Prima zi sau… de eerste dag, tot aşa, dar în flamandă
De Ion Bogdan Martin
Olanda…
Sute de mori de vânt, care de care mai veche şi mai frumoasă!
Şi bere. Multă şi bună.
Olanda…
Palatul Regal – „Koninklijk Paleis”, din Amsterdam. O minune!
Şi bere. Multă şi bună.
Olanda…
Muzeul Van Gogh – „Rijksmuseum Vincent van Gogh” – din Amsterdam, muzeu care deţine peste 200 de pânze ale marelui artist, schiţe, precum şi o parte a corespondenţei sale.
Şi bere. Multă şi bună.
Toate în Olanda!
Ah, mai este Philips, dar berea…
În fine… M-am trezit dimineaţa spre prânz, parafrazând un vechi proverb aproape românesc: „cine dimineaţa se trezeşte… prost este!” Aşa că mi-am luat prosopul, adus din ţară, „Made in Turkey”, şi am intrat direct la duş. Acolo… Minune! Zeci de recipiente, care de care mai frumos colorate, cu şampon, cu creme şi cu alte poţiuni plăcut mirositoare, stăteau aliniate pe un pervaz, situat la înălţimea unui stat de om… olandez, gata să fie „manageriate” de individul din est, individ în ai cărui ochi puteai citi, clipă de clipă, fericirea nestăvilită datorată confortului şi jobului în valută.
Am luat sticlele la rând, una galbenă, mai mare şi mai retrasă, mi-a atras atenţia cel mai mult, mirosea grozav a lămâie şi muguri de brad… Încerc să citesc, dar cum flamanda nu era punctul meu forte… Ei şi!?, mi-am spus… Mi-am spus, am făcut palma căuş şi am turnat o mână zdravănă, una din aia de nesimţit, că doar nu eu dădusem banii pe soluţie. Şi dă-i prin toate zonele cu păr… Să se bucure şi pilozităţile mele de sorginte dacică!!! Şi dă-i, şi freacă, şi dă-i, şi masează, şi dă-i…
Obosit, dar satisfăcut, dau drumul la apa caldă să mă curăţ… Să mă curăţ… Să mă curăţ… Dar ce?! Mai puteam!? Soluţia din recipientul galben s-a dovedit a fi una cu personalitate: se înclisase şi, pe timp ce trecea, mai tare se-nbăţoşa… Ca-n basmele româneşti cu Făt-Frumos care creştea într-o zi cât alţii-n zece! Lichidul se întărea întruna, schimbându-şi culoarea gălbui-rozalie într-un „alb” de… bloc reabilitat: murdar, mudar, murdar… Vineţiu spre cadaveric!!!
O oră încheiată am lucrat la „deshumarea” clisei… Am tras de soluţia aia de făcusem scurtă la mână, iar orificiul de scurgere al cabinei de duş se înfundase de la atâta păr donat pentru susţinerea cauzei! Care cauză? Parcă mai are importanţă?! Îmi venea să plâng de ciudă. Privirea aceea, plină de fericire la contactul cu lumea civilizată, îmi dispăruse… Se scursese, odată cu părul, prin orificiul pardoselii.
Am luat un alt recipient pe care scria în germană: „Was Alpecin dagegen tun kann”, de data aceasta am înţeles cuvântul „tun” (!), fapt pentru care am turnat din abundenţă şi, după încă o oră, am reuşit să scap şi să ies, oarecum tunat (!)… Şi ameţit, dar întreg. Noroc cu nemţii! Prietenii românilor dintotdeauna!
Amicii mei olandezi mă aşteptau de mult timp la masă… Zâmbeau stingher şi, cred, se întrebau în sinea lor: „oare românii nu au duşuri în casă?!” Nu!, îmi venea să răspund, dar nici „flamande” mirobolante prin baie. La ce dracului v-or servi toate soluţiile alea, nu ştiu!?
La o săptămână de la întâmplarea din duş aveam să aflu pentru ce era flaconul acela galben a cărui soluţie plăcut mirositoare o folosisem pentru deratizarea zonelor… capilare. Henny, gazda şi, totodată, simpatica angajatoare olandeza, cu mănuşi groase din cauciuc, cu flaconul cu pricina în mână a turnat pe o perie dură de sârmă şi a început să frece gresia de pe holuri… Da, oameni buni şi dragi! Era un lichid coroziv care a avea rolul de a ataca depunerile. Eu nu avusesem, dar tot mi le-a atacat!…
Şi freca olandeza, cu spirit de răspundere… că de câte ori scârţâia peria pe perete mă durea până-n vintre, îmi scârţâiau dinţii, iar părul mi se făcea măciucă. Atât cât mai aveam.
Doamne, bine că soluţia nu era pentru detartrajul maşinii de spălat!
Cu flamanda nu e de glumit, pe bune! Asta a fost concluzia, pe care am tras-o, după acea păţanie de la duş!
Dar şi testiculele mele au stat iritate şi umflate aproape o săptămână! Speriat, m-am dus, de urgenţă, la o clinică unde o domnişoară doctor, inevitabil blondă, cu sânii mari şi ochii albaştri, după ce m-a masat preţ de zece minute, de mi se bulbucaseră ochii ca la un limax maximus, a emis câteva sunete piţigăiate, în engleză, din care am reţinut expresia „insolent donkey”! Ocazie cu care mi-a prescris un… Un număr de telefon şi rugămintea s-o sun în ziua următoare… Pentru tratament, nu pentru altceva!!!