De Denisa Căbuț

Această fetiță de doar 12 ani, Denisa, se adresează, prin încercările ei de a scrie povești, unui public mai tânăr, mai precis copiilor cărora nu cred că, dacă le citești o poveste cu Regine și Regi, nu vor fi captivați în totalitate, transpunându-se ei înșiși foarte ușor în unul dintre personajele oricărei povești.
Denisa, după cum vedem, scrie cu sufletul, chiar ea fiind cea care o va ajuta pe Regina din Castelul de Gheață, deși este autoarea poveștii.
Ne-o putem închipui pe Denisa ca fiind o viitoare autoare a unui volum de povești scrise frumos, cu inocența și imaginația unui copil de doar 12 ani.
Nu degeaba visul ei este să devină o bună învățătoare dedicată copiilor mai mici pe care îi iubește.

La finalul săptămânii, în după-amiaza zilei de vineri, împreună cu părinții mei , ne pregăteam să mergem la Hotelul de Gheață din Bâlea Lac, ca să facem o mică drumeție în afara orașului. După un drum destul de obositor cu mașina, în sfârșit, am ajuns.
Sunt atât de bucuroasă că ne vom petrece ultima zi de toamnă acolo, înconjurați de imensitatea gheții și, totodată, de căldura ei prin care ne apropie de frumusețea acestui castel de gheață.
La miezul nopții, când ceasul din hotel ticăie, o adiere ușoară aduce o scrisoare care, lipindu-se de geam, fără să mă gândesc, deschizând geamul, o prind repede în mână, să nu zboare, și o cotesc:
“-Coboară din cameră și vino în fața hotelului! ”…

ALT.culture_09.2018 60-61.png
Mă îmbrac repede, cobor în grabă, dar în liniște, și, când deschid ușa, văd un castel maiestuos , în toată frumusețea lui, înconjurat de reni, oameni de zăpadă care, parcă, îmi vorbeau și mă invitau să pășesc în acel regat al reginei care tocmai își făcuse simțită prezența la venirea mea. Wilbur, renul reginei, m-a condus până la sala principală-Sala Tronurilor. Regina, văzându-mă, alergă spre mine în grabă și îmi spuse că m-a chemat aici pentru a-mi spune că Regele Norilor prinde toți fulgii de zăpadă într-o plasă imensă iar, în acest ritm, primul fulg de zăpadă nu va mai putea atinge pământul anul acesta.
Mă întrebam în sinea mea de ce oare ar face o regină lucrul acesta și dacă norii erau de acord ca această adevărată frumusețe a lor-fulgii de zăpadă-să dispară în mâinile unei regine misterioase?
-Trebuie să rezolv această problemă, mă gândeam eu, altfel, de Crăciun, nu ne vom mai putea da cu sania sau n-am mai putea crea oameni de zăpadă.
Atunci, împreună cu regina, mergem în camera de control a castelului și observ câteva postere lipite pe pereți , pe care erau scrise informațiile despre Hotelul de Gheață, dar mă întrebam cum de regina știa atâtea lucruri despre un singur hotel și cum de acest hotel a apărut din neant? Am aflat că acest hotel ar fi aparținut verișorului ei, Împăratul Stelelor, și că acesta nu ar fi putut să se îngrijească de el, spunându-i Elizei, căci așa o chema pe regină, să-l supravegheze ea. Aceasta aflase că de mulți ani, Regele Norilor, având o legătură cu acesta, Castelul să se construiască în fiecare iarnă. Dacă fulgii norilor lui nu ar mai ajunge pe pământ, acesta s-ar topi și mai repede iar vizitatorii ar trebui să aștepte până anul viitor pentru a-l mai putea vizita.
Dintr-o dată, se auzi un râset malefic, chiar Regele Norilor apropiindu-se de noi, plutind pe un nor, din înaltul cerului, sparse fereastra și intrând se opri chiar în fața Reginei, spunându-i că acel castel nu va mai exista în curând și nu va mai vedea nici un fulg niciodată. Aceasta leșinând, fu dusă în cabinetul asistentei care avea grijă de acel castel.
În acest timp, văzând caleașca reginei trasă de șapte cai zburători, îmi veni o idee:
-Ce-ar fi dacă aș lua caii și aș zbura până la Împărăția Norilor și aș rupe plasa ca toți fulgii să poată cădea pe pământ?
N-a fost o idee grozavă, ajungând în temnița Împăratului, acesta prinzându-mă tăind plasa și nici măcar nu știind dacă voi mai ieși vreodată de aici. Regina, trezindu-se din leșin, mă căută în tot palatul dar nu mă găsi, însă observă că lipsește caleașca și verificând totodată și cele douăsprezece camere ale Hotelului de Gheață, fiecare camera având altă tematică, cele mai negre gânduri i se adeveriră. Acum știa sigur că plecasem spre Regatul Norilor.
Regina, pregătindu-se să plece în salvarea mea, auzi o bătaie la ușă și , deodată, apărură la ușă exact ființele de care avea nevoie Eliza ca să ajungă la mine -caii zburători- care, scăpând de mânia Regelui, se întorseseră la Castelul de Gheață. Dar nici Regina nu avu noroc, chiar și ea fiind prinsă, ajungând ,din fericire, în aceeași temniță cu mine. Din păcate nu mai avea cine să rupă plasa pentru a aduce iarna.
Însă, Regina și-a adus aminte că ea are puteri magice, despre care și uitase, dar pe care acum le putea folosi. Regina a înghețat încuietoarea, apoi a spart-o cu piciorul, ieșind în liniște, nu cumva să le prindă gărzile. Ajungem la plasa care ținea prinși norii și, încercând să o rupem, ne dăm seama că puterile Elizei nu mai existau, ea fiind indestructibilă în acel moment. Dar, în cele din urmă, observând un indiciu scris: “Cheia dacă vei găsi, spre deșert tu vei porni!”, Eliza își dădu seama aceasta se afla în Regatul Pustiului.

