De Eugen Matzota
Nu sunt singurul şi nici primul care simte că PSD-ul lui Dragnea începe să se confunde cu PCR-ul lui Ceauşescu. E-adevărat că nea Nicu n-avea nicio condamnare să planeze deasupra capului său, nici n-avea prin partid şi Marea Adunare Naţională oameni selecţionaţi parcă după aplecarea către penal. Dar, aşa cum spunea cu nostalgie Robert Negoiţă, vicepreşedintele PSD, la Congresul PSD din aprilie 2013, adunarea PSD seamănă cu congresele Partidului Comunist Român, PSD are de învăţat de la comunişti.
Din 2013 şi până azi or fi învăţat mai mult decât credea Negoiţă, acum şi el urmărit, dar nu de Securitate, ci de DNA, căci nimeni nu mai are voie să sufle măcar. Nu se mai chinuieşte nimeni să numere voturi ca pe vremea lui Ceauşescu. Acum, ca atunci, e tot un singur candidat, dar acesta este ales prin vot electronic, adică bine ascuns printre electroni.
De acolo, din măruntaiele computerului, apar cifre fulminante, apropiate de 100%, care redau drama acestui partid care tinde mai degrabă către idealul din Coreea de Nord decât către valorile democratice ale Uniunii Europene. Mai mult, chiar, execuţia lui Zgonea, fostul Vali, a fost ceva foarte apropiat de procesele fără posibilitate de apărare din vremea sinistră de început a comunismului, când totul se condamna cu mânie proletară. Unanimitate, tovarăşi, unanimitate!
Când vezi cum, dintr-o dată, un foarte bun coleg de partid, suficient de bun ca să fie cel de-al treilea om în stat, devine duşmanul de clasă, inamicul public nr. 1, te-ngrozeşti şi te-ntrebi dacă trăieşti în 2016 cu adevărat sau ai fost transportat în timp înapoi în 1950!
Şi aceşti oameni vor să pună cu totul mâna pe putere, să ne execute apoi unul câte unul, nu pe toţi, desigur, doar pe cei ce nu-şi ţin pliscul? Păi, nu era mai bun Vadim Tudor, că era doar un fel de nebun care spusese dinainte ce va face?
Pe Vadim l-am oprit atunci în 2000. Noi sau alţii, nu conteaz-acum cine…
Acum, cine opreşte acest nou, tânăr şi neliniştit PCR?
Şi, apropo, cine e azi Ceauşescu?