterilor noastre”.

„Conceptul străvechi despre macrocosmos văzut ca un microcosmos ne spune că lumina divină înaltă este reflectată în corpul uman. Cu alte cuvinte, umanul spiritual are codificată în sine o amprentă genetică divină”. Acest model divin, pe care Polich îl numea Adam Kadmon, potrivit tradiției Cabalei, se mai numește și corp de lumină. Corpul de lumină nu este un concept ezoteric ci o realitate biologică, o realitate care a dat naștere noii biochimii spirituale și geneticii care admite încorporarea deplinei lumini, conştienţei unitare la nivelul fiecărei celule a corpului.
Corpul de lumină începe să se manifeste atunci când codurile adormite ale ADN-ului sunt reactivate de energiile de torsiune, în special de undele sonore și luminoase de vibrație înaltă, astfel încât celulele noastre încep să recunoască lumina ca pe o sursă de energie și să o metabolizeze, asemenea plantelor în procesul de fotosinteză. Printre multe alte avantaje, această evoluție celulară este responsabilă de creșterea semnificativă a metabolismului celular, ajutând la detoxifierea, rehidratarea și, în ultimă instanță, la regenerarea corpului.

În acest proces de transformare profundă, cristalele lichide din celule evoluează de la structura primitivă cubică sau hexagonală observată în țesuturile umane obișnuite, la ceea ce am numit tetrahedroane stelare. Această modificare structurală este extrem de consecventă. Unghiurile legăturilor hidrogenate din moleculele de apă se măresc și devin tetrahedroane intercalate, astfel că ele pot susține mai multă lumină sau energie fotonică rezultată parțial din însăși expansionarea legăturilor hidrogenate.
Aceste structuri, care formează o matrice lichidă a noului sânge și țesuturi, seamănă cu steaua tridimensională a lui David sau cu merkabele moleculare. Merkabah este un vechi concept din cabală, care înseamnă „vehicul de lumină”.
Acest lucru explică confuzia creată adesea în jurul conceptului de merkabah, considerat a fi un fel de navetă spațială. Ironia face ca merkabah să fie într-adevăr o formă de vehicul spațial însă este vorba despre corpul individual de lumină activat genetic. După Barbara Marciniak, merkabah simbolizează ființa umană complet eliberată. Corpul de lumină este corpul care a trecut prin mutația totală a speciei.
El poate jongla cu realitățile prin schimbarea perspectivei de conștiență, la fel cum sunt schimbate canalele TV cu telecomanda. Similar, Taschira Tachi-ren, în lucrarea „Ce este corpul de lumină”, descrie merkabah ca pe o structură cristalină luminoasă, ce permite transcenderea spațiului, timpului, dimensiunilor și integrarea lor în totalitatea sinelui”.
Corpul de lumină rezultă din și operează prin întruparea luminii sau conştienţei înalte. El reprezintă rezultatul natural al evoluției spre iluminare, care are loc, după multe indicii, la scară planetară. Din această perspectivă, poate că nu există un fenomen de ascensiune, ci mai curând o descindere a luminii în formă fizică. Corpul de lumină poate fi literalmente acea navetă spațială care ne permite călătoria spre stele.
Tachi-ren vede evoluția corpului de lumină ca pe un element în cadrul unui proces mult mai extins, prin care toate planurile și dimensiunile revin înapoi la sursa acestui univers, iar acesta, la rândul lui, se contopește cu alte sisteme-sursă și tot așa, până la contopirea lor în Unic.

 

Oricum am defini reîntoarcerea acasă, corpul de lumină este vehiculul care duce acolo.