ALT.culture_09.2018 62-63
Coborând spre Castel ca să luăm provizii, plecăm îndată spre deșert, gândind totodată că va trebui să găsim o altă modalitate de a ne întoarce pentru că se va topi caleașca și astfel nu ne-am alege cu nimic.
În momentul când am vrut să intrăm în piramidă, se apropie Împăratul Pustiului, care ne dă un indiciu și ne si avertizează că vom întâmpina capcane atunci când vom ajunge în Camera de Foc.
După ce am trecut noi de câteva capcane, Regina folosindu-se de puterile ei , care acum îi reveniseră, ajungem la Camera de Foc. Oprim și observăm că pe perete era scris un mesaj și un loc liber, unde puteam pune noi harta pe care o găsisem în drumul celorlalte capcane. Întindem harta în acel loc liber și, deodată, ce să vezi, zidul se deschide și ajungem în Camera de Foc, unde Eliza, speriindu-se de prea mult foc, îl îngheță pe loc, apoi, Ajungând în centrul camerei, observarăm un diamant roșu ca rubinul, regina crezând că acolo va fi cheia, dar ne înșelasem.
Deodată, ne amintirăm de întrebarea : ”Și când în Camera de Foc tu ai ajuns, trebuie să dai un răspuns!”
După câteva secunde , se aude o voce din tavan care rostește o ghicitoare: “ Ce e mai ușor decât aerul, fluieră dar nu are gură și te bate dar nu are mâini?” iar apoi ne spune că va trebui să scriem răspunsul pe foaia din spatele tabloului cu un dragon chinezesc și să punem foaia într-un sarcofag, pe care apoi să-l închidem.
Îi spun Elizei că știu răspunsul: vântul. El respectă exact calitățile menționate în scrisoare, făcând apoi ce ni s-a cerut de către acea voce. Apoi, iarăși auzim vocea, care ne confirmă răspunsul ca fiind corect, și, în acel moment, se deschise o ușă, dincolo de aceasta aflându-se cheia magică. Repede am luat-o și am alergat împreună cu Regina spre Regatul Norilor, ca să eliberăm fulgii de zăpadă.
Ajungem cu greu înapoi.
Regele își întărise garda, dându-și seama că plecasem după cheia care va fi putut elibera fulgii de zăpadă. Împreună cu Eliza am făcut un plan:
-Tu distrugi gărzile cu puterea ta magică iar eu eliberez fulgii.
-Desigur, sunt de acord, pornim planul!
-Uhhh, a funcționat! Fulgii de zăpadă erau liberi. Regele, apropiindu-se, ne spune că e mândru de noi și că el a pus la cale întregul plan, pentru a o testa pe Regină, dar și pe mine. Eu m-am întors la Hotelul de Gheață, care arăta mai frumos ca niciodată, înconjurat de fulgii jucăuși și, parcă, fericiți și mai strălucitori ca înainte.
Mama și tata încă dormeau în camera de ghețar și, când mă uit la ceas, am observat că timpul a stat în loc. Aceasta este magie adevărată, dar, după o asemenea aventură, mă simt, parcă, mai obosită ca niciodată.
-Cioc, cioc!
-Cine să fie oare atât de dimineață la ușa noastră?
-Bună dimineața! se auzi vocea ghidului, care ne anunța că va trebui să ne pregătim pentru întoarcerea acasă.
A fost frumos aici, dar acum trebuie să-mi iau rămas-bun de la acest loc minunat și de la uimitoarea aventură, care , în mod sigur, au câștigat un loc în inima mea și acolo vor rămâne pentru totdeauna.
Cine va ști vreodată că eu am avut un rol important în posibilitatea construirii în fiecare an al acestui minunat Hotel de Gheață?!