De Eugen Matzota
Pânâ la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, primul obiect al Societății Teosofice, („A forma un nucleu al Fraternității Universale a Umanității, fără deosebire de rasă, credință, sex, castă/statut sau culoare”) era considerat cumva idealist, fără speranță și de neatins. Privind în spate, o fraternitate universală este un obiectiv idealist, fără speranță și de neatins.
Teosofia în două-trei fraze…
Teosofia înseamnă înțelepciunea divină, (Gr. Theos – zeitate, și Gr. Sophia – înțelepciune), teosofia fiind, cu mult înaintea timpurilor noastre înțelepciunea zeilor, încapsulată în limbajul lor.
Theos înseamnă una dintre ființele divine, desigur un zeu, dar nu Dumnezeu în sensul pe care-l atașăm azi termenului. Înțelepciunea Divină este aceea pe care o aveau zeii. Termenul are mii de ani vechime, motiv pentru care se folosește și termenul Înțelepciune Antică.
Definiția e dată de Contesa Helena Petrovna Blavatsky, cea care a adus strălucire unui foarte vechi cuvânt, Teosofie. Am putea defini Teosofia ca pe un set de adevăruri eterne care stau la baza tuturor religiilor.
Redând umanității învățăturile pierdute ale Antichității, Teosofia aduce la lumină scrierile sacre ale tuturor religiilor, arătând semnificația lor esoterică, justificându-le în fața rațiunii și a intuiției.
Teosofia este adevărul aflat la baza tuturor religiilor și are două principii de bază:
1. imanența lui Dumnezeu
2. fraternitatea și solidaritatea umană.
Dumnezeu e pretutindeni, e în toate.
Spiritul care se găsește în tot, de la atom la Arhanghel, e viața eternă, este El, Acela, e Dumnezeu.
Termenul e menționat în Neo-Platonism, de Porphyr din Tyr , în De Abstinentia (4.9), vorbind de cea greacă și caldeeană. La mijlocul primului mileniu D.C., Pseudo-Dionysius Areopagitul folosește termenul în Theologia Mystica.
În secolul XVIII, termenul este legat de nume ca Paracelsus sau Cornelius Agrippa și Jackob Böhme, care i-a influențat pe Schelling și Swedenborg.
Desigur, există niște cuvinte frumoase în Carta ONU, semnată la 26 iunie 1945, în San Francisco:
Preambul
NOI, POPOARELE NAȚIUNILOR UNITE,
hotărâte să izbăvim generațiile viitoare de flagelul războiului care, de două ori în cursul unei vieți de om, a provocat omenirii suferințe de nespus, să ne reafirmăm credința în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea și valoarea persoanei umane, în egalitatea în drepturi a bărbaților și a femeilor, precum și a națiunilor mari și mici, […]
ȘI ÎN ACESTE SCOPURI
să practicăm toleranța și să trăim în pace unul cu celălalt, ca buni vecini, […]
AM HOTĂRÂT SĂ NE UNIM EFORTURILE PENTRU ÎNFĂPTUIREA ACESTOR OBIECTIVE.
Acuma, ia să aruncăm o privire în jur… Aceasta este lumea descrisă în Carta Națiunilor Unite?
Probabil că nu, dar drepturile civice, în general, sau egalitatea de sexe, sunt lucruri de la sine acceptate în atâtea țări, ceea ce e un pas înainte, poate mai mult decât un pas.
Teosofia și lumea de după Al Doilea Război Mondial
Azi, principiile teosofice marcate în Carta ONU, dar și în constituțiile națiunilor democratice din toată lumea, formează cadrul unei lumii viitoare mai bune, ducând la schimbări profunde în evoluția culturii lumii. Se pot vedea cu ușurință schimbările rapide în felul în care oamenii gândesc în general despre ideile noi care duc la apariția Mișcării New Age, împreună cu toate schimbările spirituale, filosofice, sociale și culturale.
O nouă lume se naște, începând cu anii 1950, împreună cu Rock&Roll, apoi cu Mișcarea „Flower Power” la finele anilor 1960 și începutul anilor 1970, cu rădăcini în Buddhism. Ideile teosofice au influențat multe domenii, de la artă la educație, de la literatură la filosofie.
Sunt toate religiile la fel ?
Noua lume a generațiilor anilor 1950-1970 este o lume a păcii și iubirii, împotriva Sistemului și lupta pașnică a Mișcării Flower Power împotriva Sistemului care voia războiul din Vietnam este cel mai bun exemplu. Într-o asemenea lume minunată, nu este loc pentru ură religioasă.
Este un timp când oamenii realizează că toate marile religii ale lumii sunt asemănătoare, și în domă, și în ritual sau doctrine. Din acest punct de vedere, putem considera că creștinismul, de exemplu, a luat mult din religii mai vechi.
Există Rai și Iad în creștinism, cum există și în Buddhism și Brahmanism, cu diferența că în creștinism Raiul și Iadul sunt eterne. Mântuitorul din creștinism ar fi Avatara pentru hinduși, Dumnezeul încarnat, cum a fost Krishna.
Acuma, unii ar putea spune că nu există Karma în creștinism. Ei, ia să vedem…
Nu vă amăgiți; Dumnezeu nu Se lasă batjocorit, căci ce va semăna omul, aceea va și secera.
Cât despre etică, toate religiile ne învață să iubim și să iertăm.
Teosofia este, așa cum spunea William Q. Judge în 1894, reformatoarea religiei, unificatoarea sistemelor diverse, restauratoarea dreptății teoriei noastre despre Univers.
Este Teosofia un fel de nouă religie?
Teosofia nu este o religie, ci adevărul din spatele oricărei religii, cum explica HP Blavatsky în Cheia Teosofiei.
ÎNTREBARE
-
Se vorbește deseori despre Teosofie și doctrinele sale ca fiind cea mai nouă religie. Este o religie?
TEOSOFUL
-
Nu este. Teosofia este Înțelepciune Divină sau Știință.
Am putea foarte bine să spunem că Teosofia este o filosofie, deoarece ne aduce explicație mai bună pentru evoluția sufletelor și corpurilor în sistemul nostru solar.
Mai departe, am putea spune că Teosofia poate fi interpretată și ca religie, oferind soluții pentru scrutarea evoluției noastre.
Ar putea fi știință, și chiar HP Blavatsky spune așa, deoarece Teosofia nu tratează totul din punct de vedere teologic, ci prin directa cunoaștere ca rezultat al studiului.
De aceea, ca rezultat al investigației directe, Teosofia ne spune că fiecare ființă umană are un suflet, ceva care este în general acceptat. Mai mult însă, Teosofia vorbește despre șapte corpuri umane, care sunt mijloacele de manifestare în diferite lumi.
Aceste lumi au diferite grade de densitate a materiei. Ceea ce este interesant de spus acum este faptul că aceste lumi, invizibile sau nu ochiului uman, nu sunt separate în spațiu. Ele sunt prezente simultan, chiar dacă nu suntem în mod normal conștienți decât de cea mai grosieră dintre ele.
Moartea, așa cum ne învață Teosofia, nu este de temut, este doar o parte naturală a evoluției omului, spune marele teosof și ocultist C.W. Leadbeater, în cartea sa A Textbook of Theosophy, 1912.
„Ceea ce numim moarte înseamnă lepădarea noastră de vehiculul care aparține acestei lumi inferioare, dar sufletul sau omul real nu este schimbat sau afectat de moarte mai mult decât de modul în care omul fizic este afectat de lepădarea unui palton.
Acest fapt nu este o problemă de speculație, ci de observație si experiment.”
Mai mult… / More…
