Dumnezeu, de Cima da Conegliano

De Eugen Matzota

E ca un moșneag bun, cu părul alb și barba lungă, cum e reprezentat în desene simple sau chiar și în iconografia religioasă?

 

Iată o întrebare care pare copilărească.

Sau, hai să fim mai generoși, pare a fi una care să răspundă doar întrebării puse de un copil care nu e atât de mult îndoctrinat cu tot ceea ce poate citi un om într-o viață.

Ei bine, îmi pare tare rău pentru cei care cred că vârful nasului se măsoară în numărul de cărți adunate în bibliotecă, citite sau nu, nici nu contează. Vestea proastă pentru ei este aceea că, dacă intri într-un lăcaș de cult, ce să i facem, asta e, găsim o asemenea reprezentare. Așa că vom vorbi despre ea…
Aceasta este imaginea pe care oamenii o au despre Dumnezeu, un om ca noi toți, doar că este mult mai înțelept, că doar le știe pe toate, nu? Sigur că, fiind înțelept și de când lumea, cea mai bună reprezentare la îndemână este aceea a unui bătrân sfătos.
Hai să vedem ce spune despre această imagine a lui Dumnezeu Carl Sagan, care se caracteriza pe sine nu ca pe un ateu, ci ca pe un agnostic. Ca un savant respectabil, nu poate fi în niciun fel învinuit de cine știe ce naivitate în acest context, ceea ce se poate vedea imediat și din exprimarea ușor sarcastică.
Zice Carl Sagan:
(…) concepția potrivit căreia Dumnezeu este un bărbat supradimensionat, cu o barbă albă și lungă, șezând pe un tron în cer, de pe care gestionează fiecare vrabie. Acum, pentru acest fel de dumnezeu, susțin că nu există vreo dovadă a existenței Sale.
(Carl Sagan, The Varieties of Scientific Experience: A Personal View of the Search for God, 1985)

Acum, că am expus părerea unui important om de știință, să vedem ce spune un teosof despre Dumnezeu.
Pentru teosof, Dumnezeu este Unul, Sursa tuturor lucrurilor, fie că sunt rele sau bune, frumoase sau urâte. El nu este nicicum. Nu poate avea o anume calitate pentru că include toate calitățile, ca și toate creațiile Sale.
Nu poate fi El sau Ea. Doar limitările impuse de folosirea limbii române, care nu permite folosirea unui impersonal It, ca în limba engleză, ne obligă la folosirea unui El, care este cât se poate de impersonal, însă